2010 - bucurie sau regret?

M-am tot gândit dacă să privesc fiecare an nou cu bucurie, o bucurie că rezist în timp, ca om, săvârşind diferite fapte şi bucurându-mă de realizări, sau să privesc fiecare an nou cu regret că las în urmă atâtea clipe frumoase, că îmbătrânesc (mai mult sau mai puţin), speriindu-mă de repeziciunea cu care timpul se scurge.

Ultimele ore ale acestui an sunt gata să treacă prin clepsidra timpului.
Noul an se pregăteşte să-şi deschidă cele 365 de file albe.

Încă mă gândesc: bucurie sau regret? Şi ajung totuşi la concluzia că a elimina regretul este cea mai bună soluţie. Nu am dat cu banul când am ales între cele două, ci mi-am pus întrebarea "De ce?".

De ce să renunţ la regret? Pentru că nu îmbătrânesc, ci sunt la fel de tânără doar că la sfârşitul fiecărui an nu adaug 365 de zile vârstei mele, ci adaug 365 de zile de experienţă. Şi mă bucur de fiecare sfârşit de an că mă îmbogăţesc cu experienţă şi emoţie. O emoţie a clipelor pe care le-am strâns în sacul zilelor.

Timpul trece repede, mult prea repede pentru unii. Eu propun să nu mai vedem timpul ca pe ceva care ne tot calcă pe coadă. Din perspectiva mea, timpul există doar ca unitate de măsură a existenţei noastre. Ne tot numărăm anii, zilele, orele... E bine aşa? Să ne umplem capul cu câţi ani avem sau cât timp am petrecut în şcoli sau în penitenciare? Dacă numărăm conştiincioşi existenţa (cu unitatea de măsură numită "timp") atunci de ce nu numărăm kilogramele de hrană pe care le consumăm anual, numărul de litri pe care îi consumăm anual pentru igienă şi numărul de litri pe care îi consumăm anual pentru hidratarea organismului, numărul de şerveţele cu care ne ştergem lacrimile etc.? De ce nu le numărăm şi pe acestea?

Nu ar fi mai bine, oare, să încetăm să ne tot numărăm existenţa?
Este o întrebare pe care fiecare ar trebui să şi-o pună.

Acum mă retrag şi nu vă doresc ca noul an să vă aducă în dar îndeplinirea tuturor viselor, ci să aveţi puterea de a le face faţă atunci când se vor împlini.




imagine: DeviantART
.