S-a născut în anul 330 în localitatea Pont din Cappadocia şi a decedat la 1 ianuarie 379 în localitatea Cezareea din Cappadocia.
Cappadocia era o regiune din Turcia având o suprafaţă de 800 km2.
Vasile cel Mare a fost un arhiepiscop din secolul al IV-lea şi unul dintre cei patru Învăţători ai Bisericii (este denumirea dată celor mai de seamă teologi creştini).
El provine dintr-o familie creştină binecunoscută: tatăl său Sf. Vasile cel Bătrân a fost un renumit învăţător în Pont, iar sora sa Macrina şi fratele său Grigore din Nyssa au devenit deasemenea sfinţi.
Sf. Vasile a studiat la Cezarea, Constantinopol şi Atena, remarcându-se încă de tânăr prin profunde cunoştinţe în filosofie, astronomie, geometrie, medicină şi retorică.
Sub influenţa sorei sale Macrina, Vasile se apropie mai mult de biserică, iar episcopul Cezareii, Dianius, care îl aprecia deosebit de mult, îl încurajează să accepte o slujbă bisericească. În căutarea căilor spre perfecţiune, Vasile vizitează multe mănăstiri din Egipt, Siria, Palestina şi Mesopotamia. La întoarcerea în Pont, el înfiinţează o mănăstire pe malul Iris-ului. Scrierile sale din acea perioadă pun bazele vieţii monahale sistematice şi de aceea Sf. Vasile este considerat părintele monahismului oriental.
După moartea lui Dianius, Eusebius devine episcop. Acesta, la rândul său, încearcă să-l convingă pe Vasile să devină preot, şi în cele din urmă îi oferă o înaltă slujbă în cadrul episcopiei, care îi dă ocazia să-şi arate în plenitudine deosebitele sale calităţi spirituale şi intelectuale. În acest timp, Sf.Vasile exercită o mare influenţă atât în rândul conducătorilor imperiului cât şi al populaţiei şi clerului.
La 14 iunie 370, Sf. Vasile este ales episcop al Cezareii. În această înaltă funcţie, el era totodată Mitropolit al Cappadociei şi Exarh al Pontului, autoritatea sa întinzându-se între Balcani, Mediterană, Marea Egee şi până la Eufrat. El a depus un enorm efort la organizarea bisericii şi a luptat pentru drepturile clerului, totodată punând un mare accent pe temeinica pregătire canonică şi spirituală a preoţilor.
O mare atenţie a acordat Sf. Vasile păturii sărace şi a celor oprimaţi, iniţiind nenumărate acte de caritate.
Începând din anul 373, o serie de evenimente întristează viaţa sa, începând cu moartea fratelui său Grigore la care se adaugă situaţia generală din Imperiul Roman şi atacurile goţilor.
Sf. Vasile moare în anul 379, iar la înmormântarea sa participă un imens număr de creştini, evrei, păgâni, localnici şi străini, ca dovadă a marii sale popularităţi.
Scrierile sale au o mare importanţă teologică şi au fost traduse pe tot globul.
Sf. Vasile este serbat pe data de 1 ianuarie şi deasemenea pe 30 ianuarie împreună cu Sf. Ioan Gură de Aur (Chrysostom) şi Sf. Grigore (Nazianzus) (Sfinţii Trei Ierarhi - sărbatoare hotărâtă în 1081 de către Ioan Patriarhul Constantinopolului în memoria acestor trei mari sfinţi şi teologi ortodocşi).
Sursa: Wikipedia
Sursă imagine: CreştinOrtodox.ro
2 comentarii:
sant de acord ca Sf. Vasile a fost un om deosebit si ptr.purtarea sa are un loc special in cer,dar nu pricep de ce oamenii pe 1decembrie,ziua mortii lui se imbata si fac tot felul de lucruri care nu-i dau de loc cinste Sf. Vasile.S-au de ce sa nu pun masina de spalat in functiune,dar sa beau si sa injur am voie.Si culmea culmilor este ca per cine intrebi cine a fost Sf. Vasile,mai ales pe cei care i poarta numele habar nu au.Obiceiuri care nu-i dau deloc cinstea cuvenita lui D-zeu.poate imi da si mie cineva o lamurire in aceasta privinta.
@Anonim
Pentru cei care poarta nume de sfinti scriu istoria fiecarui sfant in ziua dedicata sarbatorii respective. Pentru ca, asa cum spui si tu, sunt multi care poarta nume de sfinti dar nu au nicio idee cine a fost si ce a facut cel al caror nume il poarta.
Cat despre partea cu alcoolul, probabil ca se datoreaza "traditiei" de a petrece ziua de sfant asemeni zilei de nastere. E cert ca alcoolul a ajuns sa fie asociat cu petrecerea unei zile, indiferent ca e vorba de aniversare, revelion sau zi de sfant. Aici gresesc oamenii dar nimeni nu-i poate invinovatii pentru asta, greseala fiind una dintre semnele ca suntem oameni, nu sfinti.
Eu sunt impotriva alcoolului, dar asta nu imi da dreptul de a ma ridica impotriva celor care nu gandesc la fel ca si mine. Incerc sa nu-i privesc pe altii dupa chipul si asemanarea mea, pentru ca Dumnezeu este cel care a dorit ca noi sa fim diferiti.
Trimiteți un comentariu