Zece, am zis!

Zece degetele la mâini şi tot atâtea reguli trebuie să înşir. O leapşă primită de la Lia, o persoană dragă mie.
Leapşa zice aşa: Care sunt cele 10 reguli după care te ghidezi în viaţă?

1. Spune, Terra, lucrurile cât mai clar şi în cât mai puţine cuvinte!
Asta mergând pe principiul că timpul aleargă. Nu mă refer la tactica "verde-n faţă" ci la aceea de a explica în doar câteva propoziţii ceea ce vreau.

2. Concentrează-te, Terra, asupra detaliilor!
Pentru că, de cele mai multe ori, ele dictează ritmul întâmplărilor.

3. Nu-ţi fie ruşine cu ceea ce eşti, ceea ce ai făcut sau ceea ce vei face!
Dacă eu nu mă accept atunci este ilogic şi imoral să am pretenţia ca alţii să o facă.

4. Bucură-te, Terra, de lucrurile mărunte!
Nu mă aştept ca cineva să-mi aducă vreodată luna de pe cer. Îi şade bine lunii printre stele. Las-o acolo!

5. Joacă-te, Terra! Tânără sau bătrână de vei fi, joacă-te!
Includ jocurile în (aproape) orice fac. Unde ar mai fi tot farmecul dacă n-ar exista jocul?

6. Nu te implica sentimental!
Una dintre regulile cu care persoanele ce s-au perindat prin viaţa mea nu au fost de acord. De fapt, nici nu ştiu dacă e o regulă, mai degrabă ceva de care nu sunt capabilă. Îmi e drag de oameni, i-aş îmbrăţişa mereu, i-aş pupa, i-aş copleşi cu căldură... dar niciodată n-aş putea să mă ataşez de ei atât de tare încât să afirm că fără ei nu aş putea trăi.

7. Nu petrece timp în compania oamenilor pe care nu-i simpatizezi!
Sunt mult prea leneşă pentru a juca teatru. Dacă nu-mi place ceva la tine, aşteaptă-te să-ţi spun!

8. Terra, tu eşti cea mai bună prietenă a ta!
O regulă de bază, aş spune. Pentru că nimeni nu mă cunoaşte mai bine decât eu o pot face. Nimeni nu simte aşa cum simt eu. Nimeni nu-mi cunoaşte toate secretele, ideile, faptele. Şi cine altcineva poate fi un confident mai bun decât propria-mi fiinţă?

9. Vorbeşte frumos, Terra! Eşti o domnişoară şi trebuie să te comporţi ca atare!
Da, cuvintele sunt cartea mea de vizită. Poate imaginea nu ar trebui să conteze atât de mult dar uneori contează. Trăim într-o comunitate în care trebuie să ne impunem punctul de vedere şi pentru a fi luaţi în seamă trebuie să avem o imagine cât de cât bună, acceptabilă să zicem. Dacă aş fi trăit izolată în munţi poate că imaginea n-ar fi contat atât de tare, deşi mă îndoiesc. Pentru că sunt datoare, faţă de mine în primul rând, să câştig respect. Şi înainte de toate trebuie ca eu însămi să mă respect.

10. Fii ordonată!
Da, pentru mine ordinea este necesară. Fie că vorbim de ordinea lucrurilor sau de ordinea întâmplărilor. Nu planific totul ci pur şi simplu încerc să le rezolv în ordinea importanţei lor.
Cât despre ordinea lucrurilor, am mania de a aranja totul ori în ordine alfabetică ori în ordine crescătoare ori în ordinea culorilor... Singurul loc în care ordinea nu prea dă semne este biroul. Am nevoie de atât de multe lucruri încât cred că este necesar să le ţin pe toate la îndemână. Biroul este, poate, singurul loc în care aplic "dezordinea ordonată" - adică la o primă privire ai zice râzând "Asta numeşti tu ordine?"... însă dacă te-ai uita mai atent ai observa că:
- toate notiţele importante sunt scrise cu roşu iar cele mai puţin importante cu albastru;
- unele notiţe sunt aranjate pe categorii şi prinse cu agrafe;
- alte însemnări sunt înţepate cu ace de birou şi puse la vedere pe acel mic panou din dreapta monitorului;
- decât să folosesc trei suporturi de pixuri prefer să folosesc un pahar foarte larg pentru a-mi pune toate lucrurile (pixuri, creioane, markere, rigle, capsator, cuter şi cele două şurubelniţe - una dreaptă şi una în stea);
- cărţile sunt întotdeauna aranjate în ordinea priorităţii lor...
Cred că v-am convins cum stă treaba cu "dezordinea ordonată".

Acesta fiind decalogul meu, vă invit şi pe voi să onoraţi această leapşă.
.