Terra premiază fidelitatea

De data aceasta premiul este altfel decât v-am obişnuit. Nu carte. Nu DVD.
Premiul este dublu şi constă într-o sticlă de vin roşu demisec "Terra Vrancea".

            Prima se duce către Alina Barbone pe care trebuia să o cinstesc de multă vreme pentru căldura cu care m-a întâmpinat când a acceptat să ne cunoaştem şi pentru zâmbetele pe care le-am împărţit în acea zi.
            Îmi amintesc că totul a pornit de la un comentariu anonim pe care mi l-a lăsat la o postare în care îmi deschideam sufletul, genul de postare în care anonimii, de obicei, aruncă cu noroi în mine şi profită de vulnerabilitatea pe care o afişez. Ea, în schimb, nu mi-a dat o palmă conotativă peste faţă ci s-a arătat a fi mai doborâtă de situaţie decât mine. M-am aruncat cu capul înainte şi i-am dat imediat replica... am rugat-o să-mi dea un mail dacă e din judeţ şi, cine ştie, poate reuşim să ieşim la un pahar de vorbă. Mi-a făcut o deosebită plăcere să-mi cunosc cititoarea care se semna cu pseudonimul "anonim". Nu am mai apucat să o revăd de când ne-am cunoscut dar când voi prinde câteva zile libere, clar trebuie să ne vedem, doar trebuie să-i dau premiul de fidelitate, da? :D

             A doua stică de vin se duce către Răzvan Alexandru, cel pe care acum mai bine de un an l-am convins să-şi redeschidă un blog şi totodată cel care mă citeşte de atâta amar de vreme. Din scrierile mele a ajuns să-mi anticipeze vorbele. Mă cam încurc la vorbă cu el pentru că de fiecare dată are ceva de obiectat şi ceea ce apreciez cel mai mult este că obiecţiile lui sunt însoţite de argumente. Argumentele îl fac pe Toma necredinciosul, eul meu interior, să nu mai fie atât de necredincios. Pe Răzvan l-am cunoscut pe net şi l-am văzut in real life doar de două sau trei ori (nu mai ţin minte sigur, shame on me). I-am promis că-i fac cinste de când l-am primit cadou pe Edi, hamsterul meu. Cu acea ocazie am promis multor persoane că le cinstesc. Faţă de unii mi-am îndeplinit promisiunea, acum urmează să o îndeplinesc şi faţă de ceilalţi, printre care şi Răzvan.
              De când are ceva probleme cu PC-ul, mă citeşte de pe telefon. Tot de acolo îmi lasă, din când în când, câte o părere. Asta numesc eu fidelitate. Deşi stările mele de dispoziţie nu sunt constante, pentru că sunt om şi este normal să oscilez între bine şi rău, el a continuat să îmi citească scrierile. Pe această cale îi mulţumesc că mi-a fost alături, conotativ.

             Ştiu că din perspectivă economică aceste premii nu au aceeaşi valoare ca primul, pe care l-am oferit Cameliei, ultimul volum din seria Harry Potter, dar sper ca cele două sticle de vin să fie la fel de bine primite.
              Şi buzunarul meu se subţiază simţitor, să nu aveţi vreodată senzaţia că banii-mi pică din cer. Mai am o listuţă cu cititori pe care intenţionez să-i premiez pentru plăcerea cu care îmi citesc articolele şi uneori le şi comentează. Listuţa o voi revedea peste câteva săptămâni când, zic eu, fondurile mi se vor regla.
             Vă îmbrăţişez şi vă mulţumesc că mă citiţi constant!