joi, 30 septembrie 2010

Nebunul: geniul neînţeles?

                 Cred că ar trebui să se realizeze o împărţire a nebunilor pe categorii. Cei care înnebunesc de plictiseală, cei care înnebunesc din cauza temerilor şi cei care înnebunesc din cauza unei acumulări prea mari de informaţii (şi implicit înţelegerea acestora). Poate că ar trebui trataţi diferit.

"Cauză - Efect"
                 Efectele (simptomele) sunt aproximativ asemănătoare dar cauzele sunt cele care trebuiesc tratate. Răul netăiat din rădăcină va continua întotdeauna să se extindă.
                 Mă întreb uneori de ce nu se încearcă o terapie pe bază de hipnoză în cadrul spitalelor de psihiatrie. Astfel cauzele ar putea fi aflate şi tratate cu exactitate. Dar se merge de zeci de ani, poate chiar sute, pe ideea de etichetare. "Nebun"!

Nebunii: mai normali decât noi?
                 Dacă întâlneşti pe stradă un om care vorbeşte singur, ce vei crede despre el? Eu voi spune că gândeşte cu voce tare. Toţi ne gândim la o grămadă de lucruri când mergem pe stradă. Diferenţa este că majoritatea alegem să ţinem gândurile pentru noi. De multe ori, verbalizarea lor acţionează ca o autosugestie, astfel gândurile prind formă, devin substanţă. Să recunoaştem că atunci când suntem acasă uneori şi noi dăm grai gândurilor, dar asta nu ne face să fim nebuni. Iar cei a căror verbalizare se produce la un volum mai înalt, poate că au probleme cu auzul şi îşi spun propriile gânduri în aşa fel încât să le audă. Nu văd nimic greşit în asta.

                 Eticheta de "nebun" nu face altceva decât să-i ţină pe aceşti oameni departe de noi, departe de filtrul nostru empatic. Iar nebunii spun lucrurile amestecate şi trec fulgerător de repede de la un subiect la altul pentru că au prea multe idei şi nu se pot decide doar asupra uneia dintre ele.
                 Se spune că graniţa dintre geniu şi nebunie este forte subţire. Dar cine a pus cuvântul graniţă între cele două cuvinte? Dacă, în cele mai multe cazuri, sunt unul şi acelaşi cuvânt? Dacă nebunia este forma pură a geniului?

13 comentarii:

Black Angel spunea...

apropo de nebuni... si eu sunt :)) dar cunosc unul...mai special :)) o alta categorie.
Adica un geniu.... care de mai bine de 20 de ani a intrat in scurt circuit.... din cauza sentimentelor :)) nu radeti.
a fost coleg cu mama mea, si era cel mai inteligent "elev" din tot orasul..(sigur ca toata ziua era cu nasul in carte....) la liceu..la fel , era primul, toate scolile il stiau. La un moment dat, a gasit si el o fata.... numai buna pentru el. toate bune si frumoase, .... urmau sa se casatoreasca. doar ca "mireasa" a fugit cu altul ... mai bogat :))
Nebunul asta, de atunci nu mai judeca!, e dus de tot; vorbeste singur.... plange.... umbla iarna pe gerul ala... in pantaloni scurti... si tremura; deci el e un "nebun" adevarat. Pacat, ca nu face nimic rau..... doar ca nu mai judeca.
Asta din care categorie face parte?

Black Angel spunea...

din exemplul ala de nebun.. am inteles ca nu se merita sa pui suflet in asanumita "iubire" :))

darias spunea...

E foarte greu de comentat un astfel de articol , nebunia este foarte complexa si nu este obligatoriu zic eu legeta de genialitate , insa nu stiu daca ce spun este asa.

Terra spunea...

@Black Angel
A doua categorie. A înnebunit din cauza temerilor, durerilor şi imprevizibilului pe care nu l-a anticipat (deşi era un geniu, i-a scăpat). Însă iubirea este o ecuaţie la care nu a fost descoperit încă rezultatul, având atât de multe necunoscute, atât de multe erori de calcul... :)
Chiar şi cei mai buni eşuează. Eşecul este acţiunea care le certifică umanitatea.

Terra spunea...

@Darias
Într-adevăr nebunia este de o complexitate de neegalat. Ceea ce am scris eu despre nebunie sunt doar câteva enunţuri care servesc drept premisă ipotetică pentru alte enunţuri.

Black Angel spunea...

chiar am sa o intreb pe maicasa.... daca nu cumva e si el rac . Am impresia ca o sa il urmez si eu :))) adica cam asta vad eu in viitor
singura diferenta este ca el nu judeca ...ca un nebun... in schimb eu da, si e mai mult decat posibil sa nu ajung la varsta lui :)))
eu as fi curios... care ar fi temerile astea care fac un om ...nebun !!. adica intre el ... si eu e o diferenta de timpuri. sa zicem ca el nu se astepta ca toanta respectiva sa plece .... (atunci erau alte timpuri) in schimb eu ar trebui sa stiu ca e doar o prostie... deci nu ar trebui sa am temeri !?? =))

Terra spunea...

@Black Angel
Toţi avem temeri. Diferenţa e că unii le ascundem mai bine decât alţii.
Toţi avem acel călcâi al lui Ahile şi TEAMA se naşte aici.

Monica spunea...

Iti dai seama ca involuntar as spune ce e nebunul din perspectiva psihologiei si a psioterapiei sau psihopatologiei, da ma rezum la articolul tau, care ciudat dar mi-a placut cum a fost punctat. Cat despre categoriile de nebuni descrise de tine - nu toti sunt nebuni, unii au avut doar unele tulburari pe care nu le-au tratat la timp. Tind sa cred ca si cazul scris de Black Angel, a fost la fel o depresie, o tulburare schizo-afectiva, dar nimeni nu s-a gandit sa-l duca la spital si a ajuns asa...in ultima faza.

Cat despre vorbitul - eu ma trezesc uneori si pe strada ca gandesc cu voce tare - ma speria asta la inceput,a cum m-am obisnuit. Am momente in care gandesc si fac planuri cu voce tare. Vorbesc eu cu mine insami, doar:))

Terra spunea...

@Monica
E mai uşor de reţinut o idee pe care o verbalizăm. Aici pot da ca exemplu muncitorii, cei care fac măsurători şi calcule. Majoritatea au obiceiul de a vorbi în şoaptă cifrele pe care le folosesc. E mai practic aşa.

Şi eu mă trezesc câteodată vorbind cu mine, fără să-mi dau seama, adică nu e ceva premeditat.

dreamr spunea...

ma amuzam candva pe tema "nebunilor" pana cand am observat ca si eu primesc niste priviri cu intrebari nerostite... eu cred ca mai nebuni sunt multi dintre cei normali...

Terra spunea...

@Dreamr
"normali" e un termen relativ, stiu ca gandim la fel (noi, uranienii).

Dan Gh. spunea...

Tu vorbesti de 3 tipuri de nebunie, cred ca cea mai grava este cea a acumularii de informatii. In randul studentilor eminenti, care incearca sa ceara mai mult decat creierul insusi poate duce, cred ca se ajuge la nebunie foarte rapid, fiindca probabil informatiile de peste zi, nu au timp sa se aranjeze.. E bine sa treci si prin nebunie, sa o experimentezi, dar sa nu dainui in ea.. devine depresiv..

Am un coleg de serie, spune ca prin exercitiu a ajuns sa doarma 4 ore, restul invatand. Adevarul e ca e olimpic si ia numa premii. Dar totusi cu greu te poti intelege d.p.d.v. sociabil. Parca Eliade facea la fel, taind 1 min zilnic si ajungand tot p`acolo.

Parerea mea e ca ar cam trebui sa experimentam noi si noi domenii, nu sa cautam din varste fragede profesionalismul dintr-un domeniu, care ne-ar conduce catre asa ceva..

Celelalte tipuri de nebunii pe care le descrii, cred ca se pot remedia rapid.

Multam! si scucces in noul an universitar >:D<

Terra spunea...

@Dan Gh.
Să fie! Mulţumesc! >:D<
Cât despre acumularea obsesivă de informaţii şi tineri care se specializează într-un singur domeniu mai mult decât este necesar, ajungând să descopere noi direcţii... cred că ei sunt cheia noastră către mai departe. Ei ne poartă crucea existenţei.
Cred că domeniul care ar trebui să fie invadat de genii este medicina. Sănătatea înainte de toate. Deşi e paradoxal că tocmai ei, cei care îşi impun să doarmă doar 4 ore, aşa cum ai precizat şi tu, să devină medici şi să încurajeze sănătatea.
Sănătatea are nevoie de 8 ore de somn, în primul rând, pentru regenerarea celulelor. În caz contrat apare îmbătrânirea prematură. Şi când spun "îmbătrânire" mă refer la toate organele, nu doar la piele.

Trimiteți un comentariu