duminică, 12 decembrie 2010

Băiat vs. bărbat.

Pe scurt.
În viziunea mea (şi nu numai) bărbat este acela care îşi acceptă situaţia neplăcută şi îşi continuă drumul fără să privească înapoi cu răutate.

Pe larg.
A fi părăsit de către o persoană dragă este ceva ce, la un moment dat, se poate întâmpla oricui. Aceasta este una dintre ocaziile în care atât persoana de sex feminin cât şi cea de sex masculin îşi pot arăta realul grad al maturităţii. Voi trata, astăzi, partea masculină.

Este o adevărată artă să ştii să ieşi onorabil dintr-o relaţie în care te-ai implicat considerabil şi te-ai trezit singur. Indiferent de ceea ce se petrece cu tine, exteriorizarea sentimentelor în văzul tuturor nu este cea mai favorabilă decizie. Te face să pari moale în faţa unei femei. EA ştie oricum că nu ţi-e bine. Se numeşte intuiţie. Nu-i, însă, doar vorba de intuiţie ci şi de conştientizarea acţiunilor ei şi reversul acestora. De cele mai multe ori, să încerci să convingi o femeie să se întoarcă este un eşec. Dacă acceptă, o face din milă (ceea ce cu siguranţă nu vrei). Dacă nu acceptă, nu acceptă. Punct.

Aşadar exteriorizarea durerii în faţa ei nu-i o soluţie. În faţa altora cu atât mai puţin. Dacă eşti băiat, ceea ce am scris ţi se pare probabil o aberaţie. Dacă eşti bărbat ştii că a trata cu eleganţă, discreţie şi indiferenţă este una dintre reţetele ideale. Eleganţă înseamnă să nu faci o criză în faţa ei şi să accepţi situaţia cu demnitate. Păstrează trăirile frumoase (şi mulţumeşte pentru ele) căci alţii n-au parte de ele o viaţă-ntreagă. Discreţie înseamnă să îţi accepţi situaţia fără să o vorbeşti de rău imediat ce pleacă de lângă tine, fără să spui tuturor că e o nenorocită care nu a vrut decât să se joace cu tine de la început sau, mai rău, să faci pe Don Juan-ul şi să te lauzi cu toate femeile cu care ai înşelat-o. Astea sunt copilării.

Să acuzi o altă persoană pentru greşelile tale nu se cade. Chiar dacă a fost o femeie urâtă şi/sau proastă, chiar dacă nu a ştiut să te aprecieze, chiar dacă nu  ţi-a oferit sprijinul de care ai avut nevoie... Cel care a crezut în ea ai fost tu. Aşadar, nu da vina pe altcineva pentru încrederea pe care tu ai oferit-o de bunăvoie. Un bărbat nu acuză niciodată o altă persoană pentru propriile lui greşeli. Partea a doua, cea în care menţionam de lauda cu numărul de cuceriri făcute în timpul relaţiei... Cu toată sinceritatea, o femeie fuge de astfel de bărbaţi (aşa că evitaţi să vă mai lăudaţi, indiferent cât este de adevărat sau nu). Noi ştim că cel ce înşală o femeie, poate înşela mai multe. Din cauza asta facem stânga-mprejur când auzim afirmaţii despre cât de neloiali aţi fost.

Am fost scorpie nu doar o dată ci de mai multe ori. De fapt am încercat să fiu corectă dar m-am ales cu dispreţ. Asta s-a întâmplat pentru că mă aşteptam de la nişte băieţi să fie bărbaţi. Când n-am mai simţit nimic, am pus punct. Puteam să tac şi să profit de ceea ce simţea cel de lângă mine, dar am preferat să opresc totul şi să-l las să îşi continue viaţa. Majoritatea s-au comportat ca nişte băieţi în această situaţie. M-au acuzat, mi-au adresat cuvinte urâte (atât în prezenţa cât şi în absenţa mea) şi au pozat în victime. Unul singur a fost bărbat. A încercat o singură dată să mă facă să mă întorc. N-am vrut şi mi-a respectat decizia. L-am văzut şi l-am ştiut dezarmat. Dar l-am respectat pentru tăria cu care a acceptat situaţia. Rar astfel de oameni. Da, bărbaţii sunt o specie rară.

Îi apreciez, de asemenea, pe cei care nu privesc înapoi cu răuatate. Admit că e nevoie de timp pentru a adera la o astfel de atitudine. Un bărbat ştie că "viaţa nu e corectă", cum spune o persoană dragă mie, şi se conformează fără a se pedepsi şi a se priva de o continuare frumoasă a vieţii. Băiatul îl ia pe Nu în braţe şi se vaită în stânga şi-n dreapta. Bărbatul tace, se scutură-n genunchi şi îşi vede de drum. Îl doare, că-i om, dar tăcerea îl ridică la rangul de bărbat. Noi, cele care suntem capabile să empatizăm, ştim că vă doare şi pe voi sufletul, din această cauză nu e nevoie să ne spuneţi. Ştim deja. Vă apreciem pentru curajul cu care acceptaţi loviturile. Asta vă deosebeşte de băieţi.

Repet enunţul cu care am început:
În viziunea mea (şi nu numai) bărbat este acela care îşi acceptă situaţia neplăcută şi îşi continuă drumul fără să privească înapoi cu răutate.
.

14 comentarii:

mirunab spunea...

cred că nu ține neapărat de maturitate, cât de firea omului. am văzut oameni în toată firea care, în pofida creierului și a tuturor raționamentelor formulate de el nu se puteau opri din jelit după o oarecare. pe de altă parte, există și tineri cu lacrimi de oțel care se opresc la colțul ochiului.

Annemarie spunea...

De-acord. Eu una am intalnit un singur barbat, asa cum l-ai descris tu, pe scurt. Sunt convinsa ca te-ai referit doar la gestionarea unei situatii gen despartire, si de asta nu ai cuprins toate aspectele. Insa ... la final, suntem pe aceeasi lungime de unda.

Lulu spunea...

oh da!cat de bine zici.

Alina spunea...

Asemenea barbati sunt unul la un milion...

Monica spunea...

cat mi a placut articolul asta:)
m am regasit in el si asa gandesc si eu:P

Anonim spunea...

cam ai dreptate in articol... pe de alta parte, pana sa ajungi "barbat", treci inevitabil prin unele din situatiile de mai sus. in cazul meu a durat ceva timp pana sa-mi dau seama ca lacrimile si plansul de mila nu ajuta cu nimic si usor usor m-am scuturat si am mers mai departe. a fost mai greu, insa, cand fata s-a intors dupa un an si ar fi vrut sa continue "filmul". tough luck...filmul se terminase brusc...

angel spunea...

foarte frumos spus.
Numai cand nu te implici nu reactionezi asa deci cand nu exista implicare ...esti baiat ...iar cand esti implicat mai mult decat ai vrea esti barbat ....si..." si barbatii bmai plang cateodata" :) ...ms Terra ...!!!

camelia p. spunea...

wow...foarte tare articolul...mi-ai citit gandurile...felicitari..si multa bafta in tot ce faci :)

Terra Ioana spunea...

@MirunaB
Şi bărbaţii cedează câteodată. Câteodată doar.
Iar tinerii de care vorbeşti... jos pălăria!

@Annemarie
Da, m-am referit doar la tratarea unei singure situaţii. Poate voi trata şi altele pe viitor.

@Lulu
Prin urmare am scris bine la început - "În viziunea mea (şi nu numai)". :D

@Alina
Pacat că nu am fost pe aceeaşi lungime de undă cu el. Cred că este din cauză că ne-am întâlnit în momente diferite ale existenţei noastre.

@Monica
Mă bucur de acest fapt. Aşadar şi tu te încadrezi la persoanele care se subînţeleg din "şi nu numai".

@Anonim
Într-adevăr, nimeni nu se naşte învăţat. Toate aspectele sunt atribute pe care omul le dobândeşte pe parcurs. Apreciez că ai menţionat "lacrimile şi plânsul de milă". Înseamnă că îţi accepţi trecutul ca parte naturală a evoluţiei tale. Jos pălăria!

@Angel
Diferenţa dintre băieţi şi bărbaţi nu este gradul de implicare ci modalitatea de gestionare a situaţie după o despărţire.
Cât despre vers, admit, sunteţi oameni şi voi. Ba chiar am menţionat despre bărbat, la modul general: "Îl doare, că-i om". E firesc. Durerea îi certifică umanitatea.

@Camelia P.
Îţi mulţumesc (atât pentru aprecierea articolului cât şi pentru urarea finală). De asemenea, cum am spus şi fetelor de mai sus, şi tu te încadrezi la afirmaţia mea de la începutul articolului - "şi nu numai".

Cosby spunea...

Mega!

adizzy spunea...

ma bucur sa stiu ca am un barbat langa mine.Felicitari pentru articol, foarte bine scris

Terra Ioana spunea...

@Cosby
Mulţumesc :*

@Adizzy
Meriţi ceea ce ai. Mă bucur să ştiu asta. Te îmbrăţişez! >:D<

Dan Gh. spunea...

Super postul. Multumim pentru respectul acordat acelora ce se comporta ca barbati, si pentru impartasirea acestor informatii.

Sarbatori Fericite!

Terra Ioana spunea...

@Dan Gh.
Mulţumesc pentru aprecierea articolului >:D<
Şi pentru urare de asemenea. Sărbători Fericite şi ţie! >:D<

Trimiteți un comentariu