Se afișează postările cu eticheta Concursuri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Concursuri. Afișați toate postările

marți, 1 februarie 2011

Concurs "Maybelline NY"

             În fiecare an, înainte de ziua mea, am creat un concurs pentru cititorii blogului (la care, automat, pot participa şi cei care nu deţin blog). Nici în acest an nu voi face o excepţie. Consider că este felul meu de "a vă face cinste", doar că, de această dată, premiul va viza doar reprezentantele sexului frumos. Cu următoarea ocazie mă voi revanşa şi faţă de ceilalţi cititori (probabil în luna martie ca să oftic femeile că vă fac vouă cadouri în luna lor). Fără alte introduceri, pentru că foarte rar mi-a plăcut să le citesc, fie ele create cu gând bun, am să trec la detaliile concursului.


Premiullac de unghii profesional "Maybelline New York - Forever Strong PRO", nuanţa deep red.
Consider că este una dintre must have-urile unei fete/femei, alături de bine cunoscuta rochie/rochiţă neagră care ne scoate din orice bucluc. 


Cum participi?
1. Laşi un comentariu cu răspunsul la întrebarea "Căţi ani va împlini Ioana pe 13 februarie?" (dacă nu ştii sigur, scrii la nimereală, îţi dai cu părerea).
2. Apoi te duci pe pagina de Facebook a blogului (clik aici) şi dai Like.

Gata, asta e tot. Te-ai înscris în concurs!

Perioada concursului: 1-10 februarie 2011.

Rog participantele să se semneze în comentariu cu numele de pe Facebook pentru ca eu să pot verifica dacă a fost îndeplinită şi cerinţa de la punctul 2.
Câştigătoarea va fi aleasă prin tragere la sorţi, deci şansele de câştig sunt egale.
Comentariile le voi aproba pe data de 11 februarie, în prima zi după terminarea concursului.

UPDATE 11 februarie:
Câștigătoarea concursului este Mihaela Pojogu.

.

duminică, 4 iulie 2010

Terra premiază fidelitatea

De data aceasta premiul este altfel decât v-am obişnuit. Nu carte. Nu DVD.
Premiul este dublu şi constă într-o sticlă de vin roşu demisec "Terra Vrancea".

            Prima se duce către Alina Barbone pe care trebuia să o cinstesc de multă vreme pentru căldura cu care m-a întâmpinat când a acceptat să ne cunoaştem şi pentru zâmbetele pe care le-am împărţit în acea zi.
            Îmi amintesc că totul a pornit de la un comentariu anonim pe care mi l-a lăsat la o postare în care îmi deschideam sufletul, genul de postare în care anonimii, de obicei, aruncă cu noroi în mine şi profită de vulnerabilitatea pe care o afişez. Ea, în schimb, nu mi-a dat o palmă conotativă peste faţă ci s-a arătat a fi mai doborâtă de situaţie decât mine. M-am aruncat cu capul înainte şi i-am dat imediat replica... am rugat-o să-mi dea un mail dacă e din judeţ şi, cine ştie, poate reuşim să ieşim la un pahar de vorbă. Mi-a făcut o deosebită plăcere să-mi cunosc cititoarea care se semna cu pseudonimul "anonim". Nu am mai apucat să o revăd de când ne-am cunoscut dar când voi prinde câteva zile libere, clar trebuie să ne vedem, doar trebuie să-i dau premiul de fidelitate, da? :D

             A doua stică de vin se duce către Răzvan Alexandru, cel pe care acum mai bine de un an l-am convins să-şi redeschidă un blog şi totodată cel care mă citeşte de atâta amar de vreme. Din scrierile mele a ajuns să-mi anticipeze vorbele. Mă cam încurc la vorbă cu el pentru că de fiecare dată are ceva de obiectat şi ceea ce apreciez cel mai mult este că obiecţiile lui sunt însoţite de argumente. Argumentele îl fac pe Toma necredinciosul, eul meu interior, să nu mai fie atât de necredincios. Pe Răzvan l-am cunoscut pe net şi l-am văzut in real life doar de două sau trei ori (nu mai ţin minte sigur, shame on me). I-am promis că-i fac cinste de când l-am primit cadou pe Edi, hamsterul meu. Cu acea ocazie am promis multor persoane că le cinstesc. Faţă de unii mi-am îndeplinit promisiunea, acum urmează să o îndeplinesc şi faţă de ceilalţi, printre care şi Răzvan.
              De când are ceva probleme cu PC-ul, mă citeşte de pe telefon. Tot de acolo îmi lasă, din când în când, câte o părere. Asta numesc eu fidelitate. Deşi stările mele de dispoziţie nu sunt constante, pentru că sunt om şi este normal să oscilez între bine şi rău, el a continuat să îmi citească scrierile. Pe această cale îi mulţumesc că mi-a fost alături, conotativ.


             Ştiu că din perspectivă economică aceste premii nu au aceeaşi valoare ca primul, pe care l-am oferit Cameliei, ultimul volum din seria Harry Potter, dar sper ca cele două sticle de vin să fie la fel de bine primite.
              Şi buzunarul meu se subţiază simţitor, să nu aveţi vreodată senzaţia că banii-mi pică din cer. Mai am o listuţă cu cititori pe care intenţionez să-i premiez pentru plăcerea cu care îmi citesc articolele şi uneori le şi comentează. Listuţa o voi revedea peste câteva săptămâni când, zic eu, fondurile mi se vor regla.
             Vă îmbrăţişez şi vă mulţumesc că mă citiţi constant!

vineri, 4 iunie 2010

Fotografiile participante

Clik aici pentru a vizualiza concursul.

Pentru a vota alegeţi fotografia preferată şi oferiţi-i puncte.
Punctele se pot oferi de la 1 la 5 iar scorul final se va calcula prin adunarea punctelor.


Data limită de votare: joi, 10 iunie 2010.


1. Mihaela


2. Elle


3. Kamy


4. Florentina


5. Raul Andrei

Comentariile anonime nu vor fi luate în considerare, acestea putând cu uşurinţă să fie date de aceeaşi persoană. Şi nu intrăm în amănunte în ceea ce priveşte voturile anonime pentru că aici există mai multe teorii ce pot şterge de pe listă validitatea.

marți, 18 mai 2010

Concurs fotografie

Tema: fructe (fie că e vorba de coji de fructe sau fructul în sine)
Perioada de înscriere: 18 mai - 1 iunie 2010 (două săptămâni cred că sunt suficiente)
Regulă: fiecare persoană participă cu o singură fotografie. Aceasta o veţi trimite pe mail la adresa ioana_radu[at]ymail[dot]com, mail în care veţi preciza şi numele vostru (şi link al blog-ului/site-ului personal, dacă aveţi unul).

Premiul: Cartea "Paradoxul fotografiei" de Annie Ernaux şi Marc Marie.

Format: 13x20 cm
Nr. pagini: 160
Traducere: Jeanne-Marie Vasiloiu

Annie Ernaux este una dintre cele mai cunoscute scriitoare franceze contemporane, recompensată cu Premiul Renaudot în 1984.

Descriere realizată de LibrăriaOnline.ro
Cartea de faţă este un jurnal scris pe două voci şi centrat pe comentariul a 14 fotografii. Ceea ce face din el un "text" neobişnuit: cei doi autori se exprimă când prin cuvinte, când prin imagini, fotografiind scene din viaţa intimă (mai exact, hainele dezbrăcate şi împrăştiate în febra amorului) şi apoi comentând aceste fotografii. 


Am considerat această carte ca fiind potrivită să v-o ofer pentru că veţi descoperi o modalitate de comentare a fotografiilor, o modalitate practică, la-ndemâna tuturor. În fapt, fiecare persoană pasionată de fotografie trebuie să fie capabilă să îşi explice propriile fotografii.

Aştept fotografiile voastre pe adresa de mail mai sus menţionată. Nu uitaţi, data limită de trimitere a fotografiilor este marţi, 25 mai 2010.

UPDATE 4 iunie: clik aici pentru a vizualiza fotografiile participante.
UPDATE 10 iunie: câştigătoarea concursului este Florentina.
.

vineri, 7 mai 2010

Concurs pentru suporterii Steaua

7 mai este o zi memorabilă în istoria fotbalului românesc.
Finala Cupei Campionilor Europeni, disputată în 1986 la Sevilla, rămâne punctul de referinţă al fotbalului românesc. Atunci, Steaua s-a impus în faţa Barcelonei, cu 2-0, după penalty-uri, devenind campioana Europei, performanţă neegalată de altă echipă de fotbal românească.
Cu această ocazie voi porni un concurs al cărui premiu va fi un DVD cu Finala de la Sevilla. Steaua - Barcelona.

Răspunde, într-un comentariu la acest articol, la întrebarea: De ce eşti unul dintre cei 5 milioane de stelişti?

Perioada de desfăşurare a concursului: 7-14 mai 2010 (asta înseamnă că aveţi o săptămână la dispoziţie pentru a vă putea înscrie în concurs).

Căştigătorul va fi desemnat pe data de 15 mai.

Sponsorul concursului: Răzvan Alexandru.

UPDATE 15 mai 2010:
Câştigătorul concursului este 5zâmbete.
Felicitări!

duminică, 25 aprilie 2010

Sfârşitul concursului "Ce este femeia?"

După părerea mea fiecare participant a prezentat un articol demn de luat în seamă, fiecare a subliniat câte o parte a femeii, a ceea ce înseamnă ea cu adevărat. Adunate, textele construiesc o viziune complexă.

Vreau să felicit toţi participanţii pentru puterea cuvintelor cu care s-au îmbrăcat şi pentru articolele frumoase care au scurs pasiunea ideilor lor.

Conform sondajului la care fiecare vizitator al acestui blog a putut lua parte în săptămâna 18-25 aprilie 2010, câştigătorul concursului este MusicInfusion cu 135 de voturi.

Mai jos aveţi o imagine (screen shot) ce arată numărul de voturi pe care l-a primit fiecare participant până la data şi ora limite a concursului (25 aprilie ora 00:01).



Pentru că Ema Dobre s-a situat la o distanţă foarte mică de MusicInfusion, anume este vorba doar de două voturi, voi încerca să mai achiziţionez o carte. În cazul în care nu mai găsesc, voi oferi exemplarul meu. Mi se pare corect faţă de Ema care, procentual, a obţinut acelaşi punctaj (41%).

Felicit toţi participanţii pentru că fiecare a contribuit cu ceva bun, frumos, coerent şi admirabil.

Cele două câştigătoare sunt rugate să trimită un mail la ioana_radu[at]ymail[dot]com cu numele şi adresa de livrare a coletului.

duminică, 18 aprilie 2010

"Ce este femeia?" - articolele participante

Textele participante le voi publica în ordinea în care s-au înscris.
La finalul acestei postări veţi găsi un sondaj în care aveţi posibilitatea să votaţi cel mai bun articol al concursului. De pe un IP se poate vota o singură dată.
Urez succes tuturor participanţilor şi mă bucur că nu sunt eu juriul acestui concurs pentru că fiecare text are un mesaj puternic şi este foarte greu a alege unul singur.

Perioada de votare: 18 aprilie - 24 aprilie (până la ora 00:00). Câştigătorul va fi anunţat în primele minute din 25 aprilie.


1. Cu bărbatul, despre ea. scris de Omuldelamunte
Femeia este atunci când ceasul trupului îţi ticăie că a sosit vremea pentru ea. Ai un ecart de 45 de ani în care o poţi testa şi dacă niciuna-niciuna nu-i pe calapodul tău, îţi pui în joc toată experienţa de mâncat numai ouă şi la bătrâneţe, stai ca cucul din pendulă, pentru că al tău s-a stricat. Iese şi la două ore, dar şi la o lună, dezorientat, neştiind ce oră să anunţe. Până la urmă, recurgi tot la ea să te coase şi descoase, să te calce şi descalce, să gătească şi să te gătească pentru târşa-târşa prin parc. Este mult mai tânără, încă în putere şi i-ai promis apartamentul pentru după...

Când zici că eşti mai aşezat la casa ta, că ai învăţat-o să nu te mai întrebe unde pleci, că să respecte timpul necesar pentru golirea unui butoi de bere cu băieţii, că să urască teatrele, filmele în oraş, restaurantele, cu alte cuvinte să reuşeşti să te comporţi ca un demn exponat al regnului tău, tocmai în ziua în care îi aduci un ofilit de buchet şi mirosind a parfum de la ailaltă, atunci constaţi o valiză lipsă şi un bilet cu “sunt la mama, definitiv”.

Să fii mândru c-ai fost bărbatul după reţetă! Necioplitule!

2. Ce este femeia? scris de Dragoş-Andrei Preutescu
O întrebare care are efecte tabu în rândul bărbaţilor, sau poate provoca obstrucţii ale minţii când se gândesc la ce trebuie, poate sau este femeia.
Femeia este simbolul frumuseţii şi al purităţii, ce ajută inima unui bărbat să fie perfectă şi împreună cu bărbatul să călăuzească tainele iubirii spre infinit.
Femeia este cea care dă naştere la vise, iluzii, gelozii, drame găsite în cele mai mici lucruri, este cea care adoră să fie ascultată, să fie iubită, să îi poarte cineva de grijă.
Femeia este ca o albinuţă ce înţeapă, iar în acel loc apare o pată roşie şi inflamată care dă naştere la dragoste şi se întinde apoi prin tot corpul bărbatului.
Întotdeauna o femeie va da naştere sentimentelor aflate la extremităţi.Poate fi iubitoare şi melancolică şi imediat se transformă în rea şi tragică, poate fi geloasă sau total dezinteresată de bărbat, poate fi egoistă sau o altruistă, trăsăturile feminităţii şi le poate exprima natural sau le poate duce la exagerări neînţelese.
Femeia este modelul întotdeauna viu şi unicat în Univers, ce poate inspira extaz, agonie, tristeţe, fericire, împlinire, orânduire, simbol, ruşine, adevăr sau plăcere.

Oare femeia aşa este sau aşa trebuie să fie?
Depinde de secol.

3. Ce este femeia? scris de Mihaela (Catwoman)
Femeia este o piatră din albia unui râu de munte: frumoasă şi strălucitoare la ea acasă, îşi pierde din farmec dacă o transplantezi; rezistă la intemperii şi vicisitudini mai mari decât ne putem imagina, trec peste ea, asemenea apelor repezi, dureri şi nevoi - ale ei şi ale altora -, o fac să zâmbească - mai rar, din păcate - şi bucurii. Femeia este, în acelaşi timp, ca un vânt fierbinte din deşert - te poate usca, te poate goli de substanţă, te poate îngropa în umbra orgoliului ei, câteodată nemăsurat. Femeia poate fi şi oază de plăceri nebănuite, atingerea pe piele a unui şal de caşmir, roşul întunecat al unui surâs, căldura pielii şi mirosul nemaivăzut de după dragoste. Femeia e şi mamă, şi fiică şi soră şi iubită. E ori incredibil de rea, forfecând atitudini, gesturi, scăpări, greşeli, ori mama tuturor durerilor, aptă şi doritoare să ia pe umeri poverile lumii. Şi într-un caz, şi în celălalt, e femeie. Şi cu asta am spus tot ce pot. Fiindcă, despre femei, niciodată nu poţi spune tot.

4. Ce este femeia? scris de Ema Dobre
Când o vezi tresărind cu ochii pe telefon, vei şti că sufletul ei tânjeste după vocea lui. Că-l aşteaptă cu fiecare fibră, că-l doreşte cum numai ea poate s-o facă. Când deschide ochii dimineața, gândul îi zboară către el, să-l mângâie şi să-i ureze o zi mai bună decât cea de ieri pe care-a străbătut-o fără ea. Când o vezi căzută pe gânduri să ştii că ea-i departe, acolo unde este şi el, că este cu el. O doare sufletul şi carnea de dor, de neputinţă, de drag şi de aşteptat nici ea nu ştie ce şi cât. Ştie numai că-l vrea doar pe el. Visează cu ochii deschişi la ei amândoi, se hrăneşte cu amintirile lor şi adoarme cu el în gând. Doar imaginea lui îi poate încălzi aşternuturile reci. Nu-şi poate potoli setea decât în braţele lui, numai mâinile lui îi pot şterge lacrimile din suflet şi-o pot ridica în braţe din tristeţile ei nesfârşite. Când îi vei vedea chipul strălucind vei ştii că e iubită. De el. Că poate a venit. Şi mulţumește cerului că i-a dat putere să-l aştepte. Şi-i mulţumeşte lui că există pentru ea, pentru ei, că poate spune noi. Ea trăieşte pentru a putea spune noi. Nu poate respira singură şi nici nu vrea. Ştie cum e singurătatea şi cum doare, ştie deasemenea că poate muta munţii din loc. Ştie că numai ea poate dărui viaţă. Ştie toate acestea şi mult mai multe dar preferă iubirea, doar iubirea.

5. Ce e femeia? scris de Keltoighost
Trecuseră trei săptămâni şi cinci ore, de când Sophie plecase. Urma ei miroasea încă a Chanel şi a ţigări. Uşa, nu o închisese la plecare. Nici Alexandru nu se sinchisise să se dea jos din pat şi să o închidă. O uşă închisă nu avea să o aducă înapoi pe Sophie, asta e clar. Cam tot de atunci, nici draperiile nu fuseseră trase. Exact cum spuneau cei de la Morphine: You're a bedtime story. The one that keeps the curtains closed. Iar el, cu siguranţă nu avea să dea voie soarelui să îi fure ultima fărâmă de Sophie.
Pe masă zăcea o scrisoare pe care el nu i-o trimisese niciodată.

În tine am întâlnit tot ce am iubit vreodată. Am întâlnit androginitatea Gretei Garbo, aerul comic-trist al lui Edith Piaf. Cu tine m-am convins că Venus e o planetă excelentă, iar Marte o planetă plină de fraieri - doar aşa se explică faptul că te-am pierdut - în concluzie, mă mut pe Terra. Şi uite că, pentru prima dată în viaţă, o văd în tine pe Marlene Dietrich întorcând armele împotriva lui Hitler. Şi, hai să fim serioşi, tu m-ai învăţat să nu-mi mai las hainele aruncate, şi uite cât de ordonat sunt acum. Tu m-ai închis pe afară, atunci când nu aveam curaj să îi cer şefului meu o mărire de salariu. Mi-a aprobat-o. Ştiai? Deşi, ai câte puţin, din fiecare personalitate în parte, probabil crede-mă că ochii căprui, catifelaţi ca ai tăi nu vor mai fi întâlniţi la nicio altă femeie, pentru că femeia eşti tu!

6. Jumătate înger, jumătate demon... scris de Răzvan Alexandru
Femeia este, de departe, cea mai ciudată fiinţă dintre toate cele cunoscute omenirii, din toate timpurile... ea este chipul pe care-l mângâi cu dragoste şi îndoială... că-l vei mai vedea vreodată.

Femeia este silueta misterioasă care-şi trage cearceaful peste ea, dimineaţa, şi fuge în baie, întrebându-te şi spunându-ţi apoi tot felul de chestii ciudate... şi fără legătură.

Femeia este iubita care-ţi sare în braţe şi te sărută, şoptindu-ţi la ureche... "o să fie bine", atunci când ai impresia că lumea ta se scufundă. Ea este cea care-ţi cutreieră gândurile şi-ţi alungă nopţile... după o simplă privire.

Dar tot ea, femeia, te trimite în infern zâmbindu-ţi copilăros şi cerându-ţi iertare... dar eliminând din jur tot ceea ce te-ar putea ajuta să nu mai cazi.

Femeia... uneori este demonul în persoană, alteori... femeia este îngerul care-ţi luminează calea...

7. Ce e femeia? scris de MusicInfusion
Ce este femeia? Nu ştiu; ori nu ştiu încă. Eu nu sunt femeie, nu merit, eu sunt copil. Dar femeia, nu este esenţa vieţii cum spun alţii, pentru că, la dracu, nici fără bărbaţi n-ar mai fi copii!
Însă... ştii ce? Orice-ar fi ea, orice-ar fi însemnând, îl anulează fără discuţie pe poponarul de Făt-Frumos şi alte iluzii tâmpite care mi-au distrus copilăria. Femeia este eroul meu, că de la femei învăţ cum să fiu femeie, făra a fi... "femeiuşcă".
De ce exist, ca viitoare reprezentantă a lor? Dragule, trebuie să te încânte cineva, trebuie să facă cineva pe Zâna pentru tine, pentru că eşti atât de infantil... Doreşte-ţi să nu mai existe femeile, dacă vrei să distrugi lumea. Puiule, uită-te bine în jur; ce-ai fi tu fără ele? Un copil prostuţ şi naiv... n-ar mai avea cine să te joace pe degete, cine să te facă bărbat. Sunt fragilă, ştiu, dar să vezi când fac pe Katrina şi te prind în vârtejul meu...
Femeia este cel mai diabolic plan al naturii, este arma perfectă; puterea de nestăvilit ascunsă după o cortină călduţă cu fusta scurtă, şarm şi zâmbete cărora nu le poţi rezista. Ea nu e motivul vieţii ci e motivul morţii multora. Te ameţesc, te joc, te cuceresc şi-apoi... te omor zâmbind; uite, vărs şi-o lacrimă dacă nu mă crezi, dar să nu-ţi creezi impresia că ai să-mi scapi, în cazul în care eu mi-am propus altceva. Vrei să-ţi vântur şi genele?! Lumea e condusă de femei, fie că-ţi place, fie că nu. "În spatele unui bărbat de succes e o femeie puternică"; Greşit! E o femeie, pentru că ea este prin definiţie puternică.
Dragilor, un sfat vă dau: nu le supăraţi; vreţi să vă treziţi peste noapte într-o legătură amoroasă, cu o viaţă tumultoasă, cu ciorapii atârnaţi de gât şi un cuţit iţit de sub fustă, ca mai apoi, o voce care-ţi dă fiori să-ţi sufle-n tâmplă: "Ai să mori, iubite!"?! Găgăuţă, uite-aici, e de rău! Nu poţi câştiga în preajma ei, dar nici fără ea nu trăieşti!
Tu, ca bărbat, ai putea să omori cu un zâmbet, cu un "te iubesc", tu ai putea declanşa războaie? Ah, bine, atât voiam să ştiu!
Mi-am pus un prieten [Dan] să spună ce este femeia... "uneori o curvă , alteori cel mai preţios lucru pe care îl poate avea cineva", zice el... Da, dar mereu răul necesar, mereu pistolul pe care-l iubeşti, care te face fericit... şi te omoară. Iubeşte-mă, îţi sunt cel mai devotat glonţ!

8. Ce este femeia? scris de Rhea
O întrebare care rămane eternă şi la care, probabil, oricât am încerca să răspundem, mereu va fi ceva de spus. De ce? Deoarece femeia nu poate fi definită cu exactitate. Este ca o maşinărie nouă, căreia nu îi cunoşti deplin principiul de funcţionare. Şi cum femeia e comparată cu o maşină, sigur că uneori se defectează. Atunci, ea este considerată de unică folosinţă şi de cele mai multe ori este înlocuită sau aruncată la gunoi. Pentru ca maşinăria numită "femeie" să funcţioneze perfect, ea trebuie întreţinută. O mai ungi puţin cu ulei, mai pui nişte combustibil, ai grijă să aibă motorul cald. Poate e greu să întreţii o astfel de maşinărie, dar din fericire(aşa îmi place să cred), mai există câţiva oameni(de obicei bărbaţi) a căror pasiune e chiar maşina. Şi cum orice om are grijă ca focul pasiunii să rămână aprins, va face orice să întreţină acest foc. Femeia e ca o plantă, dependentă mereu de ceva: ploaie, lumină, temperatură şi de mâna de care este îngrijită. Ce se întâmplă cu o plantă pe care nu o uzi şi nu o pui la lumină? Se dezvoltă slab, în cele din urmă se ofileşte şi moare. Exact aşa e şi femeia, o maşinărie, o plantă care are nevoie totdeauna de cineva pentru a fi îngrijită, pentru a nu muri, şi în final femeile au nevoie de cineva care să le ajute să se descopere ele însele, principiul de funcţionare şi condiţiile perfecte pentru o dezvoltare naturală.




 
















luni, 5 aprilie 2010

"Cum să nu dai chix ca femeie" de Carmen Rico-Godoy

Despre autoare
Carmen Rico-Godoy a fost o scriitoare şi jurnalistă de origine spaniolă.
S-a născut la Paris, loc în care mama ei a fost exilată după Războiul Civil. Tatăl său, socialist şi republican, a fost închis 5 ani. După ieşirea din închisoare, familia s-a reunit la Madrid.
Carmen Rico-Godoy a plecat apoi în Statele Unite pentru a studia Ştiinţele Politice la Universitatea Georgetown din Washington D.C., iar mai apoi a plecat la Paris unde şi-a obţinut masterul în Relaţii Internaţionale şi a început să publice pentru prima dată în presa franceză.
Odată terminate studiile, a plecat în Argentina unde a lucrat ca asistentă medicală, fotograf, profesoară, traducătoare şi interpretă.
Câţiva ani mai târziu se mută definitiv în Spania, loc în care îşi continuă activitatea de jurnalistă.

Despre romanul "Cum să nu dai chix ca femeie"
Acesta a fost primul său roman cu care a avut un succes neimaginat. S-au vândut peste un milion de exemplare în primul an de la apariţie şi încă se vinde, având în vedere că acum două săptămâni am dezbrăcat librăria de 3 exemplare... unul cumpărat de prietena mea, Lili, iar doua cumpărate de mine (unul vi-l ofer cadou ).

Protagonista romanului se numeşte Carmen, asemeni autoarei, şi este o jurnalistă apreciată care ncepe să-şi dea seama că anumite aspecte ale vieţii sale de femeie truditoare sunt foarte diferite de cele ale bărbaţilor. Şi aceasta numai pentru că este femeie. Soţul său, Antonio, o iubeşte, dar îi impune să intre în rolul tradiţional al femeii supuse. Nici la serviciu nu este tratată de la egal la egal de către colegii săi, care par a-i fi superiori doar pentru că sunt bărbaţi.

Tema romanului este foarte actuală: poţi să fii soţie devotată, grijulie şi tandră, fără să te anulezi ca profesionistă în meseria ta? Poţi să fii o mamă dedicată trup şi suflet copiilor tăi fără să renunţi la alte vise şi proiecte? Poţi să le ţii piept colegilor de serviciu fără să te simţi frustrată de succesul lor? Se simte singură o femeie căsătorită? Poţi, într-adevăr, trăind într-o lume a bărbaţilor, să nu dai chix ca femeie?

Citate din carte:
pag. 30
"Dar nu trebuie să aştepţi niciodată nimic de la un bărbat! Doar veşti proaste.
Întotdeauna fac invers decât te aştepţi! Dacă ai nevoie de afecţiune, te înjură! Dacă ceea ce doreşti este fermitate, sunt mieluşei! Uneori ceri un cuvânt de îmbărbătare. O mână întinsă. Ei obişnuiesc să îţi răspundă cu un şut în fund. De ce procedează astfel, încă nu ştiu."
pag. 55
"Odată cu frunzele cad şi iluziile şi visele şi speranţele că se poate schimba ceva în tine sau în ceilalţi."
pag. 66
"Bancomatul, nu veţi fi surprinşi când vă voi spune, îmi înapoia cu insistenţă cardul. Documentul dumneavoastră are un defect, scria pe ecran.
MĂ-TA ARE UN DEFECT! Îmi dai banii sau te fac pire cu o piatră de pavaj?"
pag. 158
"Ajunge că trebuie să îi suporţi pe bărbaţi la slujbă, în pat şi pe stradă. Dar ca ginecologul, persoana căreia trebuie să i te confesezi până în cele mai intime şi mai teribile detalii, să fie tot un bărbat este pur masochism."
pag. 159
"Ar trebui să îi dau două palme şi un genunchi în testicule. Nu îmi imaginez cum pot să existe bărbaţi care vor să fie femei, care umblă dintr-o sală de operaţie într-alta pentru a se feminiza! Ce prost făcută e fiinţa omenească în general, fir-ar a naibii."

Pe scurt, "Cum să nu dai chix ca femeie" este o naraţiune antrenantă şi plină de umor despre viaţa de zi cu zi a femeii, nevoită să fie simultan deşteaptă ca un geniu, eficientă ca o maşină şi seducătoare ca un fotomodel.

Informaţii generale:
Titlu: "Cum să nu dai chix ca femeie"
Autor: Carmen Rico-Godoy
Format: 20x13 cm
Nr. pagini: 192
Editura Pandora M, Târgovişte, 2005 ("Pandora M" face parte din grupul editorial TREI).





CONCURS
Pentru a câştiga un exemplar din romanul prezentat, trebuie să faci un singur lucru:
Scrie pe blogul tău un articol cu tema "Ce este femeia?". Articolul trebuie să aibă minim 10 rânduri, maxim 25.
NU impun link către acest blog pentru că nu este un concurs prin care să-mi fac publicitate. Cine vrea să ofere link, o poate face. Cine nu, nu. Acesta este un amănunt care rămâne la alegerea dumneavoastră.

Data limită de participare: duminică, 18 aprilie 2010 (asta înseamnă că aveţi două săptămâni la dispoziţie).
Desemnarea câştigătorilor se va face prin intermediul unui sondaj la care vor putea participa toţi vizitatorii acestui blog.

ATENŢIE! Blogurile participante trebuie să aibă cel puţin două luni.
După publicarea articolului cu care veţi participa, vă rog frumos să-mi lăsaţi un link către el.

UPDATE 18 aprilie: clik aici pentru a vedea textele participante.

UPDATE 25 aprilie: clik aici pentru a vedea câştigătorii.
.

luni, 15 martie 2010

Câştigătorul concursului "Ce este cultura?"...

Felicitări, Gheara!

Aştept un mail la terra.radu@yahoo.com cu adresa şi numele complet pentru a-ţi putea livra coletul.

duminică, 14 martie 2010

Premiu de fidelitate

Pentru că mă citeşte de foarte mult timp şi îmi spune opiniile referitoare la ceea ce scriu, pentru că mă tot gândeam cum aş putea să-i răsplătesc fidelitatea... Am aflat într-o zi că îi place foarte mult Harry Potter. Prin urmare, al şaptelea şi ultimul volum din seria de romane semnată de J.K.Rowling, Harry Potter şi Talismanele Morţii, este acum în drum spre Bîrlad, judeţul Vaslui.

Camelia (Kamy), am să te rog să laşi un comentariu la acest post (în ziua în care va ajunge coletul) şi să-mi spui că l-ai primit.


marți, 9 martie 2010

"Ce este cultura?" de Jerome Clement

Titlu complet: "Ce este cultura? În dialog cu fiica mea."
Editura Nemira, Bucureşti, 2005.

Nr. pagini: 114
Format: 10x18 cm







pag. 18
"- Fiecare război scoate la iveală amintirile precedentului conflict. Aici e toată dificultatea. Cum pot trăi împreună popoare având culturi diferite?
- Asta înseamnă că războaiele provin din conflicte culturale?
- Elementul cultural e determinant. Deoarece războaiele iau naştere adesea din faptul că grupul dominant refuză celorlalte grupuri diferenţa şi ar dori ca acestea să fie identice cu el pentru a-şi perpetua dominaţia."

pag. 22
"Cultura despre care vrei să-mi vorbeşti e felul în care fiecare se cultivă pe el însuşi. Îţi cultivi grădina aşa cum îţi cultivi mintea."

pag. 28
"Nu e deloc evident că există într-adevăr o sensibilitate masculină şi una feminină. Ceea ce a făcut-o pe Simone de Beauvoir, scriitoare franceză din secolul al XX-lea, să declare: Nu te naşti femeie, devii astfel!"

pag. 31
"- Nu pare să fi fost prea interesant să citeşti!
- Într-adevăr, dar scopul lecturii nu era plăcerea. Apariţia cărţii a fost determinată pentru evoluţia societăţii."

P.S.: Am un exemplar în plus. Îl voi oferi cadou prin tragere la sorţi.
Tot ce trebuie să faceţi este să lăsaţi un comentariu cu textul "Vreau cartea!".
Participanţii care nu deţin un blog sunt rugaţi să se semneze cu numele real.

Data limită de participare: Duminică, 14 martie 2010.

luni, 1 martie 2010

Câştigătorii concursului "Până la lăsarea serii"

1. Marius Arsene
2. Andreea Ion
_________________________


1. Marius Arsene

O săptămână din viaţa unui tânăr profesor de liceu.
Personaj: Suiram.

Lunea este ziua pe care o urăşte cel mai mult. Din întreaga săptămână. Ziua care îi dă cele mai mari bătăi de cap pentru că este începutul săptămânii. Iar pentru el începutul întotdeauna este cel mai greu. Jumătate din zi îi ia doar pentru a face duş, ochii mari şi a se opri din căscat. Seara îşi revine, redevine vioi şi ochii încep a-i sclipi din nou. Are un tic, în fiecare luni seară... îşi aranjează mereu "aromele", astfel încât toate să fie la locul lor. Iese pe uşă atunci când melodia telefonului său, "You’re in the army now", se aude. “Stand up and fight” sunt primele cuvinte ale refrenului. Asta face şi el. Din parcare o maşină îi dă flashuri, sunt prietenii lui, Xela şi Ucseg. Se urcă elegant şi de fiecare dată zâmbeşte. După trei ture de oraş cu maşina se hotărăsc asupra unui local. Din afara oraşului. Seara se încheie acolo, printre beri, ţigări şi râsete.

Dimineaţa următoare, marţi, nu îl lasă să stea în pat mai mult de ora 09.00. Ştie că trebuie să vină pe la el Anita. Anita are 17 ani şi este elevă eminentă la un liceu de renume din oraş. Marţea ea are orele cele mai uşoare şi intră la 12.00 iar Suiram este, ca de obicei, acasă. Anita îşi face mereu apariţia în jurul orei 10. Niciodată nu a venit mai târziu pentru că liceul ei este la cinci minute de apartamentul lui Suiram. Acesta o priveşte mereu de la balconul său pe Anita cum vine zâmbind şi făcându-i de fiecare dată cu mâna. De cele mai multe ori petrec împreună doar două ore. Dar uneori stau şi cinci. De fiecare dată când pleacă Anita îi cere lui Suiram o ţigară, din care aceasta trage cu poftă trei fumuri, după care o aruncă. Suiram nu poate pricepe de ce Anita trage doar trei fumuri. Iar Anita nu vrea să îi spună. De fiecare dată Suiram îşi pregăteşte cursurile pentru şcoală, care încep la ora 15, cu această întrebare în gând. Suiram este profesor în comunicare şi predă această materie în trei licee. Ajunge seara acasă, epuizat de comunicare, dă drumul la muzică, îşi lasă hainele pe canapea şi se refugiază în duş.

Miercurea orarul lui este infernal. Cursuri de la 08.00 la 16.00. Niciodată nu ajunge acasă mai devreme de 18.00. Întotdeauna găseşte că trebuie să mai facă ceva. Xela îl aşteptă în parcare exasperat de fiecare dată. Pentru că joia Suiram are program lejer, profită la maxim de fiecare miercuri seară. După un duş rapid pleacă cu Xela după Ucseg. Iar toţi trei în "Gorra", clubul lor preferat. De la intrare Suiram se simte ca în Paradis. "Gorra" este a doua lui casă. Se aşează pe canapeaua mereu rezervată pentru ei iar oboseala dispare ca prin minune. Fetele dezbracate care dansează în faţa lui îi încântă privirea şi-i trezesc toate simţurile. Muzica este atât de tare încât nu-şi mai aude nici propriile gânduri. Băutura, femeile şi prafurile fine îi zdrobesc creierii de plăcere.

Joia se trezueşte cu o deja obişnuită durere de cap. Aruncă o privire în dreapta s-o vadă pe fata care încă se mai află între cearceafurile lui. Uneori este Sabrina, alteori este Milena. Ambele dansatoare în "Gorra". Coboară din pat iar primul lucru pe care îl face este să şteargă măsuţa din sticlă afumată de urmele albe de praf. Revine de fiecare dată în pat pentru încă cinci minute. Cursurile sunt lejere, de la 16.00 la 18.00. Are timp s-o lase acasă pe Sabrina sau pe Milena. Câteodată le lasă pe ambele. După cursuri se opreşte la Ucseg la job şi merg amândoi la mercatto pentru cumpărături. Întotdeauna îşi povestesc cum a fost noaptea de dinainte.

Vineri trebuie să fie elegant. Are cursuri la liceul Anitei. Liceu de fiţe cu elevi deosebiţi. Mama Anitei este directoare. Suiram adoră sacourile iar asta îl face ca întotdeauna să arate impecabil. Are un ritual al lui în fiecare vineri când se îmbracă. Niciodată cu aceeaşi cămaşă. Anita îl priveşte pofticios la fiecare oră agintându-l mereu, mereu, mereu. Dorind-o cu nebunie în fiecare clipă a acelei ore. Dar reuşeşte să se abţină de fiecare dată. Seara renunţă la sacou şi cămaşă şi fuge la sală pentru a juca fotbal. Târziu în noapte ajunge acasă.

Sâmbăta începe mereu la fel. Se trezeşte la 12.00 iar apoi îşi aranjează hainele pentru seară. Are prostul obicei de a le scoate pe toate. Aranjatul lor la loc durează mai mult decât timpul în care se hotărăşte asupra ţinutei. Telefonul îi sună cam la fiecare sfert de oră. Nimeni nu are habar unde să meargă iar Suiram le spune mereu acelaşi lucru : « hotărâţi voi unde vreţi, eu merg peste tot. » În niciun weekend nu se duce în acelaşi loc. Principala ţinţă sunt cluburile, iar în ţară sunt cu miile. Mai devreme sau mai târziu le va bifa pe toate. Singura lui grijă sunt prafurile de care nu se poate lipsi.

Duminca este contopită cu sâmbăta. De cele mai multe ori nici nu mai ştie ce zi e, sâmbătă sau duminică. Se trezeşte aflându-se în diferite camere. Unele de hotel, altele simple camere de apartament necunoscute. Îi place să se prezinte fetelor pe care le întâlneşte ba în pat, ba pe jos, ba pe vreo canapea. "Suiram, profesor în comunicare." iar zâmbetul buimac îi însoţeşte fiecare cuvânt. Până la 20.00 ştie că trebuie să fie acasă. Mai trece câte o oră, două pe la părinţii lui să vadă ce mai fac iar apoi fuge la el. Nu mai face nici duş, doar doarme.


2. Andreea Ion

Era acolo în fiecare duminică. Şi nu numai, era acolo în fiecare zi pentru că nu se putea mişca. Zorii dimineţii îl prindeau mereu cu cartea de rugăciuni în mână şi tot atât de nemişcat îl găsea şi amurgul. Acolo, în fundul grădinii, la sfârşitul potecii mărginită de pietre albe stătea bătrânul călugăr de ipsos. Niciodată nu îmbătrânea pentru că se născuse bătrân.

Îşi petrecea fiecare clipă din viaţă ascultând orice i se oferea, împărtăşea orice fericire sau tristeţe şi prindea viaţă cu fiecare tremur de inimă îndrăgostită. Blândeţea de pe chip era caracteristică unui înger, şi fiecare vizitator parcă i se închina atunci când îl vedea. Puţini erau cei care îi simţeau spiritul ascuţit de demon. Îşi petrecea viaţa bucurându-se de fiecare rază de soare sau de fiecare furtună care promitea să îl mişte din loc. Îi era dor să trăiască cotidianul şi ducea lipsa paşilor mărunţi şi repezi pe care de altfel niciodată nu îi cunoscuse dar îi auzise şi văzuse mereu când oamenii veneau la plimbare.

O singură dată se întâmplase ca o tânără să îi vorbească şi de atunci nu mai avea linişte. Nu credea că, acolo, în lumea aceea atât de simplă există şi oameni care nu ignoră lucrurile neînsufleţite şi se poartă cu ele ca şi cum ar simţi şi trăi totodată. De atunci şi-a dorit să se spargă, da, să se spargă în cât mai multe bucăţi şi să poată călătorii cu fiecare parte din el. Îşi imagina că la prima furtună va fi zdrobit şi tot ce aştepta era să fie mutat de acolo, trăia cu speranţa să o găsească pe tânăra care îi vorbise. Acest eveniment s-a lăsat mai mult de un secol aşteptat în care bătrânul nostru nu a încetat să spere.

Într-o bună zi oamenii veniră să îl mute. Se pare că bătrânul călugăr de ipsos cu tot cu cartea lui de rugăciuni nu mai era la modă acum în noul secol ce strălucea în speranţele oamenilor preocupaţi de industrie şi economie despre care personajul nostru nu ştia nimic, el visa la tânăra lui. Poate că atâtea speranţe avea că nu îşi putea da seama că tânăra nu mai era de mult tânără, poate că nici măcar firicele de cenuşă nu mai existau din ea.
Când statuia fu smulsă din ciment, bătrânul parcă simţii fiori de fericire. În sfârşit era liber; acum putea visa, nu îşi dădea seama că era la mâna unor smintiţi care în cel mai rău caz îl vor arunca la gunoi...


P.S.: Câştigătorii sunt rugaţi să trimită un mail în care să specifice adresa de livrare a coletului.

duminică, 14 februarie 2010

Concurs - "Până la lăsarea serii"

Pentru a participa nu este obligatoriu să deţineţi un blog!
Voi începe cu prezentarea premiului, apoi voi prezenta regulile concursului.

"Până la lăsarea serii" este un roman ce a câştigat Premiul Noma (cea mai înaltă distincţie literară japoneză ce poate fi acordată scriitorilor tineri).

Scurt rezumat al romanului "Până la lăsarea serii" de Junnosuke Yoshiyuki.
Un bărbat în vârstă de 40 de ani, Sasa, şi o tânără de 22 de ani, Sugiko: doi amanţi care se întâlnesc prin cafenele, restaurante şi hoteluri clandestine. Rafinată şi complexă, relaţia lor erotică este marcată de o puternică interdicţie: vrând să-şi păstreze virginitatea, tânăra refuză penetrarea. Frustrat şi excitat în acelaşi timp, Sasa începe să o bănuiască pe Sugiko şi să caute tot felul de dovezi ale minciunii şi înşelătoriei. Ea se poartă ambiguu, devine din ce în ce mai enigmatică şi de neînţeles. Un roman frumos şi crud deopotrivă, de un erotism sublim şi puternic, care evită însă cu măiestrie pornografia.
Oriental Economist scrie despre acest roman că "demonstrează o dată pentru totdeauna că literatura japoneză a devenit parte integrantă a marii literaturi universale."
(Oriental Economist este un buletin informativ lunar despre Japonia şi relaţiile SUA-Japonia şi este o mult-respectată publicaţie pentru experţi de pe ambele maluri ale Pacificului.)

Anul de apariţie: 2008
Număr de pagini: 184
Format: 20 x 13 cm








REGULILE CONCURSULUI:
1. Concepe un personaj (orice fel de personaj; exemple: un beţiv, un romantic, un domn respectabil, un solist, un pictor, un coate-goale, un hoţ, un elev, un student, un scriitor, un leneş... ) şi descrie o săptămână din viaţa lui.
2. Textul trebuie să aibă minim 10 rânduri (într-un mail). Nu scrieţi cu o dimensiune a fontului mai mare decât cea normală (12), pentru că participarea va fi anulată.
3. Adresa la care veţi trimite lucrarea (conceperea unui personaj şi descrierea unei săptămâni din viaţa acestuia):
ioana_radu[at]ymail[dot]com

Perioada de desfăşurare a concursului: 14 februarie - 28 februarie 2010.

UPDATE 29 februarie: pentru a vedea textele câştigătoare - clik aici!

sâmbătă, 5 decembrie 2009

CONCURS Revolta Trupului

Premiul: cartea "Revolta Trupului" de Alice Miller
titlu original: Die Revolte Des Körpers
traducere de: Despina Naghi
tip carte: psihologie




Reguli de participare:
- scrie minim 10 rânduri într-un mail despre importanţa tradiţiilor noastre
- adresa de expediere: ioana_radu[at]ymail[dot]com
- în mail semnează-te cu numele complet
- participanţii care deţin un blog, sunt rugaţi să precizeze link-ul
- perioada de concurs: 5 decembrie - 12 decembrie 2009

Citate din carte:
- "Experienţa m-a învăţat că propriul meu trup este sursa tuturor informaţiilor esenţiale pentru viaţă."
- "Bătaia nu e ruptă din rai!" - mesaj adresat părinţilor
- "Umilirile, loviturile, palmele, înşelătoria, exploatarea sexuală, batjocura, neglijenţa sunt forme de maltratare pentru că ele rănesc integritatea şi demnitatea copilului, chiar dacă efectele nu sunt vizibile imediat. De abia la vârsta adultă, copilul maltratat odinioară va începe să sufere şi, la rândul lui, să-i facă pe alţii să sufere."


UPDATE 13.12.2009
Câştigătoarea concursului este Pricop Diana Elena.

duminică, 22 noiembrie 2009

Câştigătorii Concursului Nemira

1. Persa Mihai - fără pagină personală
2. Dan Raluca

Coletele vor fi expediate de editura Nemira, Bucureşti.

Felicitări!

joi, 19 noiembrie 2009

CONCURS Nemira

Premiul:
Bestseller-ul Internaţional "Sfidarea" - de Suzanne Collins.
Cantitate:
2 buc.




Reguli:
1. Scrie câteva cuvinte despre motivul/motivele pentru care îţi face plăcere să deschizi o carte.
2. Trimite-mi textul prin mail la ioana_radu[at]ymail[dot]com, alături de link-ul paginii tale şi datele personale (nume complet şi adresă - pentru distribuirea premiului).
3. Perioada desfăşurării concursului: 19.11.2009 (joi) - 21.11.2009 (sâmbătă)

Câştigătorii vor fi afişaţi duminică, 22.11.2009.

Mulţumesc editurii Nemira pentru cele două cărţi oferite.