Jurnal inutil de subiecte utile.

Nu pot pune "afirmativ" în faţa gândului că toate cadourile din toţi aceşti ani mi-au plăcut. Şi nici nu ar trebui ca persoanele bine-intenţionate să se simtă jignite. Eu sunt cea care ar vrea să intre în pământ din ruşinea ideii că numai o sclifosită comentează atenţiile materiale cu care ceilalţi o răsfaţă.
Toţi spunem că gestul contează. Aşa să fie oare?
Ce se întâmplă cu gesturile care sunt făcute pentru a impresiona? Şi cum anume să facem diferenţa dintre un gest bine intenţionat şi unul făcut din silă sau din obligaţie (aniversare)?

Sunt un om simplu, de asta folosesc cuvinte simple :)

Prefer o amintire mică, gen capacul de la sticla de bere de care te-ai bucurat într-o zi toridă, în compania mea, sau pune-mi pe deget inelul de plastic de la sticla de suc.