Nu voi da nume, link cu atât mai puțin. Nu o fac din motive de trafic, are destul, ci ascund identitatea bloggerului în cauză pentru că am obraz, pentru că spre deosebire de el... eu nu muşc posterioare în blogosferă şi apoi înjur în posturi. Nu-mi stă în fire.
Este un blogger mai mare decât mine care pare-se că se împiedică de blogul meu. Ipocrizie de primă mână. Ceea ce mă determină să afirm acest lucru este că după ce mi-a propus de două ori să facem schimb de link-uri şi am refuzat politicos în ambele cazuri, acum, în urma apariţiei mele în top 10 al bloggerilor cu cea mai mare vizibilitate din Muntenia, se decide să scrie că n-a auzit în veci de mine (pe un ton nu tocmai frumos). Ok, toate bune şi frumoase. N-am nicio problemă cu asta. Bloggerul e mai mare decât mine din multe puncte de vedere şi ştiu din proprie experienţă că oricât de mult vrem să ţinem minte toţi bloggerii cu care intrăm în contact, nu se poate. Am fost drăguţă şi am lăsat un comentariu în care, cu tot respectul pentru munca pe care o depune (căci blogging-ul nu e floare la ureche întotdeauna), am scris că ne-am "intersectat" de câteva ori prin blogosferă, ba chiar i-am reamintit că mi-a propus de două ori link exchange. Mi-am cerut scuze pentru refuz de fiecare dată şi am vorbit cât se poate de frumos. Se pare însă că mărturia din articolul său nu era adevărul care se voia a fi. Bloggerul mă ştia, mi-a şters comentariul şi a continuat să ma ia peste picior. Nu vreau să-l înjur în acest post sau să-l vorbesc de rău. Nu vreau să semăn cu el.
Voiam doar să ştiţi că blogosfera are părţile ei "întunecate", exact ca în viaţa reală. Unii oameni care te pupă şi te roagă să-i ajuţi, aruncă cu noroi în tine dacă nu le oferi feedback-ul pe care ei îl vor. E inutil să îmi cer scuze când refuz un schimb de link-uri dar cred că aşa e politicos. Pe de altă parte e jignitor să fii politicos când nu ţi se răspunde cu aceeaşi monedă. Îmi pare rău că nu reuşesc să fiu o mizerie de om şi să-ţi răspund cu aceeaşi monedă. Dacă te aşteptai să îţi vorbesc urât după fapta ta, te asigur că n-ai bătut la uşa la care trebuie. Nu sunt genul de om care să îşi schimbe registrul lingvistic după o serie de cuvinte nepotrivite, chiar dacă le scrii despre mine în văzul tuturor.
Îmi pare rău.
Te respect ca blogger dar nu şi ca om.
Sincer îmi pare rău că s-a ajuns până aici.
.
Se afișează postările cu eticheta File din zile. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta File din zile. Afișați toate postările
sâmbătă, 5 martie 2011
Ioana Radu - Locul 9 în topul bloggerilor cu cea mai mare vizibilitate - regiunea Muntenia.
Admit cu ruşine, încă de la început, că habar n-aveam că se realizează un top al bloggerilor în funcţie de regiune. Am aflat abia în seara aceasta de la Monica, prietena mea din blogosferă.
Iată câteva informaţii despre acest top de pe site-ul RevistaBiz.ro:
Acest eveniment s-a bucurat de publicitate şi din partea site-urilor PRwave.ro, Iasivezi.com şi ComunicateDePresa.ro.
Cei de la VoxPrahova.net sunt destul de cârcotaşi scriind la ei pe site "Hei, cât o fi fost şpaga să ajungi în top?". Cu toată sinceritatea, eu n-am 10 euro să-mi iau domeniu şi voi vorbiţi de şpagă. Nu-i frumos.
Nu ştiu cât de mult merit să mă aflu în acest top şi fac această afirmaţie pe baza numărului mare de bloguri foarte bune calitativ. În acelaşi timp sunt recunoscătoare pentru poziţia pe care m-am clasat. Recunosc, aş fi fost emoţionată şi să aflu că sunt în top 50 sau top 100. Este o mare realizare pentru mine, în calitate de blogger, faptul că posturile/articolele mele sunt apreciate. Voi sunteţi de vină pentru acest premiu :D pentru că mă susţineţi şi îmi sunteţi aproape chiar dacă uneori greşesc. Mă bucur mult să văd că apreciaţi acest blog care, într-un fel, este munca mea.
Iată câteva informaţii despre acest top de pe site-ul RevistaBiz.ro:
În cadrul evenimentului Social Media Summit ediţia de Iaşi, revista Biz a anunţat rezultatele Topului bloggerilor şi conturilor de Twitter din România, pe regiuni. Acest clasament a fost realizat de Zelist şi surprinde evoluţia blogosferei şi twittosferei din România în lunile noiembrie 2010 - ianuarie 2011.Mai multe detalii şi lista completă a clasamentului: www.RevistaBiz.ro
Acest eveniment s-a bucurat de publicitate şi din partea site-urilor PRwave.ro, Iasivezi.com şi ComunicateDePresa.ro.
Cei de la VoxPrahova.net sunt destul de cârcotaşi scriind la ei pe site "Hei, cât o fi fost şpaga să ajungi în top?". Cu toată sinceritatea, eu n-am 10 euro să-mi iau domeniu şi voi vorbiţi de şpagă. Nu-i frumos.
Nu ştiu cât de mult merit să mă aflu în acest top şi fac această afirmaţie pe baza numărului mare de bloguri foarte bune calitativ. În acelaşi timp sunt recunoscătoare pentru poziţia pe care m-am clasat. Recunosc, aş fi fost emoţionată şi să aflu că sunt în top 50 sau top 100. Este o mare realizare pentru mine, în calitate de blogger, faptul că posturile/articolele mele sunt apreciate. Voi sunteţi de vină pentru acest premiu :D pentru că mă susţineţi şi îmi sunteţi aproape chiar dacă uneori greşesc. Mă bucur mult să văd că apreciaţi acest blog care, într-un fel, este munca mea.
vineri, 4 martie 2011
Last Tango
Nu pentru că am vrut ci pentru că... aşa s-a nimerit să fie. Unele lucruri nu pot fi controlate. Mă trataţi raportându-vă la lungimea şi culoarea părului meu, tonalitatea vocii, volumul şi calitatea informaţiilor pe care le ofer şi a opiniilor pe care le am, a stărilor prin care trec, a pantofilor pe care-i port, regimului pe care-l ţin, bugetului care oscilează, timpului pe care nu-l am, pantalonilor negri, blogului, viciilor ş.a.m.d.
Din curiozitate, când o să-ncetaţi să mă mai trataţi raportându-vă la lucrurile astea?
Nu am sânge verde, nu mănânc scoarţă de copac şi nu zbor. Sunt un om normal.
Mă enervez când spun ceva şi-mi răstălmăciţi cuvintele de parcă opiniile mele sunt texte pe care le primiţi ca temă să le analizaţi şi reanalizaţi. Obişnuiţi-vă cu ideea că sunt prea leneşă ca să spun ceva pe ocolite, aşadar luaţi-mi cuvintele ca atare, exact în starea în care le ofer. Iar pentru zilele în care nu vorbesc clar şi folosesc prea multe metafore... nu înseamnă că ocolesc vreo idee sau că încerc să fiu subtilă, înseamnă pur şi simplu că am băut un pic mai mult. Repet, luaţi-mi cuvintele ca atare! Fără analiză de text.
Din curiozitate, când o să-ncetaţi să mă mai trataţi raportându-vă la lucrurile astea?
Nu am sânge verde, nu mănânc scoarţă de copac şi nu zbor. Sunt un om normal.
Mă enervez când spun ceva şi-mi răstălmăciţi cuvintele de parcă opiniile mele sunt texte pe care le primiţi ca temă să le analizaţi şi reanalizaţi. Obişnuiţi-vă cu ideea că sunt prea leneşă ca să spun ceva pe ocolite, aşadar luaţi-mi cuvintele ca atare, exact în starea în care le ofer. Iar pentru zilele în care nu vorbesc clar şi folosesc prea multe metafore... nu înseamnă că ocolesc vreo idee sau că încerc să fiu subtilă, înseamnă pur şi simplu că am băut un pic mai mult. Repet, luaţi-mi cuvintele ca atare! Fără analiză de text.
marți, 1 martie 2011
Sper să nu se mai întâmple
În ultimele 12 ore a intervenit o eroare care mi-a şters contul de blogspot, acest blog neputând fi accesat. Îmi cer scuze pentru acest inconvenient şi sper să nu se mai repete.
Am reuşit să reactivez contul printr-un sms la un nr. găsit pe google. Era riscant dar am încercat şi se pare că a dat rezultate.
Nu ştiu nici acum cauza erorii şi m-am speriat destul de tare văzând cum 2 ani de muncă s-au dus pe apa sâmbetei. Voi fi mai precaută de acum înainte şi îmi voi face backup până reuşesc să fac rost de bani pentru domeniu.
Vă pup
.
Am reuşit să reactivez contul printr-un sms la un nr. găsit pe google. Era riscant dar am încercat şi se pare că a dat rezultate.
Nu ştiu nici acum cauza erorii şi m-am speriat destul de tare văzând cum 2 ani de muncă s-au dus pe apa sâmbetei. Voi fi mai precaută de acum înainte şi îmi voi face backup până reuşesc să fac rost de bani pentru domeniu.
Vă pup
.
luni, 28 februarie 2011
Blogul meu foto :)
Florin m-a îndemnat să-mi fac un blog cu fotografiile mele. Iniţial mi-a fost lene, recunosc, dar până la urmă am luat în considerare ideea lui şi iată că azi am creat blogul cu pricina.
Habar nu aveam cum să-l numesc aşa că l-am botezat "Fotoaiurea"... pentru că oricât de bune ar fi câteva dintre fotografiile mele, restul sunt doar aiurea. Pesimistul este un optimist bine informat. Când am tehnica bună, compoziţia e banală. Când am compoziţia bună, tehnica e aiurea.
Vă aştept cu critici pe blogul Fotoaiurea şi promit ca în următoarele zile să-mi fac timp să uploadez mai multe fotografii.
Habar nu aveam cum să-l numesc aşa că l-am botezat "Fotoaiurea"... pentru că oricât de bune ar fi câteva dintre fotografiile mele, restul sunt doar aiurea. Pesimistul este un optimist bine informat. Când am tehnica bună, compoziţia e banală. Când am compoziţia bună, tehnica e aiurea.
Vă aştept cu critici pe blogul Fotoaiurea şi promit ca în următoarele zile să-mi fac timp să uploadez mai multe fotografii.
sâmbătă, 19 februarie 2011
Traficul și semnele de întrebare
E weekend, ceea ce înseamnă că lumea nu prea stă pe acasă deci traficul de pe blog ori e constant ori scade (constant raportându-ne la traficul din timpul săptămânii). Paradoxal, la mine a crescut cu aproape 300 (rotunjesc pe plus pentru că încă nu s-a terminat ziua deci suntem pe modelul "still counting"... pentru cârcotași aș putea să rotunjesc pe minus și să ofer numărul 250... dar oricum aș rotunji tot e bine).
Nu pot să mulțumesc pentru trafic. N-am o părere tocmai bună despre bloggerii care fac asta. Cititorii unui blog nu sunt fani.
Suntem egali, cel puțin așa văd eu lucrurile. Unica diferență dintre noi este că eu scriu ocazional niște chestii pe aici, atâta tot.
.
Varianta "e"
Întrebarea 10 din cadrul unui quiz a fost un amalgam de dificultăţi. Unu, mă gândeam că trebuie să dau un răspuns corect (care să corespundă cu realitatea, cu preferinţele mele) dacă vreau să primesc rezultate corecte la quiz. Doi, mă gândeam că în lipsa unui răspuns corect, rezultatele vor avea o marjă de eroare.
Până la urmă, ce era de făcut? Sau... ce era de bifat?
a) excentric, misterios, să-mi poată dovedi că viaţa e un curcubeu de trăiri;
Excentricitatea nu mă deranjează, ba din contră, o apreciez. Misterul, din nou, nu mă deranjează. La fel pot spune şi despre ultima parte. Însă... luate împreună, cele 3 caracteristici nu se leagă frumos (nu din punctul meu de vedere, să ne înţelegem). O persoană excentrică este deschisă. O persoană misterioasă nu prea e excentrică. Ceva e în neregulă la mijloc.
b) afectuos, romantic, gata să facă orice pentru mine;
Tocmai a fost descris cum nu trebuie să fie bărbatul. Cel puţin nu pentru mine. Stau
Romantic? Mă tem că şi aici am o defecţiune. Mă comport ca un urs împiedicat în siuaţiile romantice, drept pentru care le evit. Iar despre ultima parte... Serios, dacă voiam ca cineva să facă orice pentru mine, îmi angajam un subaltern. Într-o relaţie mizez pe egalitate. În circumstanţa în care eu nu fac orice pentru cel de lângă mine, nu vreau să primesc orice. Sunt corectă, mă privez singură de anumite beneficii.
c) inventiv, impulsiv, viaţa lângă el să fie ca o cursă într-un montagne russe;
Mă blochez la partea cu impulsivitatea. Nu, chiar nu pot să trec peste asta. Când o persoană e impulsivă, nici nu mă mai interesează calităţile. Pas.
d) profund, ros de propriile trăiri, prins într-o lume numai a lui;
Am mai întâlnit oameni "în lumea lor" şi partea neplăcută e că nu acceptă şi nu respectă viaţa privată a celuilalt. Sunt sufocanţi oamenii aceştia. Dacă faci parte din lumea lor, nu poţi face parte şi din alte lumi.
Referitor la atributul doi, mi-a fost dat să mă lovesc doar de persoane care nu treceau de propriile trăiri, se plafonau de nişte nimicuri tocmai după ce treceau de ditamai furtuna. Nu mi-a fost dat să înţeleg până acum cum de unii se-neacă la mal.
Nu-mi mai aduc aminte ce am bifat în quiz dar ştiu că nu mi-a plăcut niciuna din variantele date.
Dacă aş fi putut aş fi creat varianta "e".
e) fumător, consumator de alcool, microbist, ironic, cunoscător de limba română.
.
luni, 14 februarie 2011
è finita
Gata cu ziua mea... Nu m-am făcut mai mare, am rămas la fel. Anii sunt doar o unitate de măsură pentru existenţa fizică. Nu mă împiedic de acest amănunt. Puteam să am 14 sau 45 de ani, cei care îmi sunt aproape mi-ar fi fost oricum. Am noroc având lângă mine oameni minunaţi iar unii dintre aceştia fiindu-mi alături de ani de zile. E un sentiment plăcut.
La fel de plăcut a fost să primesc urări de bine din partea unor foşti colegi de şcoală şi de liceu dar şi din partea altor oameni pe care, în timp, am avut plăcerea de a-i cunoaşte. Am primit 290 urări de "La mulţi ani" numai pe profilul de Facebook, un număr impresionant de mare, dintre care peste 200 veneau de la persoane pe care le cunosc. Şi dacă tot am adus vorba de Facebook, 3 dintre prietenii mei au avut grijă să-mi ofere câteva imagini. Le postez în ordinea în care le-am primit:
După noaptea anterioară m-am pricopsit cu o durere de cap de toată frumuseţea. Dar trece ea, nu-i bai. În rest, sănătate să fie căci restul sunt lucruri ce pot fi obţinute. Vă îmbrăţişez şi vă mai mulţumesc încă o dată celor ce mi-aţi oferit cuvinte frumoase de ziua mea atât via Facebook cât şi pe mail ori la telefon. Şi, să nu cumva să uit, mulţumesc celor ce mi-au fost aproape :*:*.
.
La fel de plăcut a fost să primesc urări de bine din partea unor foşti colegi de şcoală şi de liceu dar şi din partea altor oameni pe care, în timp, am avut plăcerea de a-i cunoaşte. Am primit 290 urări de "La mulţi ani" numai pe profilul de Facebook, un număr impresionant de mare, dintre care peste 200 veneau de la persoane pe care le cunosc. Şi dacă tot am adus vorba de Facebook, 3 dintre prietenii mei au avut grijă să-mi ofere câteva imagini. Le postez în ordinea în care le-am primit:
 |
| Lalele de la Andrei. |
 |
| Urare personalizată de la Rao :D |
 |
| Urare cu RObotzii... de la Sfantu Simon. |
După noaptea anterioară m-am pricopsit cu o durere de cap de toată frumuseţea. Dar trece ea, nu-i bai. În rest, sănătate să fie căci restul sunt lucruri ce pot fi obţinute. Vă îmbrăţişez şi vă mai mulţumesc încă o dată celor ce mi-aţi oferit cuvinte frumoase de ziua mea atât via Facebook cât şi pe mail ori la telefon. Şi, să nu cumva să uit, mulţumesc celor ce mi-au fost aproape :*:*.
.
joi, 3 februarie 2011
Am luat cartonaşul galben
De la cine? De la cine l-am luat?
Mă penalizez singură ori pentru că am fost cu capul în nori ori pentru că am fost obosită în ultimele zile într-atât încât să mă derutez în privinţa timpurilor gramaticale.
Îmi recunosc greşelile (atunci când le fac nu atunci când sunt acuzaţii nejustificate şi nejustificabile). Nu sunt "d-aia cu figuri" care pretinde că le ştie pe toate. Mulţumesc oamenilor care mă trag de mânecă atunci când greşesc (celor care o fac într-un mod frumos nu celor care o fac în mod agresiv şi pe un ton superior). Pentru cazul de faţă, mulţumesc colegei mele din blogosferă, Irina.
M-am derutat zilele trecute şi am tratat verbul "a şti" aşa cum tratez verbele "a fi" şi "a veni" la imperativ, pe când "a şti" trebuia tratat la indicativ prezent.
Mi-ar plăcea ca măcar jumătate din cei care mustăcesc acum şi râd superior la ideea că am greşit să se gândească de câte ori şi-au recunoscut ei greşelile sau cât de des obişnuiesc să facă asta în prezent atât în faţa lor cât şi în faţa altora.
Vă pup
.
Mă penalizez singură ori pentru că am fost cu capul în nori ori pentru că am fost obosită în ultimele zile într-atât încât să mă derutez în privinţa timpurilor gramaticale.
Îmi recunosc greşelile (atunci când le fac nu atunci când sunt acuzaţii nejustificate şi nejustificabile). Nu sunt "d-aia cu figuri" care pretinde că le ştie pe toate. Mulţumesc oamenilor care mă trag de mânecă atunci când greşesc (celor care o fac într-un mod frumos nu celor care o fac în mod agresiv şi pe un ton superior). Pentru cazul de faţă, mulţumesc colegei mele din blogosferă, Irina.
M-am derutat zilele trecute şi am tratat verbul "a şti" aşa cum tratez verbele "a fi" şi "a veni" la imperativ, pe când "a şti" trebuia tratat la indicativ prezent.
Mi-ar plăcea ca măcar jumătate din cei care mustăcesc acum şi râd superior la ideea că am greşit să se gândească de câte ori şi-au recunoscut ei greşelile sau cât de des obişnuiesc să facă asta în prezent atât în faţa lor cât şi în faţa altora.
Vă pup
.
luni, 24 ianuarie 2011
Scrisoare din penitenciar
Făceam curat într-un dosar mai vechi când am dat de o scrisoare pe care am primit-o în 2008 de la cineva care, la momentul respectiv, se afla la Penitenciarul Colibaşi, localitatea Mioveni, jud. Argeş. Am păstrat-o. Nu ştiu de ce. Dar ştiu că o voi păstra în continuare.
duminică, 23 ianuarie 2011
Domnişoara Gafă.
Superficială.
Fricoasă.
Ironică.
Ipohondră.
Paranoică.
Paradoxală.
Leneşă.
Egoistă.
Tipicară.
Sensibilă.
Timidă.
Sinceră.
Am omis ceva? :-?
.
Fricoasă.
Ironică.
Ipohondră.
Paranoică.
Paradoxală.
Leneşă.
Egoistă.
Tipicară.
Sensibilă.
Timidă.
Sinceră.
Am omis ceva? :-?
.
miercuri, 19 ianuarie 2011
Holla Back
Mi-am permis, inevitabil, să lipsesc o perioadă din mediul virtual (blog, site-uri de social media, mail etc.). N-am fost plecată nici cu pluta, nici cu capul. Cu astea două sunt plecată aproape întotdeauna, deci n-ar fi o surpriză. Lăsând glumele la o parte, am avut ceva probleme cu PC-ul. Nu vreau să intru în detalii pentru că nu vreau să mă (re)enervez. Problemele nu s-au rezolvat ci s-au înmulţit. Le-am scăpat din ochi şi au profitat. Dar, vorba lui Cumicu, toate trec.
Până una alta, am o sesiune de trecut. Cu această ocazie urez succes tuturor studenţilor.
Să nu uit... Îmi cer scuze că n-am răspuns la toate notificările de pe Facebook... dar au fost prea multe.
Până una alta, am o sesiune de trecut. Cu această ocazie urez succes tuturor studenţilor.
Să nu uit... Îmi cer scuze că n-am răspuns la toate notificările de pe Facebook... dar au fost prea multe.
vineri, 7 ianuarie 2011
La mulţi ani!... îhîm...
Nu-l mai suport! Nu-l mai suport! Mi-a mâncat zilele şi tocmai de ziua mea mă face să plâng ca bleaga. Se blochează într-una. Aş lua tastatura şi aş da cu ea de pereţi, aş face unitatea bucăţi, să n-o mai văd... Singura chestie care mă opreşte e că am muncit pentru nenorociţii ăştia de bani.
Vrei să ştii cum e o zi din viaţa mea? Sau, să reformulez... Vrei să ştii cum e de ziua mea? Am ochii cât cepele de la plâns şi sunt urâtă ca naiba. N-a funcţionat îndoparea cu ciocolată (de obicei mă calma) iar de băut n-am cum să beau că m-a lovit gripa fix acum.
Şi m-am mai enervat şi că n-am găsit un pix roşu, fără gel, în tot oraşul (bine, nu c-ar fi prea mare). Nu aveam nevoie decât de un pix roşu fără gel, panarama d-aia de 30 de bani sau 50 de bani, habar n-am cât costă.
Ce urât. Am ajuns să-mi scriu frustrările pe blog.
Nu ştiu ce să zic. Dacă aş fi altcineva, aş râde de mine.
Să nu uit... La mulţi ani celor ce poartă numele de Ion, Ioana şi derivatele de la acestea.
.
Vrei să ştii cum e o zi din viaţa mea? Sau, să reformulez... Vrei să ştii cum e de ziua mea? Am ochii cât cepele de la plâns şi sunt urâtă ca naiba. N-a funcţionat îndoparea cu ciocolată (de obicei mă calma) iar de băut n-am cum să beau că m-a lovit gripa fix acum.
Şi m-am mai enervat şi că n-am găsit un pix roşu, fără gel, în tot oraşul (bine, nu c-ar fi prea mare). Nu aveam nevoie decât de un pix roşu fără gel, panarama d-aia de 30 de bani sau 50 de bani, habar n-am cât costă.
Ce urât. Am ajuns să-mi scriu frustrările pe blog.
Nu ştiu ce să zic. Dacă aş fi altcineva, aş râde de mine.
Să nu uit... La mulţi ani celor ce poartă numele de Ion, Ioana şi derivatele de la acestea.
.
joi, 6 ianuarie 2011
Terra vs. Evgenia
Terra: NU
Evgenia Plushenka: da.
Terra: NU
Evgenia Plushenka: Da.
Terra: NU
Evgenia Plushenka: da !
Evgenia Plushenka: DA !
Evgenia Plushenka: DAAAA !
Terra: Mă enervezi! Nu şi tu!
Evgenia Plushenka: Ştiu.
Terra: TRĂDAREEEE!
Evgenia Plushenka: Da !
Evgenia Plushenka: DA !
Terra: done :-L
Evgenia Plushenka: ;;)
Terra: Te leg de lustră.
Nu mai ştiu din ce dată este dar am găsit conversaţia aceasta salvată într-un text doc.
.
Evgenia Plushenka: da.
Terra: NU
Evgenia Plushenka: Da.
Terra: NU
Evgenia Plushenka: da !
Evgenia Plushenka: DA !
Evgenia Plushenka: DAAAA !
Terra: Mă enervezi! Nu şi tu!
Evgenia Plushenka: Ştiu.
Terra: TRĂDAREEEE!
Evgenia Plushenka: Da !
Evgenia Plushenka: DA !
Terra: done :-L
Evgenia Plushenka: ;;)
Terra: Te leg de lustră.
Nu mai ştiu din ce dată este dar am găsit conversaţia aceasta salvată într-un text doc.
.
joi, 30 decembrie 2010
Cadouri de Decembrie
Unii le-aţi primit deja. Alţii... din cauza timpului limitat de care am dispus, nici măcar nu ştiţi că am pregătit ceva pentru voi. Aici mă refer la un grup restrâns de oameni din viaţa de zi cu zi. Vă prezic viitorul: vă veţi începe noul an primind :D, pentru că sunt slabe şanse să ne mai putem vedea anul acesta.
Mi-e dor de unii dintre voi şi uneori mă oftic de faptul că nu ne putem vedea mai des. Sper ca în 2011 să se remedieze această problemă.
Mi-e dor de unii dintre voi şi uneori mă oftic de faptul că nu ne putem vedea mai des. Sper ca în 2011 să se remedieze această problemă.
sâmbătă, 25 decembrie 2010
Crăciun. Ziua 1.
Primul Crăciun în care "acel" sentiment întârzia să apară. Mi-am luat doza de bucurie din apelurile şi sms-urile la care nu mă aşteptam. Admit, nu mă aşteptam la niciunul şi m-aţi surprins plăcut! Acesta este primul Crăciun în care am încetat să mai trimit mesaje tuturor. Mi-a oferit o senzaţie plăcută gândul că v-aţi gândit la mine, chiar dacă unele au fost sms-uri trimise către toată lista, apreciez gestul. Mulţumesc tuturor. De asemenea mulţumesc şi celor ce mi-aţi trimis mesaje pe Facebook, Hi5 şi blog.
Mi-am continuat ziua constatând că am rămas fără credit pentru a mai oferi feedback sms-urilor din altă reţea. Nu ştiu cum se-ntâmplă de reuşesc să rămân des fără credit, probabil din cauza netului pe telefon...
Apoi Ion s-a întors împotriva mea şi a trebuit să-l trag puţin de urechi.
(Ion = PC-ul meu)
Moşul... a trecut pe aici deşi n-am fost cel mai cuminte copil. Nu-mi place să scriu sau să spun ce primesc din cauză că mă simt prost faţă de copiii care nu primesc nimic. E important să realizăm că oricât de mult materializăm sărbătoarea, cel mai important este să avem persoanele dragi lângă noi, să ne strângă în braţe şi să ne spună că vor fi acolo orice s-ar întâmpla...
Cel mai mare zâmbet pe ziua de azi mi l-a desenat Bebe (Petre Anghel) prin buchetul de lalele roşii pe care mi le-a trimis în dimineaţa acestei zile.
Îţi mulţumesc mult!
.
Mi-am continuat ziua constatând că am rămas fără credit pentru a mai oferi feedback sms-urilor din altă reţea. Nu ştiu cum se-ntâmplă de reuşesc să rămân des fără credit, probabil din cauza netului pe telefon...
Apoi Ion s-a întors împotriva mea şi a trebuit să-l trag puţin de urechi.
(Ion = PC-ul meu)
Moşul... a trecut pe aici deşi n-am fost cel mai cuminte copil. Nu-mi place să scriu sau să spun ce primesc din cauză că mă simt prost faţă de copiii care nu primesc nimic. E important să realizăm că oricât de mult materializăm sărbătoarea, cel mai important este să avem persoanele dragi lângă noi, să ne strângă în braţe şi să ne spună că vor fi acolo orice s-ar întâmpla...
Cel mai mare zâmbet pe ziua de azi mi l-a desenat Bebe (Petre Anghel) prin buchetul de lalele roşii pe care mi le-a trimis în dimineaţa acestei zile.
Îţi mulţumesc mult!
.
vineri, 24 decembrie 2010
Terra sub lupă.
Este ajunul Crăciunului şi se presupune că-n astă noapte vine Moşul. Mă gândeam (şi aici mă refer la tot timpul anului, nu doar la această perioadă) că întotdeauna, da, recunosc, întotdeauna am rezumat lista dorinţelor la chestii materiale. Sunt de o superficialitate rar întâlnită. Nu par, probabil. Dar doar pentru că nu par, nu înseamnă că nu sunt. Singurele persoane în măsură să-mi întoarcă aceste cuvinte sunt cele ce au petrecut mult timp cu mine. Dar n-o vor face.
Nici egoismul nu-mi lipseşte. Rezum aproape totul la propria mea persoană. Îmi spun adesea că acţiunile celor din jur, atâta vreme cât nu mă afectează, nu merită prea mare atenţie din partea-mi. Nu sunt egoistă dintotdeauna. Nici măcar nu ştiu când a avut loc schimbarea. Nu mi-e bine aşa dar nici nu mă plâng. Sunt alte lucruri mai importante de atât.
Mi-aş dori să fiu un om mai bun.
Mi-aş dori să nu-mi mai fie atât de greu să renunţ la orgoliul ăsta jegos.
Mi-aş dori să pot să-mi exprim sentimentele, cu riscul de a fi penibilă. Mmnu... îmi retrag această dorinţă.
Mi-aş dori să nu mai fiu atât de scorţoasă.
Mi-aş dori să nu mai am atâtea aşteptări de la mine şi să-nţeleg că greşelile îmi certifică umanitatea.
Dacă aş putea să fiu simultan în două corpuri, mi-aş da o palmă.
Poate că sunt ipocrită că-mi accept superficialitatea şi sunt atât de conştientă că o am. Dar asta sunt. Uite-mă! Uite-mă ce fac... Îmi accept îndeosebi caracteristicile negative. Ce pretenţii poţi să ai de la mine? Nu, nu mi-a spart nimeni parola de la blog. Eu sunt.
...şi sub rândurile acestea de sinceritate (pe care le-am scris fără să beau), vă doresc... Crăciun fericit!
Nu.
Nu am primit lalelele.
Fotografia este de pe Google.
Mi-am zis că n-ar strica să fie ceva frumos în toată imperfecţiunea asta.
Mi-am dat seama că cea mai mare problemă a mea este că am încredere în mine. Nu mă consider bună. Sunt al naibi de slabă. Poate că ştiu să fac multe lucruri dar nu mă pricep la nimic în mod deosebit.
Nu trec print-o depresie. Nu am nevoie de consolare sau de cuvinte frumoase. Un simplu "Crăciun fericit" sau "Merry X-Mas" ar fi suficient (prefer varianta în română).
Ok, admit, am băut un pic.
.
Nici egoismul nu-mi lipseşte. Rezum aproape totul la propria mea persoană. Îmi spun adesea că acţiunile celor din jur, atâta vreme cât nu mă afectează, nu merită prea mare atenţie din partea-mi. Nu sunt egoistă dintotdeauna. Nici măcar nu ştiu când a avut loc schimbarea. Nu mi-e bine aşa dar nici nu mă plâng. Sunt alte lucruri mai importante de atât.
Mi-aş dori să fiu un om mai bun.
Mi-aş dori să nu-mi mai fie atât de greu să renunţ la orgoliul ăsta jegos.
Mi-aş dori să pot să-mi exprim sentimentele, cu riscul de a fi penibilă. Mmnu... îmi retrag această dorinţă.
Mi-aş dori să nu mai fiu atât de scorţoasă.
Mi-aş dori să nu mai am atâtea aşteptări de la mine şi să-nţeleg că greşelile îmi certifică umanitatea.
Dacă aş putea să fiu simultan în două corpuri, mi-aş da o palmă.
Poate că sunt ipocrită că-mi accept superficialitatea şi sunt atât de conştientă că o am. Dar asta sunt. Uite-mă! Uite-mă ce fac... Îmi accept îndeosebi caracteristicile negative. Ce pretenţii poţi să ai de la mine? Nu, nu mi-a spart nimeni parola de la blog. Eu sunt.
...şi sub rândurile acestea de sinceritate (pe care le-am scris fără să beau), vă doresc... Crăciun fericit!
Nu.
Nu am primit lalelele.
Fotografia este de pe Google.
Mi-am zis că n-ar strica să fie ceva frumos în toată imperfecţiunea asta.
Mi-am dat seama că cea mai mare problemă a mea este că am încredere în mine. Nu mă consider bună. Sunt al naibi de slabă. Poate că ştiu să fac multe lucruri dar nu mă pricep la nimic în mod deosebit.
Nu trec print-o depresie. Nu am nevoie de consolare sau de cuvinte frumoase. Un simplu "Crăciun fericit" sau "Merry X-Mas" ar fi suficient (prefer varianta în română).
Ok, admit, am băut un pic.
.
miercuri, 22 decembrie 2010
Ăăă... e ok.
Azi mi-am adus aminte că în urmă cu mai bine de două luni am realizat un review pentru Invisible Yahoo.
Pentru că a fost unul dintre cele mai bune 10 review-uri (al treilea din clasament), am câştigat 10$. Dar mi-am adus prea târziu aminte să verific (prea târziu = mai mult de două luni de la scrierea review-ului) lista căştigătorilor şi am mers oarecum şi pe ideea că "eh, nu câştig eu". Dar am verificat azi, la o grămadă de timp după încheierea termenului de revendicare a premiilor, şi am descoperit că eram pe lista de 10. Dar, na, dacă m-am trezit prea târziu să verific... nu mi-ar fi stricat 10$ transformaţi în credit pe telefon (mai ales că la mine e mereu criză de credit). În altă ordine de idei, sănătate să fie
, dă-i în colo de dolari.
Pentru că a fost unul dintre cele mai bune 10 review-uri (al treilea din clasament), am câştigat 10$. Dar mi-am adus prea târziu aminte să verific (prea târziu = mai mult de două luni de la scrierea review-ului) lista căştigătorilor şi am mers oarecum şi pe ideea că "eh, nu câştig eu". Dar am verificat azi, la o grămadă de timp după încheierea termenului de revendicare a premiilor, şi am descoperit că eram pe lista de 10. Dar, na, dacă m-am trezit prea târziu să verific... nu mi-ar fi stricat 10$ transformaţi în credit pe telefon (mai ales că la mine e mereu criză de credit). În altă ordine de idei, sănătate să fie
, dă-i în colo de dolari.
joi, 16 decembrie 2010
La cârciumă
Azi, ora 10 dimineaţa. Ieşeam din farmacia veterinară când, încruntându-mă de frig, am dat cu ochii de un bar. Cu gândul la un vin fiert, tocmai bun pentru gradele pe minus de afară, am intrat. Barul era de fapt o cârciumă mică (n-avea nici 10 m2). Câteva măsuţe şi câteva scaune fără spătar (taburete). Dar asta nu m-a împiedicat să-mi iau vin. Mi-am luat paharul, care era cât o cană, şi am plecat. Două ore mai târziu intram din nou pe uşa acelei cârciumi şi comandam acelaşi lucru. Declar cu cea mai mare sinceritate că n-am băut niciodată un vin fiert mai bun decât cel de acolo! În locul patronului, aş fi crescut preţul. 1,5 lei e prea puţin pentru un asemenea vin. Cred că iarna asta o să fiu client fidel al locului :D
Din al doilea pahar am vărsat şi pe mănuşi puţin, accidental.
Toată ziua mi-au mirosit mânile a vin. Încă-mi miros :)).
.
Din al doilea pahar am vărsat şi pe mănuşi puţin, accidental.
Toată ziua mi-au mirosit mânile a vin. Încă-mi miros :)).
.
marți, 14 decembrie 2010
Facebook? You lost me!
Dacă în urmă cu 3 săptămâni scriam articolul Te-ai întrebat vreodată ce s-ar întâmpla dacă ar dispărea Facebook?, astăzi vin cu o replică sub formă de "Te-ai întrebat vreodată ce s-ar întâmpla dacă Facebook şi-ar schimba profilul?"
Adevărata problemă nu este că l-au schimbat ci faptul că nu se poate reveni la profilul vechi (versiunea anterioară). Da, pe mine mă afectează. Numiţi-mă superficială pentru simplul (oare?) fapt că mă deranjează noul Facebook d.p.d.v. estetic. Pur şi simplu nu se pliază pe preferinţele mele, ceea ce mă va face să-mi micşorez activitatea considerabil. Dacă până ieri foloseam Facebook la capacitate aproape maximă, astăzi lucrurile se întorc la 180 grade (adică îl voi folosi într-un procent destul de mic).
Am căutat pe forumuri, am căutat pe grupuri... dar cel mai clar răspuns l-am primit de la însuşi Facebook: "Once you switch to the new version of your profile, you cannot return to the previous version."
Cât de redus să fii să limitezi opţiunile utilizatorilor? Ce se întâmplă cu regula "clientul meu = stăpânul meu"?
Problema nu este doar la nivel estetic (era acceptabil dacă era doar atât). Mă deranjează statusul care nu mai apare sus ci se pierde printre postările de pe wall. Dacă plec 2 săptămâni şi scriu asta la status iar în cursul unei săptămâni 20 de prieteni îmi postează diferite chestii pe profil... nu mai ştie nici naiba că eu nu sunt acasă şi nu pot oferi feedback. M-am gândit la varianta de ascundere a postărilor prietenilor dar, culmea, aceasta este una dintre opţiunile care au dispărut odată cu profilul (versiunea anterioară a facebook-ului). Setarea actuală îmi permite să elimin definitiv postările prietenilor, spre deosebire de setarea veche care ne permitea să ascundem postările prietenilor doar de ceilalţi utilizatori (adică rămâneau vizibile pentru deţinătorul contului).
Multe minusuri are noul profil...
Alt aspect care mă enervează la culme este că nu pot ascunde lista de prieteni de pe profil. Este întotdeauna vizibilă. Vechiul profil îmi oferea această opţiune. Noul profil e mai redus!
Altceva... mi-au mutat trimiterea mesajelor în partea opusă a paginii.
Şi nu sunt deloc mulţumită de lipsa altor opţiuni (de exemplu nu pot da hide fotografiilor în care sunt tag-uită).
What the heck?
Sper să fie o strategie de marketing (aşa cum s-a speculat în presă că ar fi cea de la ciocolata ROM). Dar tare am eu impresia că rămân cu speratul.
Cert este că voi folosi mai rar Facebook-ul. Mai rar, mai exact, este echivalentul lui "foarte rar".
.
Adevărata problemă nu este că l-au schimbat ci faptul că nu se poate reveni la profilul vechi (versiunea anterioară). Da, pe mine mă afectează. Numiţi-mă superficială pentru simplul (oare?) fapt că mă deranjează noul Facebook d.p.d.v. estetic. Pur şi simplu nu se pliază pe preferinţele mele, ceea ce mă va face să-mi micşorez activitatea considerabil. Dacă până ieri foloseam Facebook la capacitate aproape maximă, astăzi lucrurile se întorc la 180 grade (adică îl voi folosi într-un procent destul de mic).
Am căutat pe forumuri, am căutat pe grupuri... dar cel mai clar răspuns l-am primit de la însuşi Facebook: "Once you switch to the new version of your profile, you cannot return to the previous version."
Cât de redus să fii să limitezi opţiunile utilizatorilor? Ce se întâmplă cu regula "clientul meu = stăpânul meu"?
Problema nu este doar la nivel estetic (era acceptabil dacă era doar atât). Mă deranjează statusul care nu mai apare sus ci se pierde printre postările de pe wall. Dacă plec 2 săptămâni şi scriu asta la status iar în cursul unei săptămâni 20 de prieteni îmi postează diferite chestii pe profil... nu mai ştie nici naiba că eu nu sunt acasă şi nu pot oferi feedback. M-am gândit la varianta de ascundere a postărilor prietenilor dar, culmea, aceasta este una dintre opţiunile care au dispărut odată cu profilul (versiunea anterioară a facebook-ului). Setarea actuală îmi permite să elimin definitiv postările prietenilor, spre deosebire de setarea veche care ne permitea să ascundem postările prietenilor doar de ceilalţi utilizatori (adică rămâneau vizibile pentru deţinătorul contului).
Multe minusuri are noul profil...
Alt aspect care mă enervează la culme este că nu pot ascunde lista de prieteni de pe profil. Este întotdeauna vizibilă. Vechiul profil îmi oferea această opţiune. Noul profil e mai redus!
Altceva... mi-au mutat trimiterea mesajelor în partea opusă a paginii.
Şi nu sunt deloc mulţumită de lipsa altor opţiuni (de exemplu nu pot da hide fotografiilor în care sunt tag-uită).
What the heck?
Sper să fie o strategie de marketing (aşa cum s-a speculat în presă că ar fi cea de la ciocolata ROM). Dar tare am eu impresia că rămân cu speratul.
Cert este că voi folosi mai rar Facebook-ul. Mai rar, mai exact, este echivalentul lui "foarte rar".
.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
