M-am întâlnit astăzi cu vecina şi am plecat capul. Nu mă puteam uita în ochii femeii, mă gândeam doar, şi n-o să ştiu vreodată, ce simte o mamă când îşi pierde fiul, băiat de 27 de ani.
Trebuie să fie ceva peste puterea fiinţei umane de a explica.
Dar, precum o persoană apropiată spunea, când s-a terminat fitilul nu ne mai rămân decât două garoafe. Ne rezumăm la "aşa a fost să fie" şi sperăm un fitil mai lung pentru firul vieţii celorlalţi de pe acest pământ.
Odihnească-se-n pace.
marți, 14 iulie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Maiasii spuneau ca viata (creația) e un ciclu de alte vieți,de vieți diferite ce se succed ... pana cand ... ?!
Asa ca eu una, când cineva cunoscut moare, ma gândesc ca trăiește, dar nu lângă mine.
poate ii e mai bine acolo unde e acuma..:(
viata nu e facuta ca so conducem noi ,, multi gresim cand spunem ca stim ce ne rezerva ,viata ? ce este ea oare ........ un sir de suferinte ,vise placeri dragoste ,sex experiente cand ajungi la fine fie el scurt sau lung tiai traito in modul tau si teai inpacat cu sorta si pleci asa este cand timpul e al nostru trebuie sa plecam asa ca viata so traim placut
si la fine sa pasim pe campi cu verdeata
traim din amintiri ...murim ...traim in amintiri
Trimiteți un comentariu