Domnişoara Gafă

Am probleme cu simţurile. Într-un fel.

Am "auzenii". Nu, nu cred că mi s-a părut că-mi rosteşte numele tipul cu care ar fi trebuit să dansez atunci. Chiar s-a întâmplat (sau, parcă, e o urmă de dubii). Haide, era fix în spatele meu, nu puteam să-mi imaginez. Dar n-am răspuns. În cazul în care mi s-ar fi părut că-mi rosteşte numele alături de alte bolboroseli pe care nu le-am priceput (surzesc, nu sunt pe drumul cel bun), m-aş fi făcut de râs, că răspund la un apel verbal care nici nu exista.
Nu numai că nu am răspuns, dar nici nu am întors capul să verific măcar din priviri. Mi-am văzut de drum.

Am probleme şi de natură vizuală. Am salutat azi pe cineva cu care nu mă cunoşteam, dar mi s-a părut că-l ştiu, sigur, era prietenul unei colege. Nu, nu era. Dar dupa ce mi-am dat seama era deja prea târziu, reuşisem să mă fac de râs.

Mă pricep s-o dau în bară. De asta, uneori, mă recomand "Domnişoara Gafă".


imagine: DeviantART