How to be a good one.

"Gândeşte pozitiv!" - De câte ori ai spus asta cuiva? De atâtea ori încât nici nu-ţi mai aduci aminte. Dar uiţi să-ţi pui o întrebare: Cum e când auzi tu aceste cuvinte?
Îţi spun, nu dai doi bani pe ele, indiferent din partea cui vin. Şi atunci, ce-i de făcut?

Ascultă. Ascultă-ţi prietenul. Iar la final, înaintea oricăror cuvinte pe care ai vrea să i le înşiri, dă-i o îmbrăţişare. Face cât o mie de cuvinte şi, deşi pare un gest slab, simţi umărul pe care te poţi sprijini, e palpabil, e acolo, iar asta slăbeşte orice deziluzie. Slăbeşte doar, n-o face însă să şi dispară. Apoi cuvintele vor umple golurile.

Şi ce cuvinte oferi ca să nu dai cu bâta-n baltă? Gândeşte-te pentru câteva clipe ce ai vrea tu să auzi dacă ai fi în locul lui, în locul camaradului tău.

Eventual poţi face ceva spontan. Nu-l/n-o întreba dacă vrea, răspunsul sigur va fi negativ. În fond, nici nu ştie ce vrea. Ia-ţi prietenul de mână şi îndrumă-l către ceea ce l-ar face să nu mimeze un zâmbet ci să-ţi mulţumească sincer.

Pe scurt: Nu face pe psihologul! Mai bine joacă-te de-a "mă pun în locul tău". Deşi, clar, n-o să simţi ce simte persoana în cauză, măcar o să găseşti soluţii mai bune. În fond, asta căutai. Dacă nu, atunci nu eşti prietenul de care are nevoie, eşti doar umbra care repetă mecanic "Ştiu cum e!" (deşi nu ştii).



imagine: DeviantART