Puţine cuvinte despre situaţiile incomode.

Liniştea ne pune în situaţii jenante. Iar o situaţie jenantă nu o simţi şi o vezi doar tu, ci toţi cei implicaţi/prezenţi. Singura diferenţă este că tu (la fel ca majoritatea oamenilor) faci lucrurile să pară mult mai grave decât sunt. Gândurile alea nu-ţi dau pace şi parcă te ia cu transpiraţii.

Un simplu gând vrea să te scoată din minţi? Păi poate să stea la coadă căci o lume întreagă încearcă să-ţi facă asta. Pe majoritatea nu i-ai lăsat. De ce să laşi tocmai acel gând să te dea peste cap?

Că i se întâmplă oricui, că nu eşti prima şi nici ultima persoană, deja cuvintele astea nu mai sunt o poveste (nici nu ştiu dacă au fost vreodată dar unii le trataţi ca şi cum ar fi). Cere-ţi scuze dacă circumstanţa e mai scorţoasă, zâmbeşte şi continuă să faci ceea ce făceai. Nu e nimic ieşit din comun. Dacă celor din jur li se pare că ar fi totuşi ieşit din comun, atunci problema este la ei, nu la tine.

Te îngrozeşte liniştea de după? Bine ai venit, paranoia!
Cât despre oamenii scorţoşi (şi aici mă refer la cei care sunt tobă de carte), ei ar trebui să se muleze cel mai bine pe situaţie şi să o înţeleagă fără comentarii deplasate. Dacă nu, atunci au pierdut regula de bază, "o privire în cărţi şi două în viaţă" (Goethe).



Între noi fie vorba, nu ţi s-ar părea banal ca fiecare zi să decurgă după un plan?

Eu râd când mi se rupe umbrela în toiul unei ploi. Mă udă, deci sunt sexi. Glumeam! Cât de sexi e rimelul ce se rostogoleşte imediat pe obraji? Pentru mine e amuzant.
Râd când mi se rupe tocul, deşi îmi vine să plâng că pierd o investiţie.
Roşesc şi zâmbesc precum un copil, fie ea cea mai incomodă situaţie. Tocmai întâmplările astea mă fac să mă simt altfel decât restul lumii.