Tânără, fără griji şi fără bani.

6:30 - suna ceasul meu biologic.
O jumătate de oră m-am uitat la ştiri. Mă ajută să mă dezmeticesc (nu beau cafea, deci trebuie să găsesc metode alternative).

7:30 - plec de acasă.
Destinaţia: gară... e mai ieftin :))

9:00 - ajung în celălalt oraş. Târgovişte.
Aveam la mine 50 ron + ceva mărunţiş prin buzunar.
Trebuia să plătesc o taxă de înmatriculare de 25 ron. Ajung la locul respectiv şi citesc un afiş trist - "Începând cu luna august 2009 taxa de înmatriculare costă 50 ron."
Au!
N-am dat înapoi pentru că nu-mi stă în fire. Am plătit-o.
Apoi am avut de rezolvat câteva chestiuţe.

13:00 - mă reîntorc în gară.
Mă uit în buzunar, număr mărunţişul... 3 lei şi 50 de bani. Buuuun. Fix cât costul biletului de tren. Dar, pentru că mai aveam o oră şi jumătate, am decis să nu-l cumpăr, nu încă. M-am făcut comodă pe o bancă din gară.
Stau. Şi stau. Şi timpul trecea cu încetinitorul.
Şi m-am băgat în vorbă cu doi tineri însurăţei (21 de ani pe cap de ins) care erau pe aceeaşi bancă cu mine. A mai intrat în discuţie încă un tânar (de 18 ani). Şi am tot pălăvrăgit noi... până mi s-a făcut sete.
Bani - canci!
DAR puteam să-mi iau o sticlă de apă (15 mii vechi) şi să rămân cu 20 mii (să merg cu naşu, să nu mai cumpăr bilet). Zis şi făcut.
Ajung la magazin şi descopăr că apa nu era 15 ci 18 mii. Un domn prezentabil, costum, cravată şi tot felul de "îmbunătăţiri" la el, îşi savura tacticos cafeaua. Cu o faţă de milog l-am rugat frumos, dacă are, să-mi dea 3 mii. Şi mi-a dat. Mi-am luat apă :D

14:30 - Soseşte trenul.
Îmi iau la revedere de la proaspeţii amici (cei 3 cu care am împărţit banca din gară) şi mă urc în tren cu gândul la duşuleţul care mă aştepta acasă, pofticios să mă sărute bucăţică cu bucăţică.
Când să urc, o femeie din spatele meu întreabă "Merge la Bucureşti, da?"
Zic "Nu. Merge în cealaltă direcţie.", şi mă urc în tren.
Femeia, buimacă, continuă să întrebe dacă trenul merge la Bucureşti. Culmea, toată lumea îi răspundea afirmativ.
Măăăăăi să fie. Mă întorceam mereu acasă cu acel tren de la ora două şi jumătate. Eram sigură că merge acasă la mine. Ca să sparg orice dubiu, m-am dat jos din tren şi l-am întrebat pe naşu. Răspunsul lui a fost crud - "Bucureşti, domnişoară! De o săptămână acest tren nu mai urcă. Ajunge în Târgovişte şi se întoarce din nou la Bucureşti."
Au!

14:40 - mă reîntorc pe aceeaşi bancă.
Tânărul de 18 ani îmi spune că are aceeaşi destinaţie ca şi mine iar peste aproximativ 30 de minute urcă săgeata.
În capul meu apar câteva gânduri. Gen "Biletul la săgeată costă 86 mii vechi. Eu am doar 20 mii."
Stau ce stau şi... încep să am nevoie la toaletă. Cum am probleme cu rinichii, era musai să găsesc o soluţie. Şi am găsit. Ceea ce îmi lipsea erau banii - 15 mii, intrarea la toaletă.
M-am dus la un tip de vreo 27 de ani şi l-am rugat respectuos dacă are să-mi dea 15 mii. Nu eram genul care pare că ar avea nevoie de bani dar mi-a dat 10 mii... pe ochi frumoşi :))
Şi m-am rugat de tanti care taxa la toaletă să mă lase să intru cu 10 mii că nu mai am bani. Misiune îndeplinită.
M-am reîntors pe bancă şi am început să coc ideea cu săgeata şi banii pe care nu-i aveam.

15:10 - M-am urcat în săgeată.
M-am gândit "Dacă e să mă dea jos, asta e, mă dă jos la prima staţie. Şi asta nu e de rău ci e de bine. Pentru că la prima staţie trebuie să cobor (o staţie de săgeată = 10 staţii de personal)."
Buuuun. Până aici.
Când vine naşu, mă uit cu faţa mea bleagă şi-i întind cei doi ron pe care-i deţineam. Zic "cobor la prima :D".
A bombănit puţin dar era probabil prea obosit, după o zi de muncă, cât să se mai certe cu o fetiţă.

Şi am ajuns acasă.
Nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat dacă taxa de înmatriculare nu s-ar fi scumpit.
Dar lasă, noi să fim sănătoşi. Important e că am ajuns acasă, nu mai contează cum anume.