miercuri, 14 octombrie 2009

Camera obscură

Simte-mi parfumul, dragule! Eu n-aş mai vrea să simt nimic.
Şi-ţi spun... că pentru tine lumea asta nu e ca pentru noi toţi. Ai lumea ta transcendentă, aici, pe pământ, printre noi.
Simte-mi şi mâna!
Când ea, singură, instinctual se plasa în dreapta frunţii tale şi cobora încet, gravitaţional. Îţi traversa obrazul, uneori cald de atâţia nervi. Tot ea, mică şi subţire, îţi simţea teama pe care nu ai fii recunoscut-o niciodată.
Nu te-am privit vreodată cu ochi blânzi în timp ce mâna-mi coboram pe structura osoasă a feţei tale. Nu te-am privit ca şi cum nimic nu ar fii. Nu te-am privit, de fapt, nu te-am privit deloc.
Simte-mi mâna!... încă o dată.
I-am spus că nu te voi privi. I-am spus!
M-a întrebat de ce. Nu i-am mai spus nimic.

6 comentarii:

kamy spunea...

Superb :|

Boogie Man spunea...

speechless

Boogie Bubble spunea...

Cum sa te simta daca nu l'ai privit nicicand!? Cate sentimente poti elibera printr'o mangaiere?! Dar printr'o privire!?

Terra spunea...

@Boogie Bubble
E pentru oameni fara sentimente. De la acestia nu putem tanji decat sa ne simta prezenta fizica. Cum altfel daca nu printr-o atingere? Mai ales daca atingerea o facem cand obrajii le sunt strabatuti voios de multe terminatii nervoase.
Privirea nu. Caci "acesti" oameni stiu doar sa ne-o fure.
Iar chestia de aici este fictiune. De asta i-am dat tag-ul "zidiri" (creatii).

AndreeEA spunea...

Ahh ce dor imi era sa citesc o astfel de postare. Frumos Terra. Te imbratisez, si`o sambata cat mai frumoasa ! >:D<

Andr. spunea...

"Ma atrag lucrurile care n-au sansa sa se-mplineasca ori sa dainuie."
Frumos.

Trimiteți un comentariu