Judecata de aici

Pentru că luna cadourilor era la o distanţă de câteva săptămâni, m-am gândit să aduc pe blog bucuria mea din viaţa de zi cu zi - cadourile. Şi pentru că nu-mi place să fac discriminări, am pornit această idee sub cuvântul Concurs. Gândul iniţial era unul bun căci pentru prima dată aveam să fiu juriul. Însă când te afli în circumstanţa în care totul depinde de tine, totul depinde de o singură părere şi aceasta este a ta, nimic nu mai pare la fel de uşor. Mie, cel puţin, îmi vine destul de greu să ocup poziţia de judecător. Puteam, o să spuneţi, foarte uşor să public toate eseurile cu care participanţii s-au înscris în concurs, iar voi să-i premiaţi cu note sau impresii - afirmative vs. negative. Dar există şi cazul în care "X" îşi ruga câţiva amici să intre şi să posteze păreri pozitive, amănunt des întâlnit în concursurile online în care juriul este publicul. Nu am vrut această nedreptate. Am continuat să fiu judecător şi să ofer premii celor pe care eu i-am considerat cei mai buni. M-am lovit şi de dilema în care, pusă în situaţia să aleg doi câştigători, trei dintre participanţi îmi prezentaserău eseuri care îmi plăceau în egală măsură. Nu aş fi vrut să renunţ la unul dintre ei, dar regulamentul mă obliga să fac acest lucru.
Veţi spune, în completarea acestor informaţii, că fiind singurul judecător al concursurilor de pe acest blog, îmi permiteam să premiez unul în plus. Asta ar fi însemnat să-mi încalc singură regulamentul, plus că primul concurs a fost sponsorizat
de editura Nemira, căreia nu-i puteam solicita mai multe cărţi. Am fost recunoscătoare şi pentru cele două bestseller-uri oferite. Este o editură pentru care dreptul la cultură primează şi a fost un gest extrem de frumos că mi-a oferit posibilitatea să premiez doi dintre cititorii blogului meu.

M-am simţit prost faţă de restul participanţilor pentru că am fost nevoită să nu-i încadrez în lista câştigătorilor dar sper ca ei să participe la viitoarele concursuri. Vreau să dau dreptul la câştig cât mai multor cititori ai acestui blog.

Ca şi gazdă a unui blog, vrei să oferi premii tuturor participanţilor la concursuri, altfel ai senzaţia că te vor urî şi vor înceta să te mai citească (paranoia). Refuz să cred că am astfel de cititori, care se perindă pe aici doar pentru câştiguri. Pentru că, aşa cum spunea Liviu, ca şi gazdă abordez subiecte diverse şi o fac într-un mod serios, uneori condimentând cu umor dar păstrându-mă în raza bunului simţ. Aceste amănunte mă îndeamnă să cred că cititorii blogului meu sunt oameni deştepţi, ale căror corecturi şi completări le accept cu drag, oameni care ştiu ce vor şi oameni care îşi recunosc problemele cotidiene alături de mine şi sunt capabili să le accepte ca parte din viaţă şi să nu le dea o importanţă prea mare.
Îmi vine uşor să îi caracterizez într-un singur cuvânt - OAMENI. Iar a fi om în zilele noastre este un lucru mare. Ei sunt! Cititorii mei care nu mă împroaşcă cu noroi atunci când mă arăt vulnerabilă. Ei sunt Oameni!


imagine: DeviantART