Întrebarea unei cititoare: "Cum îi dovedeşti unui tip că ţii cu adevărat la el?"

Anonim a introdus un nou comentariu:

Am o întrebare pentru tine: Cum îi dovedeşti unui tip că ţii cu adevărat la el?
Luând în considerare că e gelos din orice şi nu te crede nici când îi spui adevărul. Orice ai face el zice că nu ţii cu adevărat la el şi că îl minţi mereu... Şi totuşi el a dovedit că te iubeşte...
Aştept răspuns... Îţi citesc blog-ul zilnic aşa că te rog, dacă poţi, să îmi răspunzi la întrebare în condiţiile pe care ţi le-am spus. Ai grijă de tine :*

Este o întrebare care, recunosc, mă pune într-o anumită măsură în dificultate. De asemenea este o situaţie delicată dar destul de des întâlnită.
Am să tratez amănuntele pe rând, uşor, ca să nu ne încurcăm în ele.

Gelozia este un ingredient necesar în reţeta fiecărei relaţii. A fi gelos nu înseamnă a fi neîncrezător ci a avea anumite scenarii în cap, bănuieli, convingeri că persoana de lângă tine îl/o priveşte pe tipul/tipa de la masa alăturată sau oricare altă persoană dintr-o altă împrejurare.
De reţinut este că gelozia este genul de ingredient care trebuie folosit cu moderaţie. Dacă lipseşte - poate duce la rutină şi/sau pierderea pasiunii. Dacă este folosită în cantităţi prea mari - denotă mai degrabă obsesie decât dragoste. Iar, ATENŢIE!, obsesia nu este niciodată benefică!

"nu te crede nici când îi spui adevărul" - Aici nu mai este vorba de gelozie ci de lipsa încrederii.
Încrederea este un amănunt primordial într-o relaţie, iar acest lucru îl poate afirma fiecare din noi. Fără încredere totul rămâne la stadiul obsesiei sau al pasiunii - ceea ce duce inevitabil la o relaţie strict carnală.

"orice ai face el zice că nu ţii cu adevărat la el" - E un devorator de dovezi dar tu nu eşti fabrică de dovezi ci doar aspiri la încrederea lui.
În plus, e mult probabil ca tu să-i aduci dovezi zilnice pe care el ajunge să le creadă insignifiante.
exemple:
- îţi stăpâneşti ieşirile negative în prezenţa lui din teama de a nu-l deranja cu ceva;
- faci tot posibilul să te comporţi exemplar atunci când eşti cu el;
- accepţi chestii pe care în mod normal nu le-ai accepta...
În primul rând, dacă îţi stăpâneşti ieşirile negative în prezenţa lui şi dacă faci tot posibilul să te comporţi exemplar, el nu ia aceste aspecte ca pe dovezi şi nici ca pe sacrificii, le vede pur şi simplu banale sau nu le vede deloc. Dacă nu le vede deloc, nu crede că problema este a lui şi nu-i aduce acuzaţii. O parte din vină ar putea fi a ta pentru că l-ai învăţat astfel. Trebuia să-i arăţi de la început că te străduieşti să ai o poziţie relativ bună.
În al doilea rând, dacă accepţi chestii pe care în mod normal nu le-ai accepta, rişti să îl obişnuieşti cu ideea că ori eşti slabă şi nu îţi poţi susţine opiniile şi dorinţele, ori îi cânţi în strună (ceea ce-l poate face să se enerveze sau să devină gelos). De ce gelos? Se gândeşte, probabil, la posibilitatea că tu îl vrei pentru imagine şi că ai pe altcineva - de aici şi suspiciunea lui în privinţa dovezilor pe care i le aduci.

"Orice ai face el zice că nu ţii cu adevărat la el şi că îl minţi mereu..." - Dacă-i răspunzi cu "Nu te mint!", nu rezolvi nimic, ba chiar rişti să înrăutăţeşti lucrurile. Adu-i argumente clare susţinute de exemple de genul: "Când mi-ai cerut părerea despre tatuajul tău ştii că am fost sinceră cu tine, spunându-ţi că nu îmi place, chiar dacă am riscat să te superi pe mine." - denotă că pui accent pe sinceritate.
Încearcă, pe cât posibil, să eviţi generalizările de genul: "Mereu am fost sinceră cu tine.", "De fiecare dată te-am ascultat.", "Niciodată nu te-am minţit."
Generalizările acţionează ca o cărămidă pe care i-o spargi în cap.
Aici poţi lua ca dovadă situaţia în care el îţi reproşează că îl minţi mereu. Ai mai spus câte o minciunică mică din când în când, ori pentru a-l scuti de alte detalii ori pentru a nu-l speria (de exemplu dacă e vorba de sănătatea ta), dar asta nu înseamnă că îl minţi mereu (argument/cuvânt care te scoate din sărite).

"Şi totuşi el a dovedit că te iubeşte..." - Cum ţi-a dovedit? Şi cu ce diferă dovada lui de dovada ta?
În funcţie de răspunsurile pe care ţi le vei da singură aici, vei putea găsi şi modalităţi de a-i redovedii că ceea ce spui/simţi este adevărat. Rezolvă totul în maniera în care rezolvă/demonstrează şi el lucrurile.

"Cum îi dovedeşti unui tip că ţii cu adevărat la el?" - Este întrebarea ce te-a împins să-mi laşi acel comentariu. Am lăsat pe final pentru că am crezut că este mai bine ca, mai întâi, să lămurim toate celelalte aspecte.
La această întrebare intervine o problemă: Nu ştiu dacă întrebarea îmi este pusă mie, personal. Adică dacă trebuie să explic cum anume reacţionez eu într-un asemenea caz. Sau dacă întrebarea este pusă la general, adică să explic cum anume ar trebui să se comporte o fată în această situaţie.

Am să iau totuşi prima variantă, cea pe care aş aplica-o eu dacă aş fi pusă în situaţia prezentată de tine.
Dacă reproşurile sunt tot mai dese, încrederea tot mai slabă... Şi dacă pare că îi este atât de greu cu tine, dă-i oportunitatea de a vedea şi cealaltă faţă a lucrurilor. Cu alte cuvinte, dă-i drumul! Ştiu că este ultima opţiune la care ai vrea să apelezi şi că ai nevoie de un sac de curaj pentru a face asta. Hai să nu-i spunem "pauză", pentru că se va gândi că e tot legat de tine. Să-i spunem "despărţire", astfel va gândi mai limpede. Probabil pus în situaţia de a te pierde, va reacţiona pozitiv şi îşi va schimba atitudinea suspicioasă pe care o are faţă de tine. Totuşi nu te aştepta ca toate aspectele negative (gelozia extremă, lipsa încrederii, reproşurile) să dispară ca şi cum am spune "sesam!".
Dacă (pentru că trebuie să cântărim şi cealaltă opţiune) va accepta despărţirea pe care i-o propui şi nu va schiţa nimic, poate că cel mai bine ar fi să laşi lucrurile aşa cum sunt şi să începi şi tu să accepţi despărţirea. Lucrurile nu sunt întotdeauna aşa cum vrem noi să fie şi nici finalurile nu sunt aşa cum ne-am obişnuit din filme. Dacă această variantă este singura soluţie, deşi nu îţi vine greu ci foarte greu să accepţi, va trebui, în timp, să te conformezi cu ideea, să accepţi că decât să te chinui aşa mai bine îţi refaci viaţa, iei totul de la capăt, dar cu mai multe învăţături de data aceasta.

Nu uita că nimic nu-i un capăt de drum iar "râsul este ca şergătorul de parbriz: nu opreşte ploaia dar îţi permite să îţi vezi de drum." (Jeanne Wasbro)

Ceea ce mai trebuie să nu uiţi este că rândurile de mai sus sunt doar opiniile mele cu privire la acest subiect. Tu faci ceea ce crezi de cuviinţă că este mai bine, mai ales că nu ştiu nici durata relaţiei nici alte aspecte care vă privesc doar pe voi doi.
Poate nu sunt nici cea mai în măsură persoană să vorbesc despre relaţii. 
Eu doar am răspuns sincer la întrebare, cu riscul de a crea ceva neplăceri (având în vedere şi aspectele negative pe care le-am scos la suprafaţă).

©Terra Radu

Sursă imagine: DeviantART