Zic...

De 3 zile stau numai pe paste, finetti şi cutii de îngheţată care mi-au adus o durere de gât monstruoasă. Nu-i nimic, pastilele de gât îşi fac treaba mai mereu (mai puţin dimineaţa când mă simt de parcă aş avea un cuib de arici în gât).
Finetti-ul îşi face şi el treaba, ca toate dulciurile de altfel, iniţial dă stare de energie apoi organismul reacţionează ca şi cum ar fi primit un sedativ. Probabil este şi de la astenie şi de la ploile astea care şi-au tot bătut joc de primăvara noastră.

Cu toate astea, ceea ce doare mai mult e ceea ce ne macină constant minţile.
"Azi nu" a devenit imnul fiecărei zile.

Partea frumoasă este că, din obişnuinţă, zâmbesc de fiecare dată când interacţionez cu oamenii. Am primit un sfat acum un an - să zâmbesc chiar şi când nu mi-e bine pe motiv că zâmbetul acţionează în mod pozitiv asupra organismului. Prostii! Prostii pe care le-am înghiţit la momentul respectiv şi uite-mă acum ajunsă în punctul în care nu mai sunt capabilă să zâmbesc din tot sufletul pentru că m-am obişnuit prea tare cu zâmbetul de complezenţă.

Noi să fim sănătoşi... că şi cei de pe Titanic au fost.