A fost unul dintre cele mai frumoase mesaje pe care mi le-ai scris. Acesta este din data de 26 iulie şi ştiu că nimic nu s-a schimbat de atunci decât faptul că lucrurile se îmbunătăţesc. Sunt convinsă că nu te aşteptai să public asta pe blog acum ori altădată dar voiam să ştii că sunt mândră de omul care am devenit de când mă ţii sub aripile tale. Am crescut frumos în tot acest timp. Am învăţat să văd lucrurile mai clar chiar şi când mă doare ceva. Am învăţat totuşi că uneori trebuie să mă deschid dar să cercetez mult timp terenul înainte de a face asta. Momentan mă deschid doar în faţa ta şi Foarte Rar în faţa altora. Nu mă judeci când calc strâmb ci încerci să mă ridici şi să îmi explici cum anume trebuie să îmi şerg genunchii şi cum să-i tratez. Nu faci tu asta, mă laşi pe mine. Ştiu că astea sunt lecţii importante. La fel ca faptul că nu cunoşti gelozia deşi îţi vorbesc de câţiva tipi în mod frecvent. Sunt ei, cei care au făcut sau fac parte din viaţa mea. Mă accepţi cu totul. Cu bune, cu rele. Şi asta e admirabil.
Chapeaux! Sper să reuşesc să-ţi fac ziua să înceapă cu un zâmbet, două, trei...
Poate că nu îţi ofer prezenţa mea fizică atât de des cum ne dorim însă asta cred că e reţeta succesului. Şi bucuria revederilor este incomparabilă. Dans mes bras!
1 comentarii:
...superb...
Trimiteți un comentariu