joi, 16 septembrie 2010

Fără titlu.

Azi îmi vine să plâng, să ţip, să sparg cuvinte în atâtea mii de bucăţi încât să nu se mai poată descompune mai mult. Subconştientul e un nemernic, un tiran al secolului XXI a cărui pasionată muncă este să aprindă lumina acolo unde cu greu am strins-o, acolo unde ne-au trebuit milioane de clipe ca să apăsăm întrerupătorul, să stricăm instalaţia... Vine cu o ditamai nonşalanţa şi doar aprinde lumina în aşa durere încât să vezi tot ce ai vrut să nu mai vezi vreodată.

Sunt într-un tunel la capătul căruia văd lumina. Dar m-ai întrebat dacă aia e lumina pe care vreau să o văd? Ai ştiut sau ai bănuit vreodată că singura lumină pe care voiam să o văd era cea reflectată de retina ta?
Subconştient nemernic.

4 comentarii:

kamy spunea...

asta a durut :|...
m-ai facut sa-mi amintesc si eu chestii...:(...

17now17forever spunea...

Si eu..ma simt la fel.:-<.
>:D<

Smiley_tgv spunea...

sa moara subcontientul zic! (sau constiinta?)

Terra spunea...

@Smiley_tgv
Subconstientul caci el e cel care readuce in ganduri ceva ce uitasem de mult.

Trimiteți un comentariu