Crăciun. Ziua 1.

Primul Crăciun în care "acel" sentiment întârzia să apară. Mi-am luat doza de bucurie din apelurile şi sms-urile la care nu mă aşteptam. Admit, nu mă aşteptam la niciunul şi m-aţi surprins plăcut! Acesta este primul Crăciun în care am încetat să mai trimit mesaje tuturor. Mi-a oferit o senzaţie plăcută gândul că v-aţi gândit la mine, chiar dacă unele au fost sms-uri trimise către toată lista, apreciez gestul. Mulţumesc tuturor. De asemenea mulţumesc şi celor ce mi-aţi trimis mesaje pe Facebook, Hi5 şi blog.

Mi-am continuat ziua constatând că am rămas fără credit pentru a mai oferi feedback sms-urilor din altă reţea. Nu ştiu cum se-ntâmplă de reuşesc să rămân des fără credit, probabil din cauza netului pe telefon...

Apoi Ion s-a întors împotriva mea şi a trebuit să-l trag puţin de urechi.
(Ion = PC-ul meu)

Moşul... a trecut pe aici deşi n-am fost cel mai cuminte copil. Nu-mi place să scriu sau să spun ce primesc din cauză că mă simt prost faţă de copiii care nu primesc nimic. E important să realizăm că oricât de mult materializăm sărbătoarea, cel mai important este să avem persoanele dragi lângă noi, să ne strângă în braţe şi să ne spună că vor fi acolo orice s-ar întâmpla...

Cel mai mare zâmbet pe ziua de azi mi l-a desenat Bebe (Petre Anghel) prin buchetul de lalele roşii pe care mi le-a trimis în dimineaţa acestei zile.
Îţi mulţumesc mult!

.