Am luat cartonaşul galben

De la cine? De la cine l-am luat?
Mă penalizez singură ori pentru că am fost cu capul în nori ori pentru că am fost obosită în ultimele zile într-atât încât să mă derutez în privinţa timpurilor gramaticale.
Îmi recunosc greşelile (atunci când le fac nu atunci când sunt acuzaţii nejustificate şi nejustificabile). Nu sunt "d-aia cu figuri" care pretinde că le ştie pe toate. Mulţumesc oamenilor care mă trag de mânecă atunci când greşesc (celor care o fac într-un mod frumos nu celor care o fac în mod agresiv şi pe un ton superior). Pentru cazul de faţă, mulţumesc colegei mele din blogosferă, Irina.
M-am derutat zilele trecute şi am tratat verbul "a şti" aşa cum tratez verbele "a fi" şi "a veni" la imperativ, pe când "a şti" trebuia tratat la indicativ prezent.

Mi-ar plăcea ca măcar jumătate din cei care mustăcesc acum şi râd superior la ideea că am greşit să se gândească de câte ori şi-au recunoscut ei greşelile sau cât de des obişnuiesc să facă asta în prezent atât în faţa lor cât şi în faţa altora.
Vă pup

.