întrebările Tashei

Voi încerca să desfac nodul unor întrebări. Întrebările Domnişoarei Tasha.

1. De ce unor întrebări nu le găsim răspunsuri?
Altfel n-ar mai exista Filosofia, misterul şi curiozitatea.

2. De ce este soare numai ziua?
Pentru că trebuie să-i lăsăm şi pe alţii să se bucure de soare, cei de la polul opus (faţă de poziţia noastră pe glob).

3. De ce atunci cand eşti fericit ai chef de multe lucruri?
Pentru că fericirea nu înseamnă nimic dacă nu ai cu cine sau cu ce să o împarţi; fie că o împarţi cu aerul din încăpere, cu pisica ta, cu câinele, cu timpul sau cu oamenii.

4. De ce sunt atâţia oameni şi fiecare e unic în felul său?
ADN-ul este diferit. Din doi părinţi blonzi şi scunzi nu poate ieşi un copil la fel ca cel a doi părinţi bruneţi şi înalţi.
Şi, deşi suntem unici, de multe ori nu simţim asta.

5. De ce credem orice ni se zice şi apoi regretăm?
Aici ţine de cât de credibil este cel care vorbeşte şi de cât de credul este cel care ascultă.

6. De ce avem simţul ăsta de vinovăţie?
Avem obraz, nu şorici.

7. De ce nu avem curajul să ne educăm noi înşine?
Unii încearcă, cumpărând cărţi ale bunelor maniere şi ducându-se la cursuri pentru îmbunătăţirea imaginii sociale. Alţii nu vor. Alţii se simt ameninţaţi, fiind rigizi în faţa schimbărilor.

8. De ce nu ştim să minţim?
Toţi ştim să minţim, unii mai bine alţii mai prost. Sunt oameni care deţin arta teatrului în sânge şi nu pierd nicio clipă din a se înfrupta din ea, dar sunt şi oameni care încearcă să se abţină de la tentaţia minciunii, conştientizând mărimea picioarelor minciunii… sau a nasului. Mai există categoria acelora care nu se pricep să zică o minciunică oricât de mică, mimica sau gestica trădându-i.

9. De ce nu ştim să facem un lucru până la capăt?
Tu îl iei în braţe pe "nu ştiu". Eu îl iau în braţe pe "nu vreau" :D
Dacă acel lucru este mai dificil, renunţăm să-l mai finalizăm. Dacă este uşor, dar totodată plictisitor, renunţăm din nou. Pentru a duce un lucru la bun sfârşit trebuie să ne facă plăcere şi/sau să ne fie util. De exemplu "Mă duc la muncă pentru a-mi putea plăti facturile, nu pentru că îmi place." (aici este utilitate); "Sunt profesoară şi îmi place slujba mea pentru că îmi plac copiii iar boacănele lor mă amuză." (aici este plăcerea).

10. De ce ştim doar că prin ură trece iubirea?
Nu ştim să apreciem binele până când nu întâlnim răul.
Un bun exemplu este emisiunea "Exiled" ce se difuza pe MTV.

11. De ce iubirea te orbeşte?
Se spune că iubirea e oarbă şi specialiştii au descoperit că nu e doar o zicală fără fundament ştiinţific. Noi cercetări au demonstrat că atunci când ne îndrăgostim folosim doar puţine părţi ale creierului.
Printre puţinele părţi ale creierului pe care le folosim se numără şi cea care suprimă funcţiile noastre critice. Aşa se face că persoana de lângă noi, măcar la început, ni se pare fără defecte.

12. De ce nimeni nu-ţi spune din suflet că ai ochii frumoşi?
Dacă se nimereşte să o spună din suflet oricum nu-l crede nimeni. Treaba cu "ochi frumoşi" a devenit deja un clişeu.

13. De ce ne doare undeva de alţii dacă nouă ne merge bine?
E firea umană. Şi, să-ţi zic o scurtă istorisire despre fire:
Un scorpion voia să treacă un râu, aşa că a rugat o broască ţestoasă să-l ia pe carapacea ei până la malul celălalt.
Broasca: "şi de unde ştiu că nu mă vei înţepa?"
Scorpionul: "pentru că asta ar însemna să ne scufundăm amândoi şi să murim."
Broaştei i-a părut plauzibilă explicaţia, motiv pentru care a acceptat propunerea. La mijlocul râului scorpionul a înţepat-o. Înainte de a se îneca amândoi, broasca a întrebat nedumerită "De ce ai făcut asta?". Răspunsul lui a fost "Pentru că e firea mea".

14. De ce nu putem schimba lumea prin curajul nostru de a şti să facem un lucru bine?
Facem rău atunci când împărţim lucrurile/faptele în bune şi rele. Pentru că nu există dezastru care să nu poată fi transformat în binecuvântare şi nici binecuvântare care să nu poată fi transformată în dezastru.

15. De ce suntem nevoiţi să suportăm atâtea mizerii?
Nu suntem nevoiţi. Noi le acceptăm. Dacă nu le vrem suntem liberi să le respingem. Nu mizeriile sunt problema, ci curajul.

16. De ce facem un lucru şi apoi îl regretăm?
Din teama de a nu-l fi făcut bine sau din cea de a nu-l fi făcut pe merit. Dar ne consolăm cu ideea că suntem oameni şi e firea noastră să călcăm în gropi.

17. De ce ne credem super când de fapt nu avem nimic special în noi?
Avem multe lucruri speciale pe care le conştientizăm numai în zile bune. Cel mai corect ar fi să facem o listă cu aceste plusuri şi să o ţinem la vedere pentru zile negre.

18. De ce unii cred că avem suficientă tărie în noi încât să suportăm?
Pentru că ne-au cunoscut în situaţii critice. Şi dacă nu ne-au cunoscut atunci ne văd ca pe nişte persoane puternice. E acea impresie pe care ne-o facem despre cineva înainte de a bea 5 cafele sau 10 beri cu acea persoană.

19. De ce ne este atât de greu să ne cerem scuze?
Simţim musca pe căciulă.

20. De ce nu putem să iertăm pur şi simplu?
Mândrie, orgoliu, egoism, mediu în care am crescut, educaţia pe care am primit-o sunt doar câţiva dintre factorii ce pun iertarea sub semnul întrebării. Iar pentru situaţiile în care iertăm, nu uităm incidentele.

21. De ce rezolvăm totul aşa complicat când totul este defapt aşa de uşor?
Pentru că ştim povestea cu Scufiţa Roşie. Drumul cel scurt nu este neapărat cel bun.

22. De ce sunt unii deştepti, alţii proşti?
Educaţia pe care o primim în copilărie şi interesul pe care părinţii îl exercită asupra noastră fac ca toate celelalte lucruri să curgă de la sine. Creierul cum îl dresezi, aşa funcţionează. Vorba aia, cum îţi aşterni aşa dormi.
Asta neluând în considerare copiii cu probleme de acumulare a cunoştinţelor.

23. De ce trebuie mereu să ne conformăm unor standarde/tipare şi nu putem să aducem şi noi puţină culoare?
Pe scurt: Voinţă să fie! Şi un dram de încredere sau curaj.

24. De ce toţi se iau după reguli şi nimeni nu le respectă?
E greu să schimbi obiceiuri. La fel de greu ne este să ne adaptăm mereu la noi şi noi reguli. La un moment dat ajung să ne sufoce, iar atunci călcăm strâmb.

25. De ce e ţara plină de curve, gay, proşti, piţi şi cocalari?
Aici sunt mai multe întrebări.

"Curvele", cum le spui tu, mie îmi place să le numesc "femei cu moravuri uşoare". Dar oricum le-am numi, este o etichetă. Ar trebui să nu ne pese câte intră într-o femeie anume sau cât de des, doar e păsărica ei şi face ce vrea cu ea.

Despre proşti am răspuns mai sus (la întrebarea 22).

"Cocalari" reprezintă o categorie de oameni care nu merită osteneala. Oricum i-ai lua, întotdeauna vor face pe deştepţii, dar doar li se pare. Să fii de acord cu nişte lălăieli pline de greşeli gramaticale, aberaţii pe aceleaşi subiecte (bani, maşini şi femei) şi să te mişti de parcă te dezmembrezi… asta e prostie curată.

"Piţi" este un cuvânt ce desemnează unele mamifere cu obiceiuri proaste. Poze în baie, poze pe covor, poze pe catedră, poze în poziţii neaşteptate (cât mai multe poze, în special), figuri fără fundament (are geantă imitaţie Louis Vuitton şi e şmecheră fata, o scoate în lume şi se laudă că nu e Made in China), gesturi de paraşută, pretenţii "fără număr" (că doar e fată de fată, ce ştiţi voi), eventual tencuiala pe faţă de ai impresia că o iei cu şpaclul… e o listă de caracteristici cât un monstru aici. Mă opresc.

Gay-i (ăsta e pluralul? aici nu mă pricep) nu sunt ceva de criticat. E drept că nu este ortodox dar vina nu este a lor. Orientarea sexuală nu ne-o alegem noi ci ne alege ea pe noi. E ca şi cum cineva ar spune că tu trebuie să fii lesbi. Nu poţi, pentru că nu te atrag femeile în acel mod încât să întreţi relaţii cu ele. Şi să vrei şi tot nu te poţi împotrivi orientării tale sexuale.
Uite-mă pe mine. Visez să sărut femei. Dar doar atât. Nu mă pot imagina în altă postură cu o altă femeie pentru că simt că nu e pentru mine genul ăsta de relaţie. Nu am fost făcută să fiu bisexuală. Sunt hetero cu mica scăpare că îmi doresc să sărut femei.