miercuri, 30 septembrie 2009

Cuvântul meu...

... pe care-l dau foarte greu.
Traversam azi bulevardul când m-am trezit cu o castană în cap. Şi la propriu şi la figurat. Când merg singură pe stradă mă gândesc la Diverse.
Diversitatea de astăzi mi-a readus în cap o întâmplare de acum 4 ani. Eram în clasa a 9-a şi mă confruntam cu zilnicele probleme dintre fete (din 32 de elevi, 21 eram fete). Ne mai certam, ne mai băteam... După un conflict măricel cu G., m-am trezit ducând în spate o acuzaţie falsă. "Cineva" sunase acasă la ea, pretinzând că este de la secretariat, făcând diverse afirmaţii ce aveau să o impacienteze pe mama elevei. Am negat acuzaţia, ştiindu-mă "curată".

La o săptămnă de la incident, fata care sunase mi-a mărturisit faptul sub cuvântul meu de a nu spune că ea făcuse acel lucru, măcar până la terminarea liceului când fiecare avea să o ia pe alt drum.

M-am dus la G. şi i-am spus.
I-am spus că ştiu cine a făcut-o dar nu-i voi putea zice decât în momentul terminării liceului. Suna ca o farsă tot ceea ce spuneam.
M-am ţinut de cuvânt. După banchetul clasei a 12-a, am spus şi cine era adevărata vinovată. Ce-i drept, faptul era deja consumat. Patru ani am fost acuzată pentru ceva ce nu am făcut. Dar îmi dădusem cuvântul.

Foarte greu promit, pentru că îmi displace să vorbesc în van, pentru că nu e moral a promite ceva şi a trece peste promisiune.


imagine: DeviantART

2 comentarii:

kamy spunea...

Foarte rar mai gasesti oameni ca tine...si eu de obicei...indiferent de circumstante ma tin de promisiune...o incalc doar la extreme...in rest nu admit sa nu ma tin de cuvant!Ce e al naibii de trist si dezamagitor...cel putin pentru mine...ca tot mai multe persoane apropiate promit chestii si niciodata nu se tin de promisiune....urasc asta ...:(

Terra spunea...

@Kamy
Si eu uras asta dar partea buna e ca ma ambitioneaza inzecit sa nu ma schimb.

Trimiteți un comentariu