Cărţile de pe masă. La propriu.

În toţi anii copilăriei am aşteptat şi am visat la clipele în care "o să mă fac mare". Sunt blocată acum în traficul acesta ce seamănă mai mult cu o junglă decât cu un drum. Şi ce să fac, măi nene?
Am 3 opţiuni:
- Să fac stânga-mprejur către anii frumoşi ai copilăriei.
- Să rămân pe loc în ideea că timpul le rezolvă pe toate. Genul acela "pică pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă." Dacă pică şi mestecată, e şi mai bine.
- Să merg, cum s-o nimeri, mănuşi, fular şi restul dotărilor, prin frigul ăsta interior ce ne apasă şi ne tot apasă precum o presă.

Nu mai avem nimic de pierdut. În fond, ce avem? Singurul lucru care îl luăm cu noi oriunde ne-am duce este materia cenuşie. Restul lucrurilor sunt doar temporar în viaţa noastră, inclusiv oamenii. Aşa că bine ar fi să apucăm voios de noi şi să punem osul la ceva.
Mulţi ajung să constate că tot ce au făcut până acum a fost doar să taie frunza la câini. Nu mai treceţi, vă rog, prin două sau trei facultăţi doar pentru a mai adăuga o diplomă la dosar. Nu vă mai pierdeţi timpul, banii şi anii în instituţii de la care nu vreţi decât o foaie. Şi cu aia ce-o să faceţi? Să vă ştergeţi la fund cu ea! Sunt oameni care au teancul de diplome acasă dar pe care nimeni nu dă doi lei. Pentru că şi-au făcut datoria de gâşte atunci când au trecut prin anii în care, se presupune, ar fi trebuit să acumuleze ceva.

E drept că anii studenţiei sunt cei mai frumoşi. Dar dacă nu-i vreţi, nu vă mai tociţi coatele în băncile astea.
V-am spus, degeaba aveţi o diplomă dacă nu ştiţi să faceţi nimic. O să ajungeţi să fiţi angajaţi (în cazul bun) şi când şefu` vede că tu, ca operator PC (dau un exemplu) nu ştii să formatezi un text sau să lucrezi în Excel ori Access, te zboară. La fel al doilea, ar treilea şi al patrulea şef. Deşi eşti norocos dacă ai reuşit să te angajezi de atâtea ori.

Şi cel mai tare mă calcă pe bătături că tot ăştia care nu sunt buni de nimic se vaită că e ţara aşa cum e. A, şi mai sunt aceia care chiar ar merita o slujbă, dar pentru ei nu mai sunt locuri pe nicăieri, din cauza "plantelor" care primesc slujba că lucrează mămica la primărie şi tăticul la nu-ştiu-ce club de fotbal. Şi, nu că şefului i-ar păsa, dar nu se ştie cum, vreodată, va avea nevoie de prioritate la primărie ori de cele mai bune locuri la un meci aşteptat cu sufletul la gură.

Şi acum hai să facem teancul de diplome ca să fim "şmecheri". Era să zic eu ceva de dulce...


imagine: DeviantART