vineri, 2 octombrie 2009

Din nicăieri, cu dragoste...

Am găsit ochii care să-mi dea putere şi încredere. Nu ştiu dacă pe-ai mei, în această pricină, să-i supun zâmbetului sau apei fierbinţi rostogolind colinele obrajilor mei. Deşi toată întâmplarea asta, pe termen scurt mă poate scutura în mierea florilor, pe viitor mă poate culca pe-un pat de cuie ori cărbuni încinşi.
Precum îmi spunea Byron, sunt un "sărman copil al îndoielii".


imagine: DeviantART

3 comentarii:

AndreeEA spunea...

Indragostita ? Sau mi se pare? S`ar putea sa mi se si para ... ca deh :)) in ultimul timp, nu ma mai mira nimic la mine :D

Ana-Maria spunea...

Are dreptate Andreea?Hehehehehe...ptiui,a naibii chimie e dragostea asta!:))))))

Orry spunea...

ohooo, fata e indragostita!
\Bravo!

Trimiteți un comentariu