luni, 5 octombrie 2009

Prin praf

Ştiu că e ceva frumos în toată imperfecţiunea mea. O tărie care nu îmi poate fi luată.
Deşi de câteva zile nu aş mai face această afirmaţie, continui să o repet în gând. Parcă ai vrea să ţi se oprească şi respiraţia când, trezit de la primele ore ale dimineţii, ajungi acasă numărând minutele peste ora 17, fără să mai simţi mâinile de atâtea lucruri purtate pe braţe, fără să mai simţi picioarele de atâtea drumuri bătute, fără să mai simţi omul din tine. E greu căci nici să mai mănânci nu mai ai putere.
De câteva săptămâni nu mai am bani dar bat aceleaşi drumuri amăgindu-mă că mă am pe mine şi e de ajuns. Îmi e ruşine să recunosc că mă mai pierd din când în când, deşi sunt tot ce mai am.


imagine: DeviantART

5 comentarii:

Boogie Bubble spunea...

Toti ne pierdem.

Ana-Maria spunea...

Avandu-te pe tine,ai o avere!Asta sufleteste si moral vorbind...social si financiar...aici e cam naspa de comentat,insa intotdeauna exista o solutie.Iti doresc sa o gasesti!

LoreenCroft spunea...

Bafta multa iti urez si putere multa, cu totii ne pierdem din cand in cand, unii mai adanc, altii mai la suprafata..important e sa te ridici imediat si sa te stergi de praf chiar daca inca esti ametit..Toti suntem singuri pe lumea asta cu adevarat pentru ca restul e o iluzie, o vrajala care sa ne motiveze, dar adevarul este ca suntem singuri chiar daca avem parinti, iubiti sau soti/sotii, nu conteaza..totul se duce la un moment dat, dar noi ramanem cu noi insine, de-asta e bine sa ne obisnuim si sa ne acceptam cat mai repede cu bune si rele. Te pup.

SunLoVeR spunea...

heeeey, terra>:D< de cand n-am mai vorbit. am avut multe pe cap in ultima vreme si nici net nu am avut in bucuresti. acum am si voi incerca sa scriu mai des. m-am pierdut si eu..saptamana trecuta eram destul de praf...dar rau, nu mai suportam pe nimeni langa mine, nici macar pe mama. eram singur, imi placea doar sa stau singur, in gandurile mele negative, aprofundat in cacat pana-n gat:-j si parca nu vroiam sa-mi revin, stateam acolo fara sens, traiam fara nimic, nici un scop, nici un Dumnezeu. Acum mi-am mai revenit un pic...si incep sa ma descurc cu toate treburile. sper ca tie ti-a trecut>:D<

aditza spunea...

Ar trebui sa faci o schimbare drastica in stilul tau de viata. Ceea ce ar trebui sa fac si eu. Inca nu-s disperat dar daca voi fi dat afara de la actualul loc de munca voi fi si eu disperat si voi recurge la acea schimbare pe care ar trebui probabil sa o faci si tu.

Trimiteți un comentariu