Cât despre Braceface... sunt desenele mele preferate.
luni, 30 noiembrie 2009
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
Judecata de aici
Pentru că luna cadourilor era la o distanţă de câteva săptămâni, m-am gândit să aduc pe blog bucuria mea din viaţa de zi cu zi - cadourile. Şi pentru că nu-mi place să fac discriminări, am pornit această idee sub cuvântul Concurs. Gândul iniţial era unul bun căci pentru prima dată aveam să fiu juriul. Însă când te afli în circumstanţa în care totul depinde de tine, totul depinde de o singură părere şi aceasta este a ta, nimic nu mai pare la fel de uşor. Mie, cel puţin, îmi vine destul de greu să ocup poziţia de judecător. Puteam, o să spuneţi, foarte uşor să public toate eseurile cu care participanţii s-au înscris în concurs, iar voi să-i premiaţi cu note sau impresii - afirmative vs. negative. Dar există şi cazul în care "X" îşi ruga câţiva amici să intre şi să posteze păreri pozitive, amănunt des întâlnit în concursurile online în care juriul este publicul. Nu am vrut această nedreptate. Am continuat să fiu judecător şi să ofer premii celor pe care eu i-am considerat cei mai buni. M-am lovit şi de dilema în care, pusă în situaţia să aleg doi câştigători, trei dintre participanţi îmi prezentaserău eseuri care îmi plăceau în egală măsură. Nu aş fi vrut să renunţ la unul dintre ei, dar regulamentul mă obliga să fac acest lucru.
Veţi spune, în completarea acestor informaţii, că fiind singurul judecător al concursurilor de pe acest blog, îmi permiteam să premiez unul în plus. Asta ar fi însemnat să-mi încalc singură regulamentul, plus că primul concurs a fost sponsorizat
de editura Nemira, căreia nu-i puteam solicita mai multe cărţi. Am fost recunoscătoare şi pentru cele două bestseller-uri oferite. Este o editură pentru care dreptul la cultură primează şi a fost un gest extrem de frumos că mi-a oferit posibilitatea să premiez doi dintre cititorii blogului meu.
M-am simţit prost faţă de restul participanţilor pentru că am fost nevoită să nu-i încadrez în lista câştigătorilor dar sper ca ei să participe la viitoarele concursuri. Vreau să dau dreptul la câştig cât mai multor cititori ai acestui blog.
Ca şi gazdă a unui blog, vrei să oferi premii tuturor participanţilor la concursuri, altfel ai senzaţia că te vor urî şi vor înceta să te mai citească (paranoia). Refuz să cred că am astfel de cititori, care se perindă pe aici doar pentru câştiguri. Pentru că, aşa cum spunea Liviu, ca şi gazdă abordez subiecte diverse şi o fac într-un mod serios, uneori condimentând cu umor dar păstrându-mă în raza bunului simţ. Aceste amănunte mă îndeamnă să cred că cititorii blogului meu sunt oameni deştepţi, ale căror corecturi şi completări le accept cu drag, oameni care ştiu ce vor şi oameni care îşi recunosc problemele cotidiene alături de mine şi sunt capabili să le accepte ca parte din viaţă şi să nu le dea o importanţă prea mare.
Îmi vine uşor să îi caracterizez într-un singur cuvânt - OAMENI. Iar a fi om în zilele noastre este un lucru mare. Ei sunt! Cititorii mei care nu mă împroaşcă cu noroi atunci când mă arăt vulnerabilă. Ei sunt Oameni!
imagine: DeviantART
Veţi spune, în completarea acestor informaţii, că fiind singurul judecător al concursurilor de pe acest blog, îmi permiteam să premiez unul în plus. Asta ar fi însemnat să-mi încalc singură regulamentul, plus că primul concurs a fost sponsorizat
de editura Nemira, căreia nu-i puteam solicita mai multe cărţi. Am fost recunoscătoare şi pentru cele două bestseller-uri oferite. Este o editură pentru care dreptul la cultură primează şi a fost un gest extrem de frumos că mi-a oferit posibilitatea să premiez doi dintre cititorii blogului meu.
M-am simţit prost faţă de restul participanţilor pentru că am fost nevoită să nu-i încadrez în lista câştigătorilor dar sper ca ei să participe la viitoarele concursuri. Vreau să dau dreptul la câştig cât mai multor cititori ai acestui blog.
Ca şi gazdă a unui blog, vrei să oferi premii tuturor participanţilor la concursuri, altfel ai senzaţia că te vor urî şi vor înceta să te mai citească (paranoia). Refuz să cred că am astfel de cititori, care se perindă pe aici doar pentru câştiguri. Pentru că, aşa cum spunea Liviu, ca şi gazdă abordez subiecte diverse şi o fac într-un mod serios, uneori condimentând cu umor dar păstrându-mă în raza bunului simţ. Aceste amănunte mă îndeamnă să cred că cititorii blogului meu sunt oameni deştepţi, ale căror corecturi şi completări le accept cu drag, oameni care ştiu ce vor şi oameni care îşi recunosc problemele cotidiene alături de mine şi sunt capabili să le accepte ca parte din viaţă şi să nu le dea o importanţă prea mare.
Îmi vine uşor să îi caracterizez într-un singur cuvânt - OAMENI. Iar a fi om în zilele noastre este un lucru mare. Ei sunt! Cititorii mei care nu mă împroaşcă cu noroi atunci când mă arăt vulnerabilă. Ei sunt Oameni!
imagine: DeviantART
joi, 26 noiembrie 2009
O leapşă din bucătărie, îndulcită cu prietenie.
Şi cum tarta îmi este la cuptor (reţetă pentru care-i mulţumesc lui Adizzy), mi-am adus aminte de leapşa pe care mi-a pasat-o Ana-Maria. Leapşa constă într-o întrebare:
"Dacă v-aţi trezi în casă cu prieteni teleportaţi de mirosul bun venit din bucătărie... ce aţi face?"
Acum, cu toată sinceritatea, dulciurile sunt cele care îmi ies negreşit :D
Şi cum, în momentul de faţă, bucătăria abundă de fructe coapte cu scorţişoară, mă gândesc ce aş face de ai/aţi apărea la uşa mea, "tu" sau "voi", oricare v-aţi lăsa ademeniţi.
Fac o paranteză aici prin aducerea aminte de o întâmplare din vara trecută. Eram într-o gaşcă formată majoritar din băieţi (ei 8 la număr; noi, fetele, doar două). În timp ce ne pierdeam vremea pe bulevard, noi, fetele, ne-am adus aminte de clătitele pe care le procurasem cu o zi înainte la mine acasă. Brusc băieţilor le-a venit o idee coaptă cu voce tare - "Fă-ne şi nouă. Îţi aducem noi ce trebuie."
Şi cum bucătăria îmi era disponibilă iar uşa casei mele mereu deschisă pentru prieteni, am zis "De ce nu?", aşa că a doua zi la mine era "Clătite Factory". Eu le-am pus la dispoziţie dulceaţa de gutui şi cea de mure (care mie îmi plac foarte mult :D ) şi am prevenit pretenţioşii să-şi cumpere finetti (în cazul în care nu le convenea dulceaţa). Dar, vorba lor, clătite cu finetti găsim la toate terasele.
Aşa şi cu leapşa aceasta. Dacă vă teleportaţi la mine după mirosul din bucătărie, vă primesc cu drag. Şi informaţia aceasta este valabilă pe termen nelimitat.
:D
De băut nu prea am ce să vă dau. Mai am trei sticle de vin alb (una demisec, două demidulce). Pentru cei mai curajoşi am nişte vişenată la rece. Să vă ardă simţurile. Pentru cine ţine post, vă servesc cu apă plată.
P.S.: Clătitele mele sunt cele mai bune (că le fac cu rom).
Altceva, dăcă vreţi, banane caramelizate, banane cu rom alb, tartă de mere cu scorţişoară, cozonac cu banane... şi lista rămâne neîngrădită pentru că sunt deschisă noilor reţete de dulciuri.
Cât despre mâncarea de zi cu zi, cred că o să aruncaţi cu pantofi după mine. Vă gătesc doar paste cu brocoli, conopidă cu cartofi natur şi alte câteva reţete, dar toate vegetariene. Îmi pare rău dacă v-am dezamăgit aici, dar n-am ce să vă fac.
Mâncaţi acasă, la mine serviţi doar desertul, sau sunăm la pizzerie.
"Dacă v-aţi trezi în casă cu prieteni teleportaţi de mirosul bun venit din bucătărie... ce aţi face?"
Acum, cu toată sinceritatea, dulciurile sunt cele care îmi ies negreşit :D
Şi cum, în momentul de faţă, bucătăria abundă de fructe coapte cu scorţişoară, mă gândesc ce aş face de ai/aţi apărea la uşa mea, "tu" sau "voi", oricare v-aţi lăsa ademeniţi.
Fac o paranteză aici prin aducerea aminte de o întâmplare din vara trecută. Eram într-o gaşcă formată majoritar din băieţi (ei 8 la număr; noi, fetele, doar două). În timp ce ne pierdeam vremea pe bulevard, noi, fetele, ne-am adus aminte de clătitele pe care le procurasem cu o zi înainte la mine acasă. Brusc băieţilor le-a venit o idee coaptă cu voce tare - "Fă-ne şi nouă. Îţi aducem noi ce trebuie."
Şi cum bucătăria îmi era disponibilă iar uşa casei mele mereu deschisă pentru prieteni, am zis "De ce nu?", aşa că a doua zi la mine era "Clătite Factory". Eu le-am pus la dispoziţie dulceaţa de gutui şi cea de mure (care mie îmi plac foarte mult :D ) şi am prevenit pretenţioşii să-şi cumpere finetti (în cazul în care nu le convenea dulceaţa). Dar, vorba lor, clătite cu finetti găsim la toate terasele.
Aşa şi cu leapşa aceasta. Dacă vă teleportaţi la mine după mirosul din bucătărie, vă primesc cu drag. Şi informaţia aceasta este valabilă pe termen nelimitat.
:D
De băut nu prea am ce să vă dau. Mai am trei sticle de vin alb (una demisec, două demidulce). Pentru cei mai curajoşi am nişte vişenată la rece. Să vă ardă simţurile. Pentru cine ţine post, vă servesc cu apă plată.
P.S.: Clătitele mele sunt cele mai bune (că le fac cu rom).
Altceva, dăcă vreţi, banane caramelizate, banane cu rom alb, tartă de mere cu scorţişoară, cozonac cu banane... şi lista rămâne neîngrădită pentru că sunt deschisă noilor reţete de dulciuri.
Cât despre mâncarea de zi cu zi, cred că o să aruncaţi cu pantofi după mine. Vă gătesc doar paste cu brocoli, conopidă cu cartofi natur şi alte câteva reţete, dar toate vegetariene. Îmi pare rău dacă v-am dezamăgit aici, dar n-am ce să vă fac.
Mâncaţi acasă, la mine serviţi doar desertul, sau sunăm la pizzerie.
miercuri, 25 noiembrie 2009
Ce-mi doreşte aproapele
Şi cum în timpul unor cursuri comunicăm doar printr-o coală ce se află între noi, mi-a fost dat să citesc ce-mi doreşte aproapele, în cazul de faţă o colegă (Andreea). La prima vedere am surâs după ce am terminat de citit, apoi m-am gândit să păstrez foaia şi... Încă mă mai gândesc surâzând.
luni, 23 noiembrie 2009
Ce defecte au zodiile?
Berbec
Este foarte impulsiv şi din cauza faptului că se aruncă fără să gândească foarte mult înainte are parte de eşecuri. Ca rezultat al acestor acte ratate este agresiv, violent şi veşnic nervos. Berbecul reuşeşte să-şi facă mulţi duşmani pentru că după cum se ştie imprudenţa şi furia merg mână în mână. În ceea ce priveşte dragostea, pentru că fidelitatea nu este punctul său forte, îi este foarte greu să iubească o singură persoană şi drept urmare nici la capitolul relaţii nu stă foarte bine.
Taur
Taurul este superficial şi nepăsător, trece prin viaţă ca gâsca prin apă. Dar cei mai mulţi dintre nativii acestei zodii reuşesc să-şi inhibe această latură şi să aibă un stil de viaţă calm şi stabil. Ca trăsături negative taurii se remarcă prin superficialitate, gelozie, nepăsare şi imoralitate.
Gemeni
Se spune despre gemeni că sunt ca nişte mici vulpiţe. Şiretenia îi învaţă să adopte o atitudine care îi ajută să obţină ceea ce vor şi de la cine vor. Pentru că sunt nişte fiinţe superficiale şi instabile, acest lucru le-a adus reputaţia de “fluturi”. Ei îşi caută în permanenţă jumătatea fără să realizeze că ea se află atât de aproape de ei.
Rac
Se ştie că racul face un pas înainte şi doi înapoi, este nehotărât, inconstant şi capricios. Atunci când este frustrat se descarcă pe cei din jurul său. De asemenea este leneş, gelos, posesiv, manipulator şi uneori prefăcut.
Leu
Leul este dominator, orgolios şi arogant. Ceea ce reprezintă un paradox este faptul că leul este foarte leneş. Nu se poate autoevalua pentru că este mândru, vanitos şi egoist. Îi place să fie admirat, să fie în centrul atenţiei şi să-şi domine partenerii.
Fecioară
Ei sunt ipohondrii zodiacului. Sunt mereu preocupaţi de cât şi ce au mâncat, de bubiţa de pe picior şi coşul de pe nas. Sunt temători şi nesiguri, înşelători şi egoişti.
Balanţă
Se ştie că sunt escroci sentimentali. Sunt visători şi veşnic îndrăgostiţi dar îşi calculează mereu avantajele şi dezavantajele unei relaţii. Pe deasupra sunt egoişti, superficiali, nepăsători, nesinceri şi nehotărâţi. Atunci când greşeşti găseşte mereu scuze care să-l aducă într-o lumină bună.
Scorpion
Scorpionul este foarte susceptibil la forţele întunericului şi ale luminii. De asemenea este şi imprudent, gelos, brutal, violent şi răzbunător. Aşa că cel mai bine este să nu prea ai de-a face cu ei şi să te fereşti.
Săgetător
Este adevărat că a fost greu să găsim defectele acestei zodii dar nu imposibil. Astfel, săgetătorul este lipsit de tact, neserios, nechibzuit, insensibil şi uneori lăudăros.
Capricorn
Este pesimist, zgârcit şi raportează totul la bani. Nu relaţionează cu oamenii în funcţie de calităţile şi defectele acestora ci în funcţie de conturile lor bancare. Probabil că într-o zi vor ajunge în vârf şi vor vedea că sunt singuri şi nefericiţi dar îşi merită soarta.
Vărsător
Vărsătorul este idealist. Când i-a contact cu lumea reală trăieşte o dezamăgire pe care o transformă în revoltă şi agresivitate. Este încăpăţânat şi egoist. Trăieşte într-o lume paralelă în care nu poţi să pătrunzi oricât de nobile ar fi intenţiile tale. Rareori îşi manifestă emoţiile şi preferă să fie sarcastic.
Peşti
Peştii îşi caută o parteneră “mamă” care să-i accepte micile obsesii. Este nehotărât şi influenţabil. Crează foarte uşor dependenţe: de fumat, alcool, droguri, cât şi de persoane. Dacă eşti deja partenera unui Peşte, obişnuieşte-te cu el fiindcă nu mai poţi scăpa prea uşor!
Sursa: Sakura Center
Este foarte impulsiv şi din cauza faptului că se aruncă fără să gândească foarte mult înainte are parte de eşecuri. Ca rezultat al acestor acte ratate este agresiv, violent şi veşnic nervos. Berbecul reuşeşte să-şi facă mulţi duşmani pentru că după cum se ştie imprudenţa şi furia merg mână în mână. În ceea ce priveşte dragostea, pentru că fidelitatea nu este punctul său forte, îi este foarte greu să iubească o singură persoană şi drept urmare nici la capitolul relaţii nu stă foarte bine.
Taur
Taurul este superficial şi nepăsător, trece prin viaţă ca gâsca prin apă. Dar cei mai mulţi dintre nativii acestei zodii reuşesc să-şi inhibe această latură şi să aibă un stil de viaţă calm şi stabil. Ca trăsături negative taurii se remarcă prin superficialitate, gelozie, nepăsare şi imoralitate.
Gemeni
Se spune despre gemeni că sunt ca nişte mici vulpiţe. Şiretenia îi învaţă să adopte o atitudine care îi ajută să obţină ceea ce vor şi de la cine vor. Pentru că sunt nişte fiinţe superficiale şi instabile, acest lucru le-a adus reputaţia de “fluturi”. Ei îşi caută în permanenţă jumătatea fără să realizeze că ea se află atât de aproape de ei.
Rac
Se ştie că racul face un pas înainte şi doi înapoi, este nehotărât, inconstant şi capricios. Atunci când este frustrat se descarcă pe cei din jurul său. De asemenea este leneş, gelos, posesiv, manipulator şi uneori prefăcut.
Leu
Leul este dominator, orgolios şi arogant. Ceea ce reprezintă un paradox este faptul că leul este foarte leneş. Nu se poate autoevalua pentru că este mândru, vanitos şi egoist. Îi place să fie admirat, să fie în centrul atenţiei şi să-şi domine partenerii.
Fecioară
Ei sunt ipohondrii zodiacului. Sunt mereu preocupaţi de cât şi ce au mâncat, de bubiţa de pe picior şi coşul de pe nas. Sunt temători şi nesiguri, înşelători şi egoişti.
Balanţă
Se ştie că sunt escroci sentimentali. Sunt visători şi veşnic îndrăgostiţi dar îşi calculează mereu avantajele şi dezavantajele unei relaţii. Pe deasupra sunt egoişti, superficiali, nepăsători, nesinceri şi nehotărâţi. Atunci când greşeşti găseşte mereu scuze care să-l aducă într-o lumină bună.
Scorpion
Scorpionul este foarte susceptibil la forţele întunericului şi ale luminii. De asemenea este şi imprudent, gelos, brutal, violent şi răzbunător. Aşa că cel mai bine este să nu prea ai de-a face cu ei şi să te fereşti.
Săgetător
Este adevărat că a fost greu să găsim defectele acestei zodii dar nu imposibil. Astfel, săgetătorul este lipsit de tact, neserios, nechibzuit, insensibil şi uneori lăudăros.
Capricorn
Este pesimist, zgârcit şi raportează totul la bani. Nu relaţionează cu oamenii în funcţie de calităţile şi defectele acestora ci în funcţie de conturile lor bancare. Probabil că într-o zi vor ajunge în vârf şi vor vedea că sunt singuri şi nefericiţi dar îşi merită soarta.
Vărsător
Vărsătorul este idealist. Când i-a contact cu lumea reală trăieşte o dezamăgire pe care o transformă în revoltă şi agresivitate. Este încăpăţânat şi egoist. Trăieşte într-o lume paralelă în care nu poţi să pătrunzi oricât de nobile ar fi intenţiile tale. Rareori îşi manifestă emoţiile şi preferă să fie sarcastic.
Peşti
Peştii îşi caută o parteneră “mamă” care să-i accepte micile obsesii. Este nehotărât şi influenţabil. Crează foarte uşor dependenţe: de fumat, alcool, droguri, cât şi de persoane. Dacă eşti deja partenera unui Peşte, obişnuieşte-te cu el fiindcă nu mai poţi scăpa prea uşor!
Sursa: Sakura Center
duminică, 22 noiembrie 2009
Câştigătorii Concursului Nemira
1. Persa Mihai - fără pagină personală
2. Dan Raluca
Coletele vor fi expediate de editura Nemira, Bucureşti.
Felicitări!
2. Dan Raluca
Coletele vor fi expediate de editura Nemira, Bucureşti.
Felicitări!
vineri, 20 noiembrie 2009
Politică. Nu "iar"... Din nou!
Transmisiune directă, "Confruntarea Greilor": TVR1, Realitatea TV, Realitatea.net, Naţional TV şi B1 TV.
Azi, vineri, 20 noiembrie 2009.
Am prins câteva scăpări ale domnilor participanţi la confruntare.
Mircea Geoană aduce în discuţie perioada de timp rămasă până la începerea voturilor, spunând: "Până la referendum, pe 22 noiembrie, mai sunt două zile şi câteva ore."
De când se tranformă o zi în două? Tare sunt surioasă şi mă tem că şi alţii alături de mine.
Traian Băsescu... vorbeşte sacadat. Amănunt cu care ne-am obişnuit în ultimii 5 ani.
Vorbind despre priorităţile ţării, începe cu "Învăţământul", numindu-l prioritate majoră şi aducând în discuţie ce va face cu acesta în următorii ani.
Domnule Băsescu, dacă este o prioritate majoră cum afirmaţi dumneavoastră, de ce aţi lăsat-o 5 ani pe bară? :)
Mircea Geoană intervine pe acest subiect, cu ideea că mai important decât schimbarea conducerii instituţiilor de învăţământ şi a altor amănunte, sunt resursele elevilor pe care, o parte considerabilă, nu le au. Copii ce nu îşi permit uniformă, copii ce nu îşi permit rechizite. Aici mi-a plăcut, a punctat bine. Căci nu sunt puţini aceia care nu dispun de resurse suficiente şi, de cele mai multe ori, sunt luaţi peste picior şi marginalizaţi ori, în cazuri mai grave, renunţă la şcoală din cauza lipsei banilor.
Geoană, trece de la scurtul adevăr la... "Minte-ne frumos, Geoană!"
Povesteşte despre un viitor în care preşedintele este el, viitor în care relaţia cu celelalte ţări nu înseamnă poze dând mâna cu Obama sau cu Saddam, ci idei care, puse în practică, în alte ţări au dat roade. Vrea locuri de muncă mai bune şi mai bine plătite. Părerea mea, deşi este majoritar neimportantă, în cazul lui Geoană vrabia mălai visează.
Crin Antonescu taie în carne de "băsească" când, adresându-i-se lui Traian Băsescu, pune accent pe cuvântul "succese" (varianta corectă a perlei Elenei Băsescu, "succesuri"). După rostirea cuvântului face o pauză, timp în care imaginea se mută pe Elena Băsescu, aflându-se şi ea în aceeaşi încăpere. Mimica ei din acel moment nu poate fi descrisă.
Tot Antonescu, începe o nouă discuţie:
"Sănătate!", face o pauză în care se uită către Băse` cu subînţeles, apoi continuă "E şi urare dar e şi subiectul. Există subiecte în care nu spunem ce face guvernul. [...] Nu ştiu cum se conduce un spital dar ştiu cum se moare acolo. Siguranţa pacientului trebuie să devină un drept, NU o şansă, NU o loterie!"
Băsescu intră în discuţie enumerând multe, mult prea multe lucruri ce trebuiesc făcute.
Până acum ce aţi făcut, domnule? Aţi păzit-o pe EBA? Nu cred.
Geoană vrea "o companie farmaceutică naţională care să producă medicamente pentru tot românul. [...] Neimportate, medicamentele fiind mai accesibile la preţ."
Băsescu, dincolo de viziunea bună a românilor (o parte din ei), devine din ce în ce mai greu de crezut pentru că scoate în evidenţă lucrurile cele mai importante pe care ar fi trebuit să le facă până acum dar... Punct. Pentru că nici eu nu-i ştiu motivul şi nici nu ar fi corect să intru în polemici.
Crin Antonescu vrea scăderea taxelor şi impozitelor. Alt vis românesc.
Geoană completează ideea cum că "Antonescu este naiv crezând că scăderea taxelor şi impozitelor este posibilă."
Au fost două ore de dezbatere politică din care am menţionat câteva dintre subiectele folosite. Acest articol fiind scris în timpul dezbaterii şi postat odată cu terminarea acesteia. Actualitate, pentru că ţin la voi!
.
Azi, vineri, 20 noiembrie 2009.
Am prins câteva scăpări ale domnilor participanţi la confruntare.
Mircea Geoană aduce în discuţie perioada de timp rămasă până la începerea voturilor, spunând: "Până la referendum, pe 22 noiembrie, mai sunt două zile şi câteva ore."
De când se tranformă o zi în două? Tare sunt surioasă şi mă tem că şi alţii alături de mine.
Traian Băsescu... vorbeşte sacadat. Amănunt cu care ne-am obişnuit în ultimii 5 ani.
Vorbind despre priorităţile ţării, începe cu "Învăţământul", numindu-l prioritate majoră şi aducând în discuţie ce va face cu acesta în următorii ani.
Domnule Băsescu, dacă este o prioritate majoră cum afirmaţi dumneavoastră, de ce aţi lăsat-o 5 ani pe bară? :)
Mircea Geoană intervine pe acest subiect, cu ideea că mai important decât schimbarea conducerii instituţiilor de învăţământ şi a altor amănunte, sunt resursele elevilor pe care, o parte considerabilă, nu le au. Copii ce nu îşi permit uniformă, copii ce nu îşi permit rechizite. Aici mi-a plăcut, a punctat bine. Căci nu sunt puţini aceia care nu dispun de resurse suficiente şi, de cele mai multe ori, sunt luaţi peste picior şi marginalizaţi ori, în cazuri mai grave, renunţă la şcoală din cauza lipsei banilor.
Geoană, trece de la scurtul adevăr la... "Minte-ne frumos, Geoană!"
Povesteşte despre un viitor în care preşedintele este el, viitor în care relaţia cu celelalte ţări nu înseamnă poze dând mâna cu Obama sau cu Saddam, ci idei care, puse în practică, în alte ţări au dat roade. Vrea locuri de muncă mai bune şi mai bine plătite. Părerea mea, deşi este majoritar neimportantă, în cazul lui Geoană vrabia mălai visează.
Crin Antonescu taie în carne de "băsească" când, adresându-i-se lui Traian Băsescu, pune accent pe cuvântul "succese" (varianta corectă a perlei Elenei Băsescu, "succesuri"). După rostirea cuvântului face o pauză, timp în care imaginea se mută pe Elena Băsescu, aflându-se şi ea în aceeaşi încăpere. Mimica ei din acel moment nu poate fi descrisă.
Tot Antonescu, începe o nouă discuţie:
"Sănătate!", face o pauză în care se uită către Băse` cu subînţeles, apoi continuă "E şi urare dar e şi subiectul. Există subiecte în care nu spunem ce face guvernul. [...] Nu ştiu cum se conduce un spital dar ştiu cum se moare acolo. Siguranţa pacientului trebuie să devină un drept, NU o şansă, NU o loterie!"
Băsescu intră în discuţie enumerând multe, mult prea multe lucruri ce trebuiesc făcute.
Până acum ce aţi făcut, domnule? Aţi păzit-o pe EBA? Nu cred.
Geoană vrea "o companie farmaceutică naţională care să producă medicamente pentru tot românul. [...] Neimportate, medicamentele fiind mai accesibile la preţ."
Băsescu, dincolo de viziunea bună a românilor (o parte din ei), devine din ce în ce mai greu de crezut pentru că scoate în evidenţă lucrurile cele mai importante pe care ar fi trebuit să le facă până acum dar... Punct. Pentru că nici eu nu-i ştiu motivul şi nici nu ar fi corect să intru în polemici.
Crin Antonescu vrea scăderea taxelor şi impozitelor. Alt vis românesc.
Geoană completează ideea cum că "Antonescu este naiv crezând că scăderea taxelor şi impozitelor este posibilă."
Au fost două ore de dezbatere politică din care am menţionat câteva dintre subiectele folosite. Acest articol fiind scris în timpul dezbaterii şi postat odată cu terminarea acesteia. Actualitate, pentru că ţin la voi!
.
joi, 19 noiembrie 2009
CONCURS Nemira
Premiul:
Bestseller-ul Internaţional "Sfidarea" - de Suzanne Collins.
Cantitate:
2 buc.
Reguli:
1. Scrie câteva cuvinte despre motivul/motivele pentru care îţi face plăcere să deschizi o carte.
2. Trimite-mi textul prin mail la ioana_radu[at]ymail[dot]com, alături de link-ul paginii tale şi datele personale (nume complet şi adresă - pentru distribuirea premiului).
3. Perioada desfăşurării concursului: 19.11.2009 (joi) - 21.11.2009 (sâmbătă)
Câştigătorii vor fi afişaţi duminică, 22.11.2009.
Mulţumesc editurii Nemira pentru cele două cărţi oferite.
Bestseller-ul Internaţional "Sfidarea" - de Suzanne Collins.
Cantitate:
2 buc.
Reguli:
1. Scrie câteva cuvinte despre motivul/motivele pentru care îţi face plăcere să deschizi o carte.
2. Trimite-mi textul prin mail la ioana_radu[at]ymail[dot]com, alături de link-ul paginii tale şi datele personale (nume complet şi adresă - pentru distribuirea premiului).
3. Perioada desfăşurării concursului: 19.11.2009 (joi) - 21.11.2009 (sâmbătă)
Câştigătorii vor fi afişaţi duminică, 22.11.2009.
Mulţumesc editurii Nemira pentru cele două cărţi oferite.
duminică, 15 noiembrie 2009
Tu cu cine votezi?
Ianculescu Cristian mi-a propus să-mi lansez opinia cu privire la canditatul pe care eu îl consider a fi cel mai competent.
În primul rând, tinerii (printre care mă număr şi eu momentan) nu prea îi consider a fi în măsură să voteze. De ce? Cât de multe ştiu ei despre politică? S-au implicat în vreun proiect politic vreodată? Părerea mea e simplă, unii votează în funcţie de spotul publicitar, alţii în funcţie de gogoşile pe care le înghit iar alţii în funcţie de mita partidului (pixuri, tricouri, şepci, găleţi, umbrele...). Dacă aş fi preşedinte (ştiu că nu mă vreţi), aş acorda drept de vot doar persoanelor peste 25 de ani.
Revenind la leapşa pe care am primit-o, de familia Băsescu cred că ne-am convins. De "succesurile" Elenei cu siguranţă.
Băse, cu toată sinceritatea, mi-a fost drag câţiva ani.
Îmi amintesc că a declarat la emisiunea "Happy Hour" (vezi video mai jos) că nu a reuşit să convingă partidele să revizuiască constituţia.
Dacă într-adevăr a încercat acest lucru şi nu a reuşit, uite un motiv pentru care, cu părere de rău, nu îl votez. În următorii 5 ani poate încerca din nou şi poate da, pentru a doua oară, greş. Chiar îmi pare rău, ţinând cont că pe el l-am văzut adesea în mijlocul mulţimii, în mijlocul oamenilor de rând simţindu-se egal cu ei, cu noi chiar, fără să dea cu nasul de tavan că el e preşedinte. Am apreciat la el omenia pe care cu greu o regăsim astăzi printre cei din jur.
Se pare, însă, că România nu are nevoie de omenie, neştiind ce să facă cu ea, nefiindu-i utilă. Astfel ajungem în colţul opus - Mircea Geoană. Pentru mine este un pui ceauşist care visează şi totodată ne oferă pe o tavă gogoşile autostrăzilor, şi ale locurilor de muncă sigure, repet, locurilor de muncă sigure (vezi video mai jos).
Prevăd eu în ce circumstanţă vor fi locurile de muncă sigure: A fost anunţată în presă scumpirea carburanţilor, alimentelor, gazelor şi RCA-ului începând cu 1 ianuarie 2010. Geoană vă promite locuri de muncă, mai departe vă descurcaţi voi. Ce contează că se scumpesc toate? Rectific... Ce contează că se măresc toate costurile numai salariul nu creşte? Din contră, salariul scade, mai nou. Asta e politica zilelor noastre.
Un alt domn ce se vrea a fi preşedinte este Vadim Tudor. (vezi video mai jos)
În materialul prezentat de TVR1, este precizat faptul că Vadim a publicat până acum peste 10 volume de poezie şi publicistică. La sfârşitul materialului din baza de date a televiziunii române, domnul aspirant la preşedinţie ţine cu toată ardoarea să corecteze - "am publicat 20 de cărţi, nu 10". Dragă Vadim, 20 nu se încadrează oare la "peste 10"? E greu, fir-ar să fie, am uitat că dumneata ai absolvit niscaiva facultăţi, toate pe profil uman (Filosofie, Istorie, Teologie).
Continuăm cu umorul aspru în care doamna sau domnişoara prezentatoare trebuie să introducă întrebarea incomodă în discuţie, aceasta fiind prevăzută în tematica emisiunii, întrebare care se lasă aşteptată datorită întreruperii lui Vadim de a preciza "incomodă pentru dumneavoastră, domnişoară!". Mă întreb: oare va uza de acelaşi umor şi dacă se va afla în postura de preşedinte? Ştim noi ceva, anume că lupu-şi schimbă blana dar năravul ba. Că mai apoi foloseşte religia pentru a-şi face publicitate... nu mai zicem nimic. Îl lăsăm în plata celor care-l susţin. Şi ca să-mi fie comentariul întreg pe tema domnului în discuţie, mai precizez şi că se laudă cu parteneriatul cu Nati Meir (vezi video mai jos) care, după cum bine ştim, a fost reţinut în arest pentru o perioadă de 29 de zile (eu i-aş fi dat mai mult, dar asta rămâne între noi :D).
Un alt candidat este Crin Antonescu. Şi el promite. În fond, toţi candidaţii promit în perioada alegerilor. E un trend. Nu e însă unul oarecare ci este un trend gândit. Pătura socială cea mai numeroasă este ţărănimea, iar lucrul acesta se menţine din vremuri vechi. Baza piramidei sociale, ţărănimea, a fost şi va rămâne cea mai numeroasă. Este în avantajul celor din guvern. Ţăranul joacă după cum i se cântă. Nu se revoltă, n-are cu ce.
Revenind la Crin Antonescu (vezi video mai jos)...
... promisiunea ce mi-a atras atenţia este canalul de comunicare pe care vrea să-l întreţină dacă va deveni preşedinte. Canalul acesta se promite a fi săptămânal şi constă în răspunsurile dumnealui la întrebările poporului. E o idee frumoasă care nu ne-a fost promisă până acum. Va da un exemplu bun de urmat dacă va continua acest proiect, acest canal de comunicare, indiferent de va deveni sau nu preşedinte.
Alt candidat, Gigi Becali, la adresa căruia nu ar fi prea multe de spus. Dacă fură, măcar împarte profitul cu poporul. Nu ştiu câţi dintre voi au uitat de circul cu oamenii ce se strângeau în haită la poarta vilei pe care o deţine Becali, primind sume de bani care, adunate, nu erau un nimic. A urmat circul cu religia care, mă tem, nu a încetat nici astăzi. Indiferent de preferinţele în ceea ce priveşte fotbalul, politica trebuie separată de acesta. Că a făcut sau nu lucruri bune cu Steaua, este problema lui. Că a dat bani oamenilor, bravo lui, a dat din ceea ce Dumnezeu i-a băgat în traistă, nefiind lacom. Dincolo de toate aceste aspecte, rămân la ideea că preşedinţia nu-i de el. (vezi video mai jos)
Am scris la fiecare filmare, după cum aţi observat, câteva cuvinte ca un scurt rezumat. Fac aceste lucruri doar pentru cazul în care, pe viitor, vreuna dintre filmări va fi ştearsă de la sursă (YouTube) şi nu va mai putea fi vizualizată.
Întrebarea incomodă pentru Gigi Becali a fost:
"Într-o emisiune electorală aţi afirmat că sunteţi un student harnic în anul 3 la drept. Spuneţi-ne: Când aţi obţinut diploma de bacalaureat şi ce liceu a eliberat-o?"
Răspunsul dumnealui:
"Diploma de bacâ... bacaloreat ăăăă... Deci am făcut liceul la numărul 13, de mecanică şi am... ăăă... Bineînţeles că am făcut, am vrut să fac aceste studii, de drept, aşa ca să am o diplomă. Sunt înscris la facultatea dă drept, am făcut o întrerupere un an pentru a mă pregăti pentru campania electorală şi voi relua anul 4 la fără frecvenţă. [...] Aici nu am venit să-mi puneţi întrebările astea. Veţi vedea că eu nu am să răspund prea mult la întrebările astea pe care o să le puneţi dumneavoastră pentru că eu am venit să dau un examen moral în faţa naţiunii. [...] Nu cred că este important când a terminat Becali liceul şi ce a făcut Becali. Sunt anul 3 la drept şi cu asta basta!"
Şi cu asta basta, zic şi eu, nu trebuie să-mi mai justific motivul pentru care domnul Becali nu este un candidat bun de luat în seamă.
Mai departe, domnul Sorin Oprescu care vine cu un discurs bun (vezi video mai jos)...
... discurs din care subliniez următoarele:
"România are 3 probleme fundamentale:
- sărăcia
- proasta guvernare
- corupţia.
Suntem săraci pentru că am fost prost conduşi. Suntem prost guvernaţi pentru că am fost conduşi de oameni corupţi care nu şi-au văzut decât propriul interes iar corupţia a pătruns în fiecare fibră a statului.
Nu cred că sărăcia ne împinge să acceptăm corupţia."
Frumoase vorbe. O demonstraţie a afirmaţiei că puterea se ascunde în cuvânt. De data aceasta, ţin să menţionez, o putere a cuvintelor de pe pagini. Când domnul Sorin Oprescu nu are un discurs pregătit, doar pentru că şi-a udat pantofii şi costumul (la propriu) apelează la un limbaj trivial. (vezi video mai jos)
Ajungem, într-un final, la domnul Remus Cernea, candidat venit din partea Partidului Verde. Am spus "într-un final" deoarece restul candidaţilor au fost mai puţin mediatizaţi dar şi pentru că am tratat o consistentă parte a candidaţilor la preşedinţia din acest an.
Remus Cernea a fost bine primit de o parte din cetăţeni gândindu-se, poate, că fiind cu partea ecologică, va salva într-un fel o parte din resursele ţării. Stau şi mă gândesc, e vorba de o salvare a resurselor precum se întâmpla pe vremea lui Ceauşescu? Curent electric câteva ore pe zi şi toate celelalte...
Glumesc.
(vezi video)
Pe scurt, voi prezenta programul electoral de care Remus Cernea vorbeşte în filmarea ce a fost ataşată mai sus. Repet, fac acest lucru pentru eventualitatea în care filmarea, pe viitor, va fi ştearsă de la sursă (YouTube) şi, implicit, nu va mai putea fi vizualizată aici.
Program electoral propus de Remus Cernea:
1. O atitudine echilibrată, raţională a preşedintelui.
2. Reîmprietenirea cu ţările vecine.
3. Economie bazată pe cunoaştere.
4. Agricultură nepoluantă şi ecologică.
5. 10% din PIB pentru educaţie şi cultură.
6. Separarea dintre biserică şi stat.
7. O relaţie de colaborare cu societatea civilă.
Alt candidat, Eduard Manole, punctează în mesajul campaniei câteva amănunte demne de luat în seamă. (vezi video mai jos)
"Suntem în 2009. Au trecut 20 de ani de la revoluţie. Cursa pentru reorganizarea lumii a început acum 20 de ani. De 10 ani se dau lupte grele pe plan internaţional între marile puteri pentru a cuceri resursele naturale şi minerale. În ultimii 10 ani şi România a fost cucerită. Aţi fost trădaţi! În acest moment, pe glob, oamenii de stat adevăraţi se ocupă de salvarea naţiunilor lor şi poziţionarea acestora ca stăpâni pe termen lung. Voi vă ocupaţi de steguleţe, balonaşe, fluturaşi şi sacoşe.
V-au tăiat craca de sub picioare şi acum vor să fiţi fericiţi cu toţii că zburaţi. Ei v-au cerut să votaţi doar chelii, hăhăieli, cearcăne pudrate... orice dar să nu vă uitaţi în jos. Aşa v-aţi pierdut ţara. Naţiunea este aproape goală. Va rămas să luptaţi pentru supravieţuire ca popor şi voi nici măcar nu realizaţi. Nu vă mai permiteţi să pierdeţi încă 5 ani. Aţi ajuns deja jos şi aveţi nevoie de mine ca preşedinte.
Eu nu m-am luptat şi nu mă lupt pentru jucării. Nu m-au interesat şi nu mă interesează funcţii. Eu sunt singurul care sunt aici doar ca să vă dau ţara înapoi."
E cu dus şi (mult) întors acest mesaj pe care Eduard Manole îl transmite. Sau sunt eu prea critică. Dar critica întotdeauna este realistă.
"De 10 ani se dau lupte grele pe plan internaţional" -> De ce doar de 10 ani? Pot fi mai mulţi, pot fi mai puţini, dar nu ni se explică. Au fost introduse rânduri pe foaie pentru a umple goluri.
"În ultimii 10 ani şi România a fost cucerită." -> Aceeaşi dilemă am. De ce doar 10? Aici pot fi mai mulţi, mult mai mulţi, căci România a fost cucerită de când era Ceauşescu la putere, primul preşedinte al ţării (la vremea respectivă numindu-se Republica Socialistă România).
"Voi vă ocupaţi de steguleţe, balonaşe, fluturaşi şi sacoşe." -> atacul acesta asupra oamenilor politici mi-a plăcut cum a sunat. În fond, cu banii folosiţi pe foile şi tonerul pentru steguleţe, ar fi putut foarte bine să editeze câteva manuale în plus pentru şcolile în care elevii dispun de un singur manual la o bancă. Cu banii de pe baloane şi sacoşe ar fi putut cumpăra mâncare pentru spitalele de nebuni. De ce spun tocmai spitalele de nebuni? Pentru că acolo un bolnav mănâncă mai prost decât un puşcăriaş. Un deţinut primeşte zilnic un meniu în valoare de 30 RON, pe când un om suferind de boli psihice primeşte un meniu (dacă-l pot numi astfel) în valoare de 3 RON. Această informaţie o am de la o asistentă ce lucrează de câţiva ani la un spital de nebuni din judeţul Dâmboviţa. Am menţionat aceste lucruri pentru că mulţi aţi fi, poate, tentaţi să credeţi că mă joc cu cifrele. Ei bine, nu mă joc. Supa de la prânz este apă fiartă cu cartofi şi ceapă. Tu ai mânca aşa ceva? Ei o mănâncă, de foame. Dar nimănui nu-i pasă.
Mai departe, citez:
"Va rămas să luptaţi pentru supravieţuire ca popor" -> Ce popor, domnule Manole? Mai suntem oare un popor? Destrămat poate. Şi de-ar fi să luptăm împreună ar însemna, în primul rând, să mergem TOŢI la vot (asta dacă am avea pe cine să votăm într-adevăr).
"Aţi ajuns deja jos şi aveţi nevoie DE MINE ca preşedinte." -> Defapt, avem nevoie de un PREŞEDINTE, în adevăratul sens. Competenţi fiind mai mulţi, dar mai competentă fiindu-le latura "degetelor de pianişti".
Multe ar mai fi de spus dar mă opresc aici. Cert este că per ansamblu mesajul domnului Eduard Manole sună mai bine decât alte mesaje de campanie promovate până acum.
Mulţi suntem capabili de cuvinte mari. Câţi oare le luăm totuşi în serios? Sau, o întrebare care ne afectează pe toţi -> Căţi oare dintre aceşti candidaţi îşi iau promisiunile în serios?
Şi pentru a încheia acest articol, să nu credeţi vreo clipă că vă cer să-mi dezvăluiţi numele celui cu care veţi vota sau că vreau a vă schimba în vreun fel anume opinia care v-aţi format-o până astăzi despre candidaţi, sau măcar o parte din ei. Decizia votului vă aparţine în totalitate. Sper doar ca viitorul preşedinte să demonstreze că a meritat să fie ales. În acelaşi timp sunt conştientă că rămân cu speranţa.
Sănătate!
În primul rând, tinerii (printre care mă număr şi eu momentan) nu prea îi consider a fi în măsură să voteze. De ce? Cât de multe ştiu ei despre politică? S-au implicat în vreun proiect politic vreodată? Părerea mea e simplă, unii votează în funcţie de spotul publicitar, alţii în funcţie de gogoşile pe care le înghit iar alţii în funcţie de mita partidului (pixuri, tricouri, şepci, găleţi, umbrele...). Dacă aş fi preşedinte (ştiu că nu mă vreţi), aş acorda drept de vot doar persoanelor peste 25 de ani.
Revenind la leapşa pe care am primit-o, de familia Băsescu cred că ne-am convins. De "succesurile" Elenei cu siguranţă.
Băse, cu toată sinceritatea, mi-a fost drag câţiva ani.
Îmi amintesc că a declarat la emisiunea "Happy Hour" (vezi video mai jos) că nu a reuşit să convingă partidele să revizuiască constituţia.
Dacă într-adevăr a încercat acest lucru şi nu a reuşit, uite un motiv pentru care, cu părere de rău, nu îl votez. În următorii 5 ani poate încerca din nou şi poate da, pentru a doua oară, greş. Chiar îmi pare rău, ţinând cont că pe el l-am văzut adesea în mijlocul mulţimii, în mijlocul oamenilor de rând simţindu-se egal cu ei, cu noi chiar, fără să dea cu nasul de tavan că el e preşedinte. Am apreciat la el omenia pe care cu greu o regăsim astăzi printre cei din jur.
Se pare, însă, că România nu are nevoie de omenie, neştiind ce să facă cu ea, nefiindu-i utilă. Astfel ajungem în colţul opus - Mircea Geoană. Pentru mine este un pui ceauşist care visează şi totodată ne oferă pe o tavă gogoşile autostrăzilor, şi ale locurilor de muncă sigure, repet, locurilor de muncă sigure (vezi video mai jos).
Prevăd eu în ce circumstanţă vor fi locurile de muncă sigure: A fost anunţată în presă scumpirea carburanţilor, alimentelor, gazelor şi RCA-ului începând cu 1 ianuarie 2010. Geoană vă promite locuri de muncă, mai departe vă descurcaţi voi. Ce contează că se scumpesc toate? Rectific... Ce contează că se măresc toate costurile numai salariul nu creşte? Din contră, salariul scade, mai nou. Asta e politica zilelor noastre.
Un alt domn ce se vrea a fi preşedinte este Vadim Tudor. (vezi video mai jos)
În materialul prezentat de TVR1, este precizat faptul că Vadim a publicat până acum peste 10 volume de poezie şi publicistică. La sfârşitul materialului din baza de date a televiziunii române, domnul aspirant la preşedinţie ţine cu toată ardoarea să corecteze - "am publicat 20 de cărţi, nu 10". Dragă Vadim, 20 nu se încadrează oare la "peste 10"? E greu, fir-ar să fie, am uitat că dumneata ai absolvit niscaiva facultăţi, toate pe profil uman (Filosofie, Istorie, Teologie).
Continuăm cu umorul aspru în care doamna sau domnişoara prezentatoare trebuie să introducă întrebarea incomodă în discuţie, aceasta fiind prevăzută în tematica emisiunii, întrebare care se lasă aşteptată datorită întreruperii lui Vadim de a preciza "incomodă pentru dumneavoastră, domnişoară!". Mă întreb: oare va uza de acelaşi umor şi dacă se va afla în postura de preşedinte? Ştim noi ceva, anume că lupu-şi schimbă blana dar năravul ba. Că mai apoi foloseşte religia pentru a-şi face publicitate... nu mai zicem nimic. Îl lăsăm în plata celor care-l susţin. Şi ca să-mi fie comentariul întreg pe tema domnului în discuţie, mai precizez şi că se laudă cu parteneriatul cu Nati Meir (vezi video mai jos) care, după cum bine ştim, a fost reţinut în arest pentru o perioadă de 29 de zile (eu i-aş fi dat mai mult, dar asta rămâne între noi :D).
Un alt candidat este Crin Antonescu. Şi el promite. În fond, toţi candidaţii promit în perioada alegerilor. E un trend. Nu e însă unul oarecare ci este un trend gândit. Pătura socială cea mai numeroasă este ţărănimea, iar lucrul acesta se menţine din vremuri vechi. Baza piramidei sociale, ţărănimea, a fost şi va rămâne cea mai numeroasă. Este în avantajul celor din guvern. Ţăranul joacă după cum i se cântă. Nu se revoltă, n-are cu ce.
Revenind la Crin Antonescu (vezi video mai jos)...
... promisiunea ce mi-a atras atenţia este canalul de comunicare pe care vrea să-l întreţină dacă va deveni preşedinte. Canalul acesta se promite a fi săptămânal şi constă în răspunsurile dumnealui la întrebările poporului. E o idee frumoasă care nu ne-a fost promisă până acum. Va da un exemplu bun de urmat dacă va continua acest proiect, acest canal de comunicare, indiferent de va deveni sau nu preşedinte.
Alt candidat, Gigi Becali, la adresa căruia nu ar fi prea multe de spus. Dacă fură, măcar împarte profitul cu poporul. Nu ştiu câţi dintre voi au uitat de circul cu oamenii ce se strângeau în haită la poarta vilei pe care o deţine Becali, primind sume de bani care, adunate, nu erau un nimic. A urmat circul cu religia care, mă tem, nu a încetat nici astăzi. Indiferent de preferinţele în ceea ce priveşte fotbalul, politica trebuie separată de acesta. Că a făcut sau nu lucruri bune cu Steaua, este problema lui. Că a dat bani oamenilor, bravo lui, a dat din ceea ce Dumnezeu i-a băgat în traistă, nefiind lacom. Dincolo de toate aceste aspecte, rămân la ideea că preşedinţia nu-i de el. (vezi video mai jos)
Am scris la fiecare filmare, după cum aţi observat, câteva cuvinte ca un scurt rezumat. Fac aceste lucruri doar pentru cazul în care, pe viitor, vreuna dintre filmări va fi ştearsă de la sursă (YouTube) şi nu va mai putea fi vizualizată.
Întrebarea incomodă pentru Gigi Becali a fost:
"Într-o emisiune electorală aţi afirmat că sunteţi un student harnic în anul 3 la drept. Spuneţi-ne: Când aţi obţinut diploma de bacalaureat şi ce liceu a eliberat-o?"
Răspunsul dumnealui:
"Diploma de bacâ... bacaloreat ăăăă... Deci am făcut liceul la numărul 13, de mecanică şi am... ăăă... Bineînţeles că am făcut, am vrut să fac aceste studii, de drept, aşa ca să am o diplomă. Sunt înscris la facultatea dă drept, am făcut o întrerupere un an pentru a mă pregăti pentru campania electorală şi voi relua anul 4 la fără frecvenţă. [...] Aici nu am venit să-mi puneţi întrebările astea. Veţi vedea că eu nu am să răspund prea mult la întrebările astea pe care o să le puneţi dumneavoastră pentru că eu am venit să dau un examen moral în faţa naţiunii. [...] Nu cred că este important când a terminat Becali liceul şi ce a făcut Becali. Sunt anul 3 la drept şi cu asta basta!"
Şi cu asta basta, zic şi eu, nu trebuie să-mi mai justific motivul pentru care domnul Becali nu este un candidat bun de luat în seamă.
Mai departe, domnul Sorin Oprescu care vine cu un discurs bun (vezi video mai jos)...
... discurs din care subliniez următoarele:
"România are 3 probleme fundamentale:
- sărăcia
- proasta guvernare
- corupţia.
Suntem săraci pentru că am fost prost conduşi. Suntem prost guvernaţi pentru că am fost conduşi de oameni corupţi care nu şi-au văzut decât propriul interes iar corupţia a pătruns în fiecare fibră a statului.
Nu cred că sărăcia ne împinge să acceptăm corupţia."
Frumoase vorbe. O demonstraţie a afirmaţiei că puterea se ascunde în cuvânt. De data aceasta, ţin să menţionez, o putere a cuvintelor de pe pagini. Când domnul Sorin Oprescu nu are un discurs pregătit, doar pentru că şi-a udat pantofii şi costumul (la propriu) apelează la un limbaj trivial. (vezi video mai jos)
Ajungem, într-un final, la domnul Remus Cernea, candidat venit din partea Partidului Verde. Am spus "într-un final" deoarece restul candidaţilor au fost mai puţin mediatizaţi dar şi pentru că am tratat o consistentă parte a candidaţilor la preşedinţia din acest an.
Remus Cernea a fost bine primit de o parte din cetăţeni gândindu-se, poate, că fiind cu partea ecologică, va salva într-un fel o parte din resursele ţării. Stau şi mă gândesc, e vorba de o salvare a resurselor precum se întâmpla pe vremea lui Ceauşescu? Curent electric câteva ore pe zi şi toate celelalte...
Glumesc.
(vezi video)
Pe scurt, voi prezenta programul electoral de care Remus Cernea vorbeşte în filmarea ce a fost ataşată mai sus. Repet, fac acest lucru pentru eventualitatea în care filmarea, pe viitor, va fi ştearsă de la sursă (YouTube) şi, implicit, nu va mai putea fi vizualizată aici.
Program electoral propus de Remus Cernea:
1. O atitudine echilibrată, raţională a preşedintelui.
2. Reîmprietenirea cu ţările vecine.
3. Economie bazată pe cunoaştere.
4. Agricultură nepoluantă şi ecologică.
5. 10% din PIB pentru educaţie şi cultură.
6. Separarea dintre biserică şi stat.
7. O relaţie de colaborare cu societatea civilă.
Alt candidat, Eduard Manole, punctează în mesajul campaniei câteva amănunte demne de luat în seamă. (vezi video mai jos)
"Suntem în 2009. Au trecut 20 de ani de la revoluţie. Cursa pentru reorganizarea lumii a început acum 20 de ani. De 10 ani se dau lupte grele pe plan internaţional între marile puteri pentru a cuceri resursele naturale şi minerale. În ultimii 10 ani şi România a fost cucerită. Aţi fost trădaţi! În acest moment, pe glob, oamenii de stat adevăraţi se ocupă de salvarea naţiunilor lor şi poziţionarea acestora ca stăpâni pe termen lung. Voi vă ocupaţi de steguleţe, balonaşe, fluturaşi şi sacoşe.
V-au tăiat craca de sub picioare şi acum vor să fiţi fericiţi cu toţii că zburaţi. Ei v-au cerut să votaţi doar chelii, hăhăieli, cearcăne pudrate... orice dar să nu vă uitaţi în jos. Aşa v-aţi pierdut ţara. Naţiunea este aproape goală. Va rămas să luptaţi pentru supravieţuire ca popor şi voi nici măcar nu realizaţi. Nu vă mai permiteţi să pierdeţi încă 5 ani. Aţi ajuns deja jos şi aveţi nevoie de mine ca preşedinte.
Eu nu m-am luptat şi nu mă lupt pentru jucării. Nu m-au interesat şi nu mă interesează funcţii. Eu sunt singurul care sunt aici doar ca să vă dau ţara înapoi."
E cu dus şi (mult) întors acest mesaj pe care Eduard Manole îl transmite. Sau sunt eu prea critică. Dar critica întotdeauna este realistă.
"De 10 ani se dau lupte grele pe plan internaţional" -> De ce doar de 10 ani? Pot fi mai mulţi, pot fi mai puţini, dar nu ni se explică. Au fost introduse rânduri pe foaie pentru a umple goluri.
"În ultimii 10 ani şi România a fost cucerită." -> Aceeaşi dilemă am. De ce doar 10? Aici pot fi mai mulţi, mult mai mulţi, căci România a fost cucerită de când era Ceauşescu la putere, primul preşedinte al ţării (la vremea respectivă numindu-se Republica Socialistă România).
"Voi vă ocupaţi de steguleţe, balonaşe, fluturaşi şi sacoşe." -> atacul acesta asupra oamenilor politici mi-a plăcut cum a sunat. În fond, cu banii folosiţi pe foile şi tonerul pentru steguleţe, ar fi putut foarte bine să editeze câteva manuale în plus pentru şcolile în care elevii dispun de un singur manual la o bancă. Cu banii de pe baloane şi sacoşe ar fi putut cumpăra mâncare pentru spitalele de nebuni. De ce spun tocmai spitalele de nebuni? Pentru că acolo un bolnav mănâncă mai prost decât un puşcăriaş. Un deţinut primeşte zilnic un meniu în valoare de 30 RON, pe când un om suferind de boli psihice primeşte un meniu (dacă-l pot numi astfel) în valoare de 3 RON. Această informaţie o am de la o asistentă ce lucrează de câţiva ani la un spital de nebuni din judeţul Dâmboviţa. Am menţionat aceste lucruri pentru că mulţi aţi fi, poate, tentaţi să credeţi că mă joc cu cifrele. Ei bine, nu mă joc. Supa de la prânz este apă fiartă cu cartofi şi ceapă. Tu ai mânca aşa ceva? Ei o mănâncă, de foame. Dar nimănui nu-i pasă.
Mai departe, citez:
"Va rămas să luptaţi pentru supravieţuire ca popor" -> Ce popor, domnule Manole? Mai suntem oare un popor? Destrămat poate. Şi de-ar fi să luptăm împreună ar însemna, în primul rând, să mergem TOŢI la vot (asta dacă am avea pe cine să votăm într-adevăr).
"Aţi ajuns deja jos şi aveţi nevoie DE MINE ca preşedinte." -> Defapt, avem nevoie de un PREŞEDINTE, în adevăratul sens. Competenţi fiind mai mulţi, dar mai competentă fiindu-le latura "degetelor de pianişti".
Multe ar mai fi de spus dar mă opresc aici. Cert este că per ansamblu mesajul domnului Eduard Manole sună mai bine decât alte mesaje de campanie promovate până acum.
Mulţi suntem capabili de cuvinte mari. Câţi oare le luăm totuşi în serios? Sau, o întrebare care ne afectează pe toţi -> Căţi oare dintre aceşti candidaţi îşi iau promisiunile în serios?
Şi pentru a încheia acest articol, să nu credeţi vreo clipă că vă cer să-mi dezvăluiţi numele celui cu care veţi vota sau că vreau a vă schimba în vreun fel anume opinia care v-aţi format-o până astăzi despre candidaţi, sau măcar o parte din ei. Decizia votului vă aparţine în totalitate. Sper doar ca viitorul preşedinte să demonstreze că a meritat să fie ales. În acelaşi timp sunt conştientă că rămân cu speranţa.
Sănătate!
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
Criticăm 'au ba?
Am observat, criticile care sunt înghiţite trebuiesc a fi făcute de persoane trecute de o anumită vârstă. Luând în considerare ideea "Succesul înseamnă să fim copii de-a pururi", cum de aceşti copii mari au un tratament mai special? De ce să nu le acordăm o şansă şi celorlalţi? Preferăm, oare, să-i îndemnăm pe cei tineri să viseze la "ani mai mulţi", doar pentru a putea elibera critici?
Sărim la gâtul acelora care ne încalcă principiile prin criticile ce le adresează, dar
1. criticile lor nu ne au pe noi în vizor;
2. principiile noastre trebuiesc respectate în primul rând de noi.
În ultimul timp am fost mai grijulie. Am citit critici, am auzit critici, am gustat mierea lor iar acreala am dat-o la o parte. Pot, pentru că fiecare poate, să intru în critică precum găina în mijlocul unei grămezi. Şi ce rezolv cu asta? Rezolv un drac.
Sunt situaţii în care tăcerea nu înseamnă "nu am curaj", "nu ştiu" sau "nu-mi pasă". Ea este uneori amănuntul opiniei noastre. Imparţialitate. Eleganţă.
Am uitat, mulţi visaţi să fiţi în gura presei, niciodată-n paralel.
Sănătate!
Sărim la gâtul acelora care ne încalcă principiile prin criticile ce le adresează, dar
1. criticile lor nu ne au pe noi în vizor;
2. principiile noastre trebuiesc respectate în primul rând de noi.
În ultimul timp am fost mai grijulie. Am citit critici, am auzit critici, am gustat mierea lor iar acreala am dat-o la o parte. Pot, pentru că fiecare poate, să intru în critică precum găina în mijlocul unei grămezi. Şi ce rezolv cu asta? Rezolv un drac.
Sunt situaţii în care tăcerea nu înseamnă "nu am curaj", "nu ştiu" sau "nu-mi pasă". Ea este uneori amănuntul opiniei noastre. Imparţialitate. Eleganţă.
Am uitat, mulţi visaţi să fiţi în gura presei, niciodată-n paralel.
Sănătate!
vineri, 13 noiembrie 2009
"Luni de fiere" de Pascal Bruckner
1.
"Cei mai mulţi bărbaţi văd trecând femei pe care le doresc, pe care nu le vor avea niciodată şi se resemnează; eu nu mă consolam cu aceste trecătoare fugare, fiecare din ele îmi era o rană care sângera la nesfârşit: ocaziile pierdute mă dureau aşa cum pe amputat îl doare braţul ce-i lipseşte. Mergeam pe bulevarde, prin baruri şi cafenele cu o aviditate rătăcită, cu o lăcomie de copil pentru toate trupurile a căror carne palpitândă o adulmecam aşa cum un animal simte proximitatea apei sau a prăzii. Mă simţeam înfometat, asemenea unui ocnaş care nu va fi gustat din dragoste de douăzeci de ani."
2.
"Martira încerca să mă facă să-mi fie ruşine printr-o uşoară umiditate a ochilor, o cută amară a gurii. Biciuit de lacrimile care mă enervau mai mult decât orice de îndată ce le vedeam gata să curgă, o zgâlţâiam cu furie, o băteam, o pălmuiam, îi ceream să dea şi ea palme. Cum nu-ndrăznea, continuam s-o bumbăcesc cu pumnii până ce cădea, cu corpul plin de echimoze. Se prăbuşea cu un ţipăt scurt şi rămânea pe jos. Trăgând-o de păr o sileam să ridice capul, ca să descopăr în ochii ei o supunere absolută. Nebuna s-ar fi lăsat omorâtă pentru plăcerea de a mă pierde împreună cu ea.[...] Şi pe urmă, ce-i mai bun decât să răneşti un suflet care sângerează deja?"
3.
"Rebecca mă tratase drept un ticălos: recunoşteam în mine acest defect. Optasem pentru rău, din comoditate, ca să fiu ceva mai degrabă decât nimic. Din orgoliu, ţineam în mod absolut ca eu să port toată vina. Lumea şi-i închipuie pe oamenii răi ca pe nişte monştrii, străduindu-se încontinuu să vatăme. Dar nu-i aşa, sunt fiinţe obişnuite, buni taţi, buni funcţionari cărora slăbiciunea unei fiinţe aflate în faţa lor le oferă dintr-o dată căile unei cariere intermitente în tortură. Astfel mizeria celorlalţi mă electrizează: de îndată ce sunt chemat în ajutor, în loc să ajut, lovesc, zdrobesc, calc în picioare."
4.
"Se împăcase cu decăderea. Capitulase fără condiţii: mă simţeam rătăcit, mai învins de acest triumf decât dacă ea m-ar fi zdrobit. Atinseserăm un punct în care mângâierile, sărutările mele o jenau: nu le mai înţelegea, aşteptând muşcături şi sfâşieturi când îi ofeream o dezmierdare."
5.
"Să spui `cuplul modern este în criză` e aproape un pleonasm, pentru că tocmai criza este ceea ce-şi doreşte un cuplu în ziua de azi. Scopul unui cuplu nu mai este să reziste cât mai mult timp, bărbatul şi femeia vor să trăiască, să experimenteze cât mai mult, aşa că adesea ei preferă separarea, oricât de dureroasă ar fi aceasta, unei supravieţuiri monotone. [...] Deci cuplul modern îşi iubeşte propria criză, lucru care îi explică fragilitatea."
6.
"Şi-a epuizat monogamia toate resursele? Şi dacă da, cu ce poate fi înlocuită? [...] Poate ura să lege doi oameni mai puternic decât iubirea? Iată tot atâtea întrebări la care `Luni de fiere` de Pascal Bruckner te invită să reflectezi."
1. Pascal Bruckner, Luni de fiere, editura Trei, Bucureşti, 2005, pp. 141-142.
2. Ibidem, pp. 161-162.
3. Ibidem, pp. 166-167.
4. Ibidem, p. 168.
5. Pascal Bruckner, interviu în revista Elle, ediţia română.
6. Vasile Dem. Zamfirescu.
"Cei mai mulţi bărbaţi văd trecând femei pe care le doresc, pe care nu le vor avea niciodată şi se resemnează; eu nu mă consolam cu aceste trecătoare fugare, fiecare din ele îmi era o rană care sângera la nesfârşit: ocaziile pierdute mă dureau aşa cum pe amputat îl doare braţul ce-i lipseşte. Mergeam pe bulevarde, prin baruri şi cafenele cu o aviditate rătăcită, cu o lăcomie de copil pentru toate trupurile a căror carne palpitândă o adulmecam aşa cum un animal simte proximitatea apei sau a prăzii. Mă simţeam înfometat, asemenea unui ocnaş care nu va fi gustat din dragoste de douăzeci de ani."
2.
"Martira încerca să mă facă să-mi fie ruşine printr-o uşoară umiditate a ochilor, o cută amară a gurii. Biciuit de lacrimile care mă enervau mai mult decât orice de îndată ce le vedeam gata să curgă, o zgâlţâiam cu furie, o băteam, o pălmuiam, îi ceream să dea şi ea palme. Cum nu-ndrăznea, continuam s-o bumbăcesc cu pumnii până ce cădea, cu corpul plin de echimoze. Se prăbuşea cu un ţipăt scurt şi rămânea pe jos. Trăgând-o de păr o sileam să ridice capul, ca să descopăr în ochii ei o supunere absolută. Nebuna s-ar fi lăsat omorâtă pentru plăcerea de a mă pierde împreună cu ea.[...] Şi pe urmă, ce-i mai bun decât să răneşti un suflet care sângerează deja?"
3.
"Rebecca mă tratase drept un ticălos: recunoşteam în mine acest defect. Optasem pentru rău, din comoditate, ca să fiu ceva mai degrabă decât nimic. Din orgoliu, ţineam în mod absolut ca eu să port toată vina. Lumea şi-i închipuie pe oamenii răi ca pe nişte monştrii, străduindu-se încontinuu să vatăme. Dar nu-i aşa, sunt fiinţe obişnuite, buni taţi, buni funcţionari cărora slăbiciunea unei fiinţe aflate în faţa lor le oferă dintr-o dată căile unei cariere intermitente în tortură. Astfel mizeria celorlalţi mă electrizează: de îndată ce sunt chemat în ajutor, în loc să ajut, lovesc, zdrobesc, calc în picioare."
4.
"Se împăcase cu decăderea. Capitulase fără condiţii: mă simţeam rătăcit, mai învins de acest triumf decât dacă ea m-ar fi zdrobit. Atinseserăm un punct în care mângâierile, sărutările mele o jenau: nu le mai înţelegea, aşteptând muşcături şi sfâşieturi când îi ofeream o dezmierdare."
5.
"Să spui `cuplul modern este în criză` e aproape un pleonasm, pentru că tocmai criza este ceea ce-şi doreşte un cuplu în ziua de azi. Scopul unui cuplu nu mai este să reziste cât mai mult timp, bărbatul şi femeia vor să trăiască, să experimenteze cât mai mult, aşa că adesea ei preferă separarea, oricât de dureroasă ar fi aceasta, unei supravieţuiri monotone. [...] Deci cuplul modern îşi iubeşte propria criză, lucru care îi explică fragilitatea."
6.
"Şi-a epuizat monogamia toate resursele? Şi dacă da, cu ce poate fi înlocuită? [...] Poate ura să lege doi oameni mai puternic decât iubirea? Iată tot atâtea întrebări la care `Luni de fiere` de Pascal Bruckner te invită să reflectezi."
1. Pascal Bruckner, Luni de fiere, editura Trei, Bucureşti, 2005, pp. 141-142.
2. Ibidem, pp. 161-162.
3. Ibidem, pp. 166-167.
4. Ibidem, p. 168.
5. Pascal Bruckner, interviu în revista Elle, ediţia română.
6. Vasile Dem. Zamfirescu.
miercuri, 11 noiembrie 2009
Song for today
Christina Milian - Believer
Clipul de mai jos conţine secvenţe din filmul "Be Cool", în care apare această melodie.
Life is what you make it
At least that's what they say
Well I think I'm gonna make it
Fulfill my dreams one day
I feel this fire growin' deep inside of me
I'm so inspired knowin' that it's my destiny
I breathe like a champion
I dream I'm a champion
I see I'm a champion
It's meant to be
My wills gettin' stronger
I can't wait any longer
I'm singin' a song that's inside of me
'Cause I'm a believer
I know that I can make it
No matter what they say
So I'm a believer
The future is now
It starts today
(I keep my head up)
Everyday I'm waitin'
Tryin' to find the patience
So close I can taste it
But sometimes it's so hard
But I'ma keep on pushin'
And I'ma keep on fightin'
And I'ma keep on tryin' because I've come too far
I breathe like a champion
I dream I'm a champion
I see I'm a champion
It's meant to be
My wills gettin' stronger
I can't wait any longer
I'm singin' a song that's inside of me
'Cause I'm a believer
I know that I can make it
No matter what they say
So I'm a believer
The future is now
It starts today
The future is now
It starts today
lyrics from www.stlyrics.com
Clipul de mai jos conţine secvenţe din filmul "Be Cool", în care apare această melodie.
At least that's what they say
Well I think I'm gonna make it
Fulfill my dreams one day
I feel this fire growin' deep inside of me
I'm so inspired knowin' that it's my destiny
I breathe like a champion
I dream I'm a champion
I see I'm a champion
It's meant to be
My wills gettin' stronger
I can't wait any longer
I'm singin' a song that's inside of me
'Cause I'm a believer
I know that I can make it
No matter what they say
So I'm a believer
The future is now
It starts today
(I keep my head up)
Everyday I'm waitin'
Tryin' to find the patience
So close I can taste it
But sometimes it's so hard
But I'ma keep on pushin'
And I'ma keep on fightin'
And I'ma keep on tryin' because I've come too far
I breathe like a champion
I dream I'm a champion
I see I'm a champion
It's meant to be
My wills gettin' stronger
I can't wait any longer
I'm singin' a song that's inside of me
'Cause I'm a believer
I know that I can make it
No matter what they say
So I'm a believer
The future is now
It starts today
The future is now
It starts today
lyrics from www.stlyrics.com
Cado`
În urmă cu ceva timp, 25 iunie 2009, afirmam într-o postare că prefer o amintire mică, gen capacul de la sticla de bere de care te-ai bucurat într-o zi toridă, în compania mea, sau să-mi pui pe deget inelul de plastic de la sticla de suc. Lucrurile nu s-au schimbat. Încă accept aceleaşi "nimicuri" (din punctul vostru de vedere), "amintiri" (din perspectiva mea).
Am o oarecare teorie despre cadouri, anume că ele au o valoare mică oferite cu ocazia aniversărilor de orice fel, fie că sărbătoriţi ziua de naştere, ziua de nume, o perioadă de timp de când sunteţi împreună sau sărbători comune (Crăciunul, Valentine's Day ori Dragobetele...) însă, aceleaşi cadouri, pot avea un impact mai frumos oferite atunci când persoana cu pricina nu se aşteaptă.
În nesimţirea ce mă cuprinde, am să fac o listă cu cadouri la care râvnesc momentan. E doar o listă pe care voi trece cu privirea după o perioadă de câteva luni, să îmi revizuiesc dorinţele materiale. Existenţa listei nu mă face să preţuiesc mai puţin capacul de la sticla de bere ori inelul de la cea de suc. Cadourile, indiferent de valoarea materială pe care o deţin, atâta timp cât vin de la persoanele potrivite, au o semnificaţie înzecit mai mare decât inelul scump care vine de la un obraznic.
LISTA
- Orice carte semnată Emil Cioran, fie ea şi de la anticariat.
- "Arta de a influenţa", Alex Mucchielli. (mulţumesc Giei pentru recomandare)
- Ciorapi cu bandă, musai să fie albi.
Am o oarecare teorie despre cadouri, anume că ele au o valoare mică oferite cu ocazia aniversărilor de orice fel, fie că sărbătoriţi ziua de naştere, ziua de nume, o perioadă de timp de când sunteţi împreună sau sărbători comune (Crăciunul, Valentine's Day ori Dragobetele...) însă, aceleaşi cadouri, pot avea un impact mai frumos oferite atunci când persoana cu pricina nu se aşteaptă.
În nesimţirea ce mă cuprinde, am să fac o listă cu cadouri la care râvnesc momentan. E doar o listă pe care voi trece cu privirea după o perioadă de câteva luni, să îmi revizuiesc dorinţele materiale. Existenţa listei nu mă face să preţuiesc mai puţin capacul de la sticla de bere ori inelul de la cea de suc. Cadourile, indiferent de valoarea materială pe care o deţin, atâta timp cât vin de la persoanele potrivite, au o semnificaţie înzecit mai mare decât inelul scump care vine de la un obraznic.
LISTA
- Orice carte semnată Emil Cioran, fie ea şi de la anticariat.
- "Arta de a influenţa", Alex Mucchielli. (mulţumesc Giei pentru recomandare)
- Ciorapi cu bandă, musai să fie albi.
marți, 10 noiembrie 2009
o iau din loc
De mâine reiau cursul normal al existenţei. Sau încerc măcar. Mi-au ajuns două săptămâni, aproape trei, la domiciliu. Iar un om când stă aşa, o dă în damblageală şi nu e bine. Bag pastilele în geantă şi o iau din loc, că viaţa-i scurtă, nu ştiu azi sau mâine de se va sfârşi.
Mâine oricum am un singur curs, mai greu e cu naveta. Dar nu mă vait doar dintr-atât. Tot răul spre bine. Mă bucur că o să revăd câteva persoane care îmi sunt dragi, dintre colege vorbind, şi alte câteva, în limita timpului disponibil, din afara facultăţii.
Vă mulţumesc mult celor care m-aţi susţinut şi m-aţi înţeles în această perioadă, una nu foarte uşoară pentru mine. Vă mulţumesc pentru telefoane, mesaje, mail-uri şi comentarii încurajatoare ce le-am primit cu drag pe blog. Vă doresc din tot sufletul să aveţi parte de sănătate din belşug, căci ştiu cât de preţioasă este. Iar cei care o aveţi deja, aveţi grijă de ea, că nu o veţi avea mereu şi va fi greu să reparaţi greşelile făcute organismului.
Vă mulţumesc încă o dată şi vă îmbrăţişez.
P.S.: Vă ofer un wallpaper care mie îmi luminează faţa de fiecare dată când sunt la PC. Clik pe el pentru mărire, apoi îl puteţi salva.
Mâine oricum am un singur curs, mai greu e cu naveta. Dar nu mă vait doar dintr-atât. Tot răul spre bine. Mă bucur că o să revăd câteva persoane care îmi sunt dragi, dintre colege vorbind, şi alte câteva, în limita timpului disponibil, din afara facultăţii.
Vă mulţumesc mult celor care m-aţi susţinut şi m-aţi înţeles în această perioadă, una nu foarte uşoară pentru mine. Vă mulţumesc pentru telefoane, mesaje, mail-uri şi comentarii încurajatoare ce le-am primit cu drag pe blog. Vă doresc din tot sufletul să aveţi parte de sănătate din belşug, căci ştiu cât de preţioasă este. Iar cei care o aveţi deja, aveţi grijă de ea, că nu o veţi avea mereu şi va fi greu să reparaţi greşelile făcute organismului.
Vă mulţumesc încă o dată şi vă îmbrăţişez.
P.S.: Vă ofer un wallpaper care mie îmi luminează faţa de fiecare dată când sunt la PC. Clik pe el pentru mărire, apoi îl puteţi salva.
luni, 9 noiembrie 2009
Endo... fir-ar să fie de amar.
Acum un an mă văitam pe baza razelor cu bariu. Tot atunci mi-am promis că n-o să mai calc niciodată pragul acelei încăperi. Când am terminat prima doză(cană) de bariu, după ce mă chinuisem 15 minute să o termin, îl văd pe nea` doctoru` că-mi face semn, iese din încăperea de sticlă şi-mi spune, cu o voce care mă făcea să fug, "Trebuie să-ţi mai pun o doză. Nu am văzut suficient."
Ceea ce s-a întâmplat atunci a fost joacă de copii pe lângă sperietura care am primit-o azi, endoscopia. Joi, când am vorbit cu doctorul de la urgenţe de la judeţean, mi-a spus să mă duc azi pentru endoscopie. Era prea grăbit pentru a-i mai cere detalii despre ce este şi cu ce se mănâncă endoscopia. Am ajuns acasă şi am sărit pe Google care, spre nefericirea mea, m-a lămurit imediat. Am dat şi câteva căutări pe you tube, să fiu sigură că aia este şi... am aşteptat cu frica în sân până azi.
Am plecat de acasă curajoasă. Am intrat în spital curajoasă. M-am aşezat pe pat şi am întrebat "Doare?".
"Nu. Nu doare."
Pentru aceia dintre voi care nu ştiu ce este endoscopia, vă explic pe scurt: un furtun negru care se introduce pe gât până în stomac. Are o cameră video şi un beculeţ în capăt. Diametrul furtunaşului este cât degetul mic.
Majoritatea, în special cei care le aveţi cu consumul de alcool :D, ştiţi acea senzaţie când, pentru o trezire mai rapidă, hop cu degeţelele pe gât. Imaginaţi-vă, în cazul de faţă, că furtunaşul de care vă vorbesc nu se opreşte precum degetele la beţie, ci merge voios până în stomac. "Cumplit" şi "Groaznic" sunt mici copii pe lângă cuvântul ce ar putea descrie senzaţia.
Dar, cum la mine toate sunt mai cu moţ, au intervenit ceva complicaţii.
Ca să nu închid gura, am avut un căluş din plastic solid. Limba însă se răzvrătea şi nu dădea voie furtunului să alunece spre esofag. În timp ce asistenta mă ţinea, doctorul încerca în continuare să croiască drum furtunului. Niente, niente, niente!
A scos furtunul, în timp ce eu mă gândeam că asta a fost tot, a scos căluşul şi... cu o mână îmi ţinea limba iar cu cealaltă croia drum furtunaşului. Eram pe pat, stând culcată pe partea stângă. Lacrimile îmi curgeau şiroaie, pictându-mă pe faţă cu rimel.
De obicei nu păşesc în spital fără rimel, căci atâta timp cât îl am mă abţin din plâns, ştiind că nu arată deloc elegant rostogolindu-se pe obraji. Dar azi am uitat şi de eleganţă şi de orice altceva...
Endoscopia nu durează mult, maxim un minut. Dar acest minut pare a fi un sfert de oră.
O chestie care mi s-a părut a fi ieşită din comun, a fost bunătatea şi tonul vocii cu care doctorul şi asistenta m-au tratat. Mă simţeam de parcă aş fi fost copilul lor, aşa de tare aveau grijă de mine după ce intervenţia a luat sfârşit. Ba chiar după toate astea, pe un ton glumeţ, mi-a arătat doctorul că l-am muşcat de deget până la sânge în momentul când mi-a scos căluşul. După alte câteva glumiţe m-a făcut să o dau din plâns în râs. Aşa da doctori!
Când am ieşit din cabinetul respectiv, mi-am promis un lucru asemănător cu cel de anul trecut... Niciodată n-am să mai calc pragul către endoscopie. Fir-ar să fie de amar.
sâmbătă, 7 noiembrie 2009
Cum se descurca zodiile cu banii?
Berbec
Persoanele din zodia Berbecului caută faima şi nu averea şi, de aceea, nu îşi doresc neapărat să se îmbogăţească. Le place să cheltuiască şi foarte rar iau nişte măsuri financiare prudente. Risipesc mult la distracţii şi nu le place să îi vadă lumea că îşi numără banii.
Taur
Sunt foarte muncitori şi acumulează constant economii importante. Îşi bat capul des cu identificarea surselor de finanţare optimă. Taurii sunt şi buni depunători la conturile din bancă. Se tem de sărăcie şi fac totul pentru a nu rămâne vreodată fără bani suficienţi la dispoziţie.
Gemeni
Sunt persoane foarte sociabile, nu le poţi cunoaşte uşor intenţiile şi le place să cheltuiască la nebunie. Ca şi Berbecii, Gemenii tind să fie prea lejeri la buzunar şi, de multe ori, ajung să nu îşi mai poată plăti datoriile din cauza modului în care risipesc banii pe distracţii de tot felul.
Rac
Racilor le place siguranţa pe toate planurile, inclusiv cel financiar. Sunt şi nişte parteneri de afaceri corecţi deoarece tratează foarte în serios problema banilor şi colaborează foarte bine cu băncile. Foarte rari de găsit sunt Racii care să nu aibă depuşi nişte bănuţi în vreun cont pentru zile negre.
Leu
Le place să cheltuiască, dar nu doresc să ajungă datori la nimeni şi de aceea vor ţine strâns în frâu balanţa lor de plăţi. La cumpărături, în special, Leii pot cheltui foarte mulţi bani, dar la fel de mult le place să arunce banii şi pe concedii scumpe, petrecute în locaţii de lux. Sunt totuşi nişte persoane echilibrate financiar deoarece nu se întind mai mult decât le permite plapuma.
Fecioară
Nişte fiinţe deosebit de precaute în plan financiar, Fecioarele sunt buni administratori de fonduri băneşti putând trăi lungă vreme cu te miri ce şi făcând economii la sânge. Le plac cumpărăturile, dar preferă să se manifeste cu zgârcenie atunci când simt că o cheltuială prea mare le-ar putea da peste cap bugetul.
Balanţă
Aşa cum spune şi numele acestei zodii, Balanţelor le place ordinea şi echilibrul, iar acest lucru se va răsfrânge şi asupra modului în care aleg să îşi gestioneze bugetul. Fac economii importante, chiar şi săptămânal dacă se poate, şi de multe ori vei recunoaşte o Balanţă dacă observi cum renunţă fără regrete mari chiar şi la tutun sau cafea atunci când se impune acest lucru.
Scorpion
Cu un temperament năvalnic şi un comportament aproape impulsiv, Scorpionii nu dau deloc impresia că ar şti cum să îşi administreze singuri banii însă adevărul este că ei reuşesc mai întotdeauna să păstreze un bun echilibru din acest punct de vedere. Este la fel de adevărat şi faptul că pot face cheltuieli nebuneşti, dar cumva vor reuşi să compenseze pierderile cu identificarea unor surse suplimentare de venit care să umple apoi găurile cauzate de pasiunea lor pentru lux şi lucruri frumoase.
Săgetător
Sunt mari cheltuitori şi chiar amatori de jocuri de noroc. Nu le pasă mai deloc de siguranţa financiară poate şi pentru că sunt capabili să atragă fonduri măricele înspre propriile buzunare într-un timp relativ scurt. Le place să socializeze şi, dacă asta presupune şi cheltuieli mai mari, nu se vor da îndărăt de la a cheltui atât cât este nevoie pentru a se simţi mai bine în propria piele.
Capricorn
Sunt prudenţi, nu se dau îndărăt de la eforturile suplimentare şi astfel le va veni mult mai uşor să îşi administreze fondurile băneşti echilibrat. Întrucât petrec mare parte a timpului muncind sau făcând activităţi practice, aducătoare şi de profit, nu le mai rămâne prea mult pentru a-şi cheltui şi banii rezultaţi din aceasta. Sunt persoane calculate şi le place să îşi depună banii într-un cont sigur, la bancă.
Vărsător
Persoanele din zodia Vărsătorului pot câştiga sume importante de bani însă pentru ei acest lucru nu este o prioritate în viaţă şi, de aceea, se vor concentra asupra altor priorităţi pierzând poate din punct de vedere financiar, dar câştigând pe alte planuri ale existenţei. Vărsătorii nu uită totuşi să mai facă şi ceva economii, ei nefiind complet cu capul în nori din acest punct de vedere.
Peşti
Au noroc şi pot câştiga bani fie din moşteniri fie datorită unui noroc chior. Nu ştiu însă să administreze banii obţinuţi atât de uşor şi nici nu se pot organiza pentru a înţelege ceva din cheltuielile făcute. Peştii se bazează foarte mult pe ajutorul familiei şi vor avea noroc în plan financiar numai dacă totul este ok acasă, altfel riscând să ajungă la faliment în foarte scurtă vreme.
Sursa: eGirl.ro
imagine: DeviantART
Persoanele din zodia Berbecului caută faima şi nu averea şi, de aceea, nu îşi doresc neapărat să se îmbogăţească. Le place să cheltuiască şi foarte rar iau nişte măsuri financiare prudente. Risipesc mult la distracţii şi nu le place să îi vadă lumea că îşi numără banii.
Taur
Sunt foarte muncitori şi acumulează constant economii importante. Îşi bat capul des cu identificarea surselor de finanţare optimă. Taurii sunt şi buni depunători la conturile din bancă. Se tem de sărăcie şi fac totul pentru a nu rămâne vreodată fără bani suficienţi la dispoziţie.
Gemeni
Sunt persoane foarte sociabile, nu le poţi cunoaşte uşor intenţiile şi le place să cheltuiască la nebunie. Ca şi Berbecii, Gemenii tind să fie prea lejeri la buzunar şi, de multe ori, ajung să nu îşi mai poată plăti datoriile din cauza modului în care risipesc banii pe distracţii de tot felul.
Rac
Racilor le place siguranţa pe toate planurile, inclusiv cel financiar. Sunt şi nişte parteneri de afaceri corecţi deoarece tratează foarte în serios problema banilor şi colaborează foarte bine cu băncile. Foarte rari de găsit sunt Racii care să nu aibă depuşi nişte bănuţi în vreun cont pentru zile negre.
Leu
Le place să cheltuiască, dar nu doresc să ajungă datori la nimeni şi de aceea vor ţine strâns în frâu balanţa lor de plăţi. La cumpărături, în special, Leii pot cheltui foarte mulţi bani, dar la fel de mult le place să arunce banii şi pe concedii scumpe, petrecute în locaţii de lux. Sunt totuşi nişte persoane echilibrate financiar deoarece nu se întind mai mult decât le permite plapuma.
Fecioară
Nişte fiinţe deosebit de precaute în plan financiar, Fecioarele sunt buni administratori de fonduri băneşti putând trăi lungă vreme cu te miri ce şi făcând economii la sânge. Le plac cumpărăturile, dar preferă să se manifeste cu zgârcenie atunci când simt că o cheltuială prea mare le-ar putea da peste cap bugetul.
Balanţă
Aşa cum spune şi numele acestei zodii, Balanţelor le place ordinea şi echilibrul, iar acest lucru se va răsfrânge şi asupra modului în care aleg să îşi gestioneze bugetul. Fac economii importante, chiar şi săptămânal dacă se poate, şi de multe ori vei recunoaşte o Balanţă dacă observi cum renunţă fără regrete mari chiar şi la tutun sau cafea atunci când se impune acest lucru.
Scorpion
Cu un temperament năvalnic şi un comportament aproape impulsiv, Scorpionii nu dau deloc impresia că ar şti cum să îşi administreze singuri banii însă adevărul este că ei reuşesc mai întotdeauna să păstreze un bun echilibru din acest punct de vedere. Este la fel de adevărat şi faptul că pot face cheltuieli nebuneşti, dar cumva vor reuşi să compenseze pierderile cu identificarea unor surse suplimentare de venit care să umple apoi găurile cauzate de pasiunea lor pentru lux şi lucruri frumoase.
Săgetător
Sunt mari cheltuitori şi chiar amatori de jocuri de noroc. Nu le pasă mai deloc de siguranţa financiară poate şi pentru că sunt capabili să atragă fonduri măricele înspre propriile buzunare într-un timp relativ scurt. Le place să socializeze şi, dacă asta presupune şi cheltuieli mai mari, nu se vor da îndărăt de la a cheltui atât cât este nevoie pentru a se simţi mai bine în propria piele.
Capricorn
Sunt prudenţi, nu se dau îndărăt de la eforturile suplimentare şi astfel le va veni mult mai uşor să îşi administreze fondurile băneşti echilibrat. Întrucât petrec mare parte a timpului muncind sau făcând activităţi practice, aducătoare şi de profit, nu le mai rămâne prea mult pentru a-şi cheltui şi banii rezultaţi din aceasta. Sunt persoane calculate şi le place să îşi depună banii într-un cont sigur, la bancă.
Vărsător
Persoanele din zodia Vărsătorului pot câştiga sume importante de bani însă pentru ei acest lucru nu este o prioritate în viaţă şi, de aceea, se vor concentra asupra altor priorităţi pierzând poate din punct de vedere financiar, dar câştigând pe alte planuri ale existenţei. Vărsătorii nu uită totuşi să mai facă şi ceva economii, ei nefiind complet cu capul în nori din acest punct de vedere.
Peşti
Au noroc şi pot câştiga bani fie din moşteniri fie datorită unui noroc chior. Nu ştiu însă să administreze banii obţinuţi atât de uşor şi nici nu se pot organiza pentru a înţelege ceva din cheltuielile făcute. Peştii se bazează foarte mult pe ajutorul familiei şi vor avea noroc în plan financiar numai dacă totul este ok acasă, altfel riscând să ajungă la faliment în foarte scurtă vreme.
Sursa: eGirl.ro
imagine: DeviantART
vineri, 6 noiembrie 2009
Portrete sexuale astrologice
Semnele de Foc: Berbec, Leu, Săgetător
Se caracterizează prin: entuziasm, activism psihic, dorinţă irezistibilă de a merge înainte. Au mare nevoie de credinţă în ceea ce fac. Există multe situaţii în care nu se pot adapta.
Berbecul se manifestă spontan, Leul este împins de orgolii şi suportă mai uşor eşecul dacă este el răspunzător şi nu ceilalţi, Săgetătorul dă dovadă de luciditate şi nu este afectat de insucces.
Berbecul nu este ranchiunos, Leul nu iartă dacă i-a fost afectat orgoliul iar Săgetătorul face totul ca să fie iertat.
Semnul comun: pasiunea şi lipsa de măsură.
Berbecul este pasional, se aprinde ca un foc de paie, ceea ce îl stimulează în tot ceea ce întreprinde. Leul arde ca un foc pe care îl poţi vedea de la mare distanţă iar pasiunea lui este plină de grandoare şi mândrie, fiind încrezător în forţele proprii şi se implică în planuri măreţe. Pasiunea Săgetătorului este precum un foc călduros mocnit, este secretos şi mai puţin spectaculos, riscul fiind elementul care îl stimulează, nevoia de a depăşi limitele caracterizându-l în tot ceea ce face.
Semnele de Pământ: Taur, Fecioară, Capricorn
Se caracterizează prin: stabilitate, creaţia şi capacitatea de a depune un efort susţinut.
Taurul are nevoie de timp pentru a conştientiza ceea ce simte, este ancorat în activităţi concrete şi îi place viaţa şi natura.
Fecioara este ambiguă, mobilă în relaţii şi sensibilă. Este răbdătoare, are un ritm lent dar eficient.
La Capricorn reacţia este mai profundă, este motivat de un scop şi înaintează fără să se lase descurajat de obstacolele apărute.
Semnele de pământ sunt realiste şi sedentare. Îşi organizează eficient reuşita. Fecioara este precisă şi ordonată. Capricornul este lucid şi acceptă fatalitatea cu înţelepciune. Taurului îi place viaţa, munca şi dragostea.
Semnele de aer: Gemeni, Balanţă, Vărsător
Se caracterizează prin: inteligenţă şi aptitudinea de a înţelege şi de a comunica.
Gemenii sunt rapizi şi oportunişti, iar uneori pot da dovadă de imaturitate trăind clipa prezentă fără să se gândească la trecut şi viitor.
Balanţa este mai riguroasă. Pentru ea contează angajamentul, asocierea, înţelegerea. Ea ezită între a iubi şi nevoia de a plăcea.
Vărsătorul este caracterizat de cunoaştere şi acţiune. Este semnul experienţei şi al marilor schimbări, fiind o fire independentă.
Gemenii stabilesc contacte cu mare uşurinţă. Balanţa are darul de a seduce iar Vărsătorul ştie să schimbe universul celorlalţi şi să transforme lumea.
Semnele de apă: Rac, Scorpion, Peşti
Sunt precum nişte bureţi care absorb totul. Emoţiile şi percepţiile le conduc viaţa.
Racul este profund legat de trecut şi visează mereu la paradisul pierdut.
Scorpionul este chinuit de fascinaţie şi teama în faţa necunoscutului.
Peştii adoră să se cufunde în iraţional. Ei mai mult simt decât gândesc. Acceptă cu greu realitatea.
Sursa: Sakura Center
Se caracterizează prin: entuziasm, activism psihic, dorinţă irezistibilă de a merge înainte. Au mare nevoie de credinţă în ceea ce fac. Există multe situaţii în care nu se pot adapta.
Berbecul se manifestă spontan, Leul este împins de orgolii şi suportă mai uşor eşecul dacă este el răspunzător şi nu ceilalţi, Săgetătorul dă dovadă de luciditate şi nu este afectat de insucces.
Berbecul nu este ranchiunos, Leul nu iartă dacă i-a fost afectat orgoliul iar Săgetătorul face totul ca să fie iertat.
Semnul comun: pasiunea şi lipsa de măsură.
Berbecul este pasional, se aprinde ca un foc de paie, ceea ce îl stimulează în tot ceea ce întreprinde. Leul arde ca un foc pe care îl poţi vedea de la mare distanţă iar pasiunea lui este plină de grandoare şi mândrie, fiind încrezător în forţele proprii şi se implică în planuri măreţe. Pasiunea Săgetătorului este precum un foc călduros mocnit, este secretos şi mai puţin spectaculos, riscul fiind elementul care îl stimulează, nevoia de a depăşi limitele caracterizându-l în tot ceea ce face.
Semnele de Pământ: Taur, Fecioară, Capricorn
Se caracterizează prin: stabilitate, creaţia şi capacitatea de a depune un efort susţinut.
Taurul are nevoie de timp pentru a conştientiza ceea ce simte, este ancorat în activităţi concrete şi îi place viaţa şi natura.
Fecioara este ambiguă, mobilă în relaţii şi sensibilă. Este răbdătoare, are un ritm lent dar eficient.
La Capricorn reacţia este mai profundă, este motivat de un scop şi înaintează fără să se lase descurajat de obstacolele apărute.
Semnele de pământ sunt realiste şi sedentare. Îşi organizează eficient reuşita. Fecioara este precisă şi ordonată. Capricornul este lucid şi acceptă fatalitatea cu înţelepciune. Taurului îi place viaţa, munca şi dragostea.
Semnele de aer: Gemeni, Balanţă, Vărsător
Se caracterizează prin: inteligenţă şi aptitudinea de a înţelege şi de a comunica.
Gemenii sunt rapizi şi oportunişti, iar uneori pot da dovadă de imaturitate trăind clipa prezentă fără să se gândească la trecut şi viitor.
Balanţa este mai riguroasă. Pentru ea contează angajamentul, asocierea, înţelegerea. Ea ezită între a iubi şi nevoia de a plăcea.
Vărsătorul este caracterizat de cunoaştere şi acţiune. Este semnul experienţei şi al marilor schimbări, fiind o fire independentă.
Gemenii stabilesc contacte cu mare uşurinţă. Balanţa are darul de a seduce iar Vărsătorul ştie să schimbe universul celorlalţi şi să transforme lumea.
Semnele de apă: Rac, Scorpion, Peşti
Sunt precum nişte bureţi care absorb totul. Emoţiile şi percepţiile le conduc viaţa.
Racul este profund legat de trecut şi visează mereu la paradisul pierdut.
Scorpionul este chinuit de fascinaţie şi teama în faţa necunoscutului.
Peştii adoră să se cufunde în iraţional. Ei mai mult simt decât gândesc. Acceptă cu greu realitatea.
Sursa: Sakura Center
joi, 5 noiembrie 2009
Suflet de toamnă.
În ordonata mea dezordine doar am lăsat eşarfa să îmbrăţişeze pantofii şi m-am ales doar cu drumul către Google. Nu ştiam la ce mi-a făcut doctorul programare pentru luni dimineaţă. O singură căutare mi-a speriat simţurile. Până nu ies de acolo n-am să scot o altă vorbă pe tema asta.
"Life's a game but it's not fair!"
Până luni vă mai aduc la cunoştinţă curiozităţi zodiacale.
Majoritatea oamenilor sunt capabili de articole memorabile în situaţiile ce le-o trag în văzul lumii, în situaţiile ce le dau lumea peste cap, în situaţiile ce-i fac pe atei să rostească "Doamne, ajută!".
Nu mă număr, din păcate, printre aceia care scriu memorabil în situaţiile presante.
Sper să fie bine, doar o problemă minoră şi să mă trimită acasă. E musai. Căci după prânz am programare şi la dentist. Am mai spus de multe ori că o problemă nu vine singură. Momentan stau în pat. "Zac", un fel de-a spune.
Cel de Sus mi-a demonstrat azi că mă plâng şi mă tem pentru necazurile de care tot dau, pe când alţii se confruntă cu altele mai mari. Am primit azi un telefon în care eram anunţată că un prieten bun a fost operat iar acum e în spital la Bucureşti. Nu am putut decât să-l sun. Nu am maşină cu care să-mi permit să mă deplasez în aşa fel încât să mă pot încadra în timpul de vizite - care a fost micşorat la o oră din cauza gripei (gripa porcină şi gripa nouă).
Mi-aş fi dorit să fiu acolo, m-am rezumat însă la telefon.
TV-ul e ipocrit. "I'm burnin' like fire" îl aud din camera alăturată. Încă sunt în pat şi n-am nici cea mai mică vlagă care să mă urnească de aici. Deşi melodia Innei a picat acum ca nuca în perete, dă-o în sictiru` meu că sigur se schimbă melodia până ajung eu în cealaltă cameră.
Hai, Inna, n-ai ars destul?
Cred că sunt şi eu pe drumul spre ipocrizie. Dar când se umple paharul, oricât de om ai fi, tot îţi vine să verşi surplusul amărui peste tot ce pică aiurea în dezordinea zilelor tale, zilelor noastre...
imagine: DeviantART
marți, 3 noiembrie 2009
Spune-mi ce zodie eşti... ca să îţi spun la ce te uiţi la un bărbat!
Berbec: în primul rând, degeaba e frumos dacă e prost atunci când deschide guriţa, contează să fie isteţ şi să aibă şi fund în pantaloni.
Taur: te atrag foarte mult ochii deoarece consideri că ei îţi pot spune mai multe decât ar putea el exprima prin cuvinte.
Gemeni: crezi în dragoste, dar în acelaşi timp crezi şi în faptul că el trebuie să fie realizat din punct de vedere profesional sau cel puţin să îşi aibă un scop bine definit, nu te atrag deloc visătorii care cred că totul li se va oferi pe tavă.
Rac: consideri că degeaba are un corp frumos dacă are un chip care nu se ridică la acelaşi nivel, dacă e urât în draci nu te mai atrage la fel de tare; da, conteaza şi personalitatea, însă totuşi vrei să ai un bărbat pe măsura ta, de care să fii mândră.
Leu: pentru tine caracterul defineşte persoana, nu contează câţi bani are deoarece o să îi poată face dacă asta îşi doreşte, şi nu contează nici cât de bine arată dacă nu ştie să formuleze o propoziţie corect.
Fecioară: ai o mică obsesie cu unghiile, tot timpul privirea îţi este atrasă de degetele băieţilor şi dacă unghiile arată de parcă ar fi săpat cu ele prin tranşee îl vei respinge şi nici pe departe nu vei mai dori să cunoşti o astfel de persoană.
Balanţă: îţi plac băieţii care au simţ estetic, care se îngrijesc şi sunt atenţi la cum se îmbracă, te atrag bărbaţii care totuşi nu se limitează la un banal tricou care de obicei nu se potriveşte cu nimic şi la nişte şlapi cumpăraţi de la primul chioşc.
Scorpion: corpul, un trup bine lucrat întotdeauna te va face să întorci capul, şi nici nu consideri asta ca o dovadă de superficialitate căci aşa cum există un standard care spune că fetele ar trebui să arate într-un anumit fel, de ce băieţilor să nu li se aplice aceleaşi standarde?, cu ce ar fi ei mai diferiţi decât noi?
Săgetător: comportamentul este unul dintre lucrurile cele mai importante la care te uiţi, dacă persoana respectivă te face să te simţi în largul tău, dacă te face să zâmbeşti, îţi oferă spaţiu şi te place aşa cum eşti fără să fii nevoită să te ascunzi sub o mască atunci totul e bine.
Capricorn: eşti atrasă de simetrie, aşa că persoanele care au nasul sau urechile mult prea mari pentru gustul tău - de acestea vei fugi cu siguranţă deoarece în loc să te concentrezi asupra sărutului te gândeşti la cât de mare îi este nasul, şi de aceea te uiţi întotdeauna bine la faţa unui băiat.
Vărsător: îţi place să săruţi şi să fii sărutată, aşa că băieţii cu buze bine proporţionate sau chiar mai "fluffy" decât în mod obişnuit ţi se par foarte atrăgători şi ispititori, parcă te cheamă să le muşti guriţa zilnic.
Peşti: dacă are un zâmbet irezistibil şi molipsitor cu greu îi vei putea refuza ceva şi cu atât mai puţin nu te vei putea supăra pe el, cum să te superi pe cineva care ţi se pare a fi adorabil.
Sursa: www.egirl.ro
imagine: DeviantART
duminică, 1 noiembrie 2009
"Cît de departe sînt toate"
"Nu ştiu absolut deloc pentru ce trebuie să facem ceva în lumea aceasta, pentru ce trebuie să avem prieteni şi aspiraţii, speranţe şi visuri. N-ar fi de o mie de ori mai preferabilă o retragere într-un colţ îndepărtat de lume, unde nimic din ceea ce alcătuieşte zgomotul şi complicaţiile acestei lumi să nu mai aibă nici un ecou? Am renunţa atunci la cultură şi la ambiţii, am pierde totul şi n-am cîştiga nimic. Dar ce să cîştigi în lumea aceasta? Sînt unii pentru care orice cîştig n-are nici o importanţă, care sînt iremediabil nefericiţi şi singuri. Sîntem toţi atît de închişi unul altuia! Şi dacă am fi atît de deschişi încît să primim totul de la celălalt sau să-i citim în suflet pînă în adîncuri, cu cît i-am lumina destinul? Sîntem atît de singuri în viaţă, încît te întrebi dacă singurătatea agoniei nu este un simbol al existenţei umane. Este un semn de mare deficienţă în voinţa de a trăi şi a muri în societate. Mai pot exista mîngîieri în momentele din urmă? De o mie de ori este mai preferabil să mori undeva singur şi părăsit, cînd nevăzîndu-te nimeni poţi să te stingi fără teatru şi poză. Mi-e scîrbă de oamenii care în agonie se stăpînesc şi îşi impun atitudini pentru a face impresie. Lacrimile nu sînt arzătoare decît în singurătate. Toţi aceia care se vor înconjuraţi în agonie de prieteni o fac dintr o frică şi dintr o imposibilitate de a suporta momentele finale. Ei vor să şi uite, în momentul capital, de moarte. De ce nu au un eroism infinit, de ce nu încuie uşa ca să suporte senzaţiile acelea nebune cu o luciditate şi o teamă dincolo de orice limită?"
Emil Cioran
volumul "Pe culmile disperării"
capitolul "Cît de departe sînt toate"
Emil Cioran
volumul "Pe culmile disperării"
capitolul "Cît de departe sînt toate"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
