miercuri, 14 aprilie 2010

Încrederea - mare păcat.

E plăcut să ai blog dar, ca toate lucrurile de pe acest pământ, are şi bune şi rele. Fie că te ştiu doi-trei, unşpe'-doişpe', şaptezeci-optzeci de persoane... te ştiu. Numărul contează mai puţin. Şi pentru faptul că sunt câţiva care te ştiu, e greu să nu cazi într-un borcan al întâmplărilor zilnice, e greu să te abţii a scrie că uneori mai ai şi zile proaste, zile de care niciun cititor n-ar vrea să ştie, de parcă tu n-ai fi om şi de parcă să fii bloger e ca şi cum ai călca pe roze.
Una dintre părţile mai puţin bune este că nu mereu poţi scrie despre o stare... sau alta. Despre un dezgust... sau altul. Şi foarte rar trebuie să dai nume. Ca suma tuturor gândurilor să fie un articol elegant, nu te poţi exprima altfel decât prin metafore. Nu poţi să fii o domnişoară dacă într-o zi împroşti cu noroi jumate din viaţa ta pe un blog, în văzul tuturor. Nu poţi. La prima dovadă de vulnerabilitate sar câinii pe tine. Şi toate astea te-mping uşor dar sigur către metafore.

Uite-mă, din nou, cu încrederea oferită cui nu trebuie. Mi-am mai luat o palmă conotativă. Mă întreb dacă greşeala încrederii se repetă continuu ca şi cum ar fi o rotiţă de la ceas. Încrederea mea se întoarce ca un bumerang pe care nu-l prind şi mă loveşte peste ochi cu nesimţire.
Aş vrea uneori să mă închid şi eu într-o lume imaginară. Mulţi fac asta. Din păcate pentru mine nu prea am în sânge arta visării cu ochii deschişi. Sunt o persoană practică ce ia totul ca atare.

Când eşti dezamăgit simultan şi de femei şi de bărbaţi, nu-ţi mai vine să aştepţi bumerangul să te lovească peste ochi, îţi vine să o faci chiar tu cu propriile palme. Şi ce bătaie aş merita pentru încrederea pe care o ofer. Şi ce şi câtă... E vai şi amar de noi.

Azi nu! Nu azi! Am zis!
Hai sictir.

13 comentarii:

Monica Olteanu spunea...

mda...ma regasesc in postul tau...

e trist...


hai ca te imbratisez tare tare sa te sufoc ca sa mai uiti cateva secunde:*:*:*:*

Camelia Bucur spunea...

nu te mai stresa. totul se rezolva;)

adizzy spunea...

de ce am eu oare un alt blog cu password pe el la fiecare articol? :) defapt as putea sa scriu si in word dar na ...ca si asa nu e share...oricum draga Ioana...te imbratisez si capu sus si nu baga in seama tot

Omuldelamunte spunea...

Din păcate, nu ai setat ca primul comentariu să fie moderat şi apoi la liber...

keltoighost spunea...

Toate trec... şi vin altele... :)

d-ra Terra Radu spunea...

@Omuldelamunte
Rămân datoare pentru atenţionările făcute. Apreciez foarte mult să mi se atragă atenţia asupra scăpărilor pentru că doar astfel mă pot corecta. Anul trecut chiar aveam un articol în care ceream cu toată ardoarea să-mi fie scoase în faţă chiar toate greşelile, fie ele majore sau doar scăpări din tastatură căci adesea se întâmplă să inversez litere din cauza lipsei de timp.
Mulţumesc încă o dată.

kamy spunea...

:-< asa sunt eu...greu am incredere in cineva...da si cand i-o ofer pe toata... atunci simte si o calca in picioare...si desi asa patesc mai mereu...tot la fel fac...nu voi invata niciodata...nu pot...mi se pare firesc sa ai incredere...pe asta imi bazez eu relatiile...de orice tip...
e cel mai de shit si cel mai trist lucru sa fii dezamagit...atunci sufar cel mai mult :(
imi pare rau...ia-o ca pe mancatul unei chestii care stii ca-ti place dar iti face rau...mai mananci cate-odata ca ti-e pofta...desi stii ca-ti face rau...mereu spui ca nu o s-o mai faci...dar tot se intampla
e natural si firesc sa se intample asa...
te imbratisez si eu puternic >:D<

Fata cu parul de foc spunea...

Sa urmarim calitatea, nu cantitatea. Dar si cantitatea e o calitate.

Filip spunea...

Mei! Capu` sus, privirea-nainte si fii "barbat" :)

Florentina spunea...

Buna:), imi poti spune si mie de unde iei tu imaginile care le pui pe blog ?

d-ra Terra Radu spunea...

@Florentina
Google şi DeviantART.

Florentina spunea...

Multumesc ;;).

Mutullica spunea...

preferabil ar fi sa nu mai ai incredere in nimeni, ciudat, mi'e foarte greu sa spun asta avand in vedere faptul ca nu am fost lovita de "bumerang" si daca am fost, nu m'am ranit grav, insa, stiu sigur ca e mai bine asa.

Trimiteți un comentariu