miercuri, 22 septembrie 2010

Viaţa: un spectacol?

                 Pe timpul verii am făcut naveta singură (pe tren). Acum, că au început şcolile, circumstanţele au devenit mai comunicative. Azi am intrat în gară şi m-am uitat în stânga, acolo unde amici de-ai mei stau de obicei. Nimeni cunoscut. Mă uit în dreapta şi...

                 Mă uit în dreapta şi văd un guguloi de oameni (cam 7-8) strânşi în jurul unui om vârstnic care sângera la cap şi pe obrazul drept (avea două răni). Lumea privea, se minuna şi discuta. Era precum un meci de fotbal la care asistau cuminţei din tribune. M-am uitat mai atent şi am văzut că cineva îl ţinea pe bătrân să nu cadă de pe scaun. În tot acest timp el cerea celor din jur câteva şerveţele pentru a-i şterge rănile omului căci sângele se tot rostogolea peste tâmplă şi pe obraz. Mi-am scos pachetul de şerveţele şi l-am întins către bărbatul care sprijinea bătrânul. În acel moment el a făcut un pas într-o parte şi mi-a dat mie "sarcina" de a-l şterge. Adică... eu cea care mă îngălbenesc la faţă numai când văd sânge. M-am apropiat şi mi-am imaginat că e orice altceva, că e ceva ireal, o glumă sau... orice numai sânge nu. Mi-a dispărut frica văzând omul clipind greoi. L-am şters puţin şi m-am oprit rugându-l să-mi spună dacă apăs prea tare pe cele două răni. Le-am curăţat cât am putut apoi m-am aşezat la câteva scaune distanţă. Voiam să mă rup de acel tablou.

                 Oamenii continuau să vorbească. Era un întreg radio şanţ din care am dedus că bătrânul era lovit în urma unei căzături. Cele două răni erau mici, nu foarte vizibile. Ceea ce a alarmat toată lumea a fost sângele care-i curgea pe tâmpla dreaptă şi pe obraz.

                 Câteva minute mai târziu în gară a oprit un tren. Fiind la câteva scaune distanţă, n-am observat că bătrânul se ridicase. M-am dezmeticit abia când trenul ce staţiona pornise iar el, bătrânul, vrând să-l prindă, era pe cale să cadă pe şine, moment în care a fost prins de o tânără. A făcut câţiva paşi apoi a călcat strâmb şi a căzut cu capul de cimentul peronului. Trei tineri au alergat spre el şi l-au ridicat. Au strigat "Sunaţi la salvare!". De data aceasta rănile erau mult mai mari şi jumătate din faţă îi era plină de sânge. Eu am sunat la salvare şi recunosc cu ruşine că habar nu aveam care este numărul (pentru că niciodată nu am avut nevoie). 112. Acum sigur o să-l ţin minte! Mi-au răspuns de la serviciul de intervenţii, i-am explicat circumstanţa, am aproximat o vârstă pentru persoana implicată (în jur de 80), mi-am spus numele şi apoi mi-au făcut legătura cu cei de la SMURD, care m-au rugat să rămân la faţa locului ca om de legătură. În 3-4 minute o echipă de intervenţii era în gară la Târgovişte. Bătrânul nu a putut fi convins să meargă la spital deşi medicii de pe ambulanţă au tot încercat să-l convingă că este grav şi rănile trebuiesc cusute. Fără acordul cetăţeanului nu se poate efectua nicio intervenţie (aşa spune legea), aşadar bătrânul a rămas în gară unde echipajul i-a oferit ajutor în funcţie de posibilităţi. Avea două hematoame (colecţie de sânge într-un ţesut, apărută ca urmare a unei hemoragii) însă nu a cedat insistenţelor medicilor de a merge la spital. În acest caz rănile i-au fost curăţate şi jumătate din zona feţei a fost pansată cu grijă. În cele din urmă un poliţist a aşteptat trenul şi l-a condus acasă pe bătrân, într-o localitate la peste 20km distanţă de Târgovişte. Declar asta în cunoştinţă de cauză, aflându-mă în acelaşi tren.

                 Ceea ce am reţinut astăzi este că oamenii sunt nişte mizerii care se uită la durerea altora şi nu fac nimic pentru a ajuta. Tabloul care m-a întâmpinat când am ajuns în gară a fost, practic, un spectacol ieftin. O adunătură de oameni care doar priveau.  

                 Pe de altă parte mă înclin în faţa celor de la SMURD pentru cât de repede au ajuns şi pentru cât de frumos l-au tratat pe bătrân. Îi vorbeau atât de frumos încât aveai senzaţia că victima este un copil care are toată viaţa înainte. Este dovada clară că orice viaţă, indiferent de vechime, este la fel de valoroasa ca a unui copil.
                 Jos pălăria pentru SMURD!  




11 comentarii:

Angel spunea...

:* bv bv bv bv bv bv bv esti o persoama mai mult decat speciala si curajoasa ...

darias spunea...

Avem smurd in Tgv?N am stiut .Nu stiu daca este asa, insa de obicei acesti batrani beau pana lesina s apoi pica pe unde apuca , daca era un om calumea , n am nimic de zis , insa eu am bar in gara acolo si stiu cum stau lucrurile , sa speram ca nu era vb de aurolacii care stau prin gara si beau pana pica din picioare..., salvarile vin zilnic in gara sa i i a pe acestia .Cum am spus , sper sanu fie vb despre o astefel de persoana ci de una asa cum trebuie , care din cauza varstei a cazut si n din alta cauza draga mea.A, si daca ami treci prin gara sa treci si pe la mine , la baruletul cu umbrelute si mese galbene , fac cinste cu o cafea;))

Monica spunea...

felicitari:)
cat despre ideea de spectacol ieftin - iona,a cam asa e totul in jurul nostru:( iar oamenii devin neinteresati de nimic...doar sa caste gura si sa vorbeasca...

Chocolate spunea...

Jegosii :-L ! Detest genul de comportament pe care l-au " prestat" ceilalti calatori ! Sunt de condamnat caci din cauza indolentei si a doreintei lor de gura-casca astfel de evenimente se petrec zilnic si nu numai la nivelul asta . Mi-e scarba ! Congrtas ptr purtare si ptr taria de caracter . Nu e asa usor sa iti invingi temerile ...

Terra spunea...

@Darias
Era un bătrân respectabil. Curat, bine îmbrăcat, cu un diplomat şi un baston cu 3 picioare (ceea ce n-am prea văzut pe aici pe la noi).

Terra spunea...

@Monica
@Chocolate
Eu îi felicit pe tinerii care au alergat să-l ridice şi pe fata care l-a prins să nu cadă pe şine. Fără ei nu ştiu ce s-ar fi ales de viaţa omului.

Chocolate spunea...

Da , intr-adevar , este de laudat gestul lor si totusi indolenta de care au dat dovada ceilalti parca acopera intr-un fel gestul frumos al celorlalti ...

Ballykissangel spunea...

Si nu pot uita comentariile femeilor care erau in jurul lui...cata grija aveau ele de cum arata bietul om. Cand am ajuns in Fieni l-am vazut cum a coborat, era asa nedumerit si s-a dus pe o banca in gara si astepta...nu stiu ce.

Oricum, bravo pentru Mama Terra pentru curajul pe care l-ai avut. Pe langa faptul ca a trebuit sa ai grija de el, a mai trebuit sa inghiti si cuvintele si, mai ales, nepasarea celor din jur...:)

Terra spunea...

@Ballykissangel
Mulţumesc. Tu ştii, ai fost acolo...

Dan Gh. spunea...

Buna Terra! Tin sa-ti multumesc pentru aceasta poveste impresionanta. Ti-am cerut candva pe facebook sa scrii realitati aventuriere.. cam asta ceream:D
Pacat pentru batranel, bine ca nu s-a dus asa devreme pe lumea cealalta..

Un apel catre toti cei ce se afla in asemenea situatii si nu numai: nu mai stati si zgâiţi ochii, actionati !!!

Dan asteapta si alte realitati prin care treci ;)

Terra spunea...

@Dan Gh.
Mai am cateva zile de "vacanta". Cand voi incepe cursurile, vor incepe si realitatile sa curga pe blog.

Trimiteți un comentariu