Viaţa: un spectacol?

                 Pe timpul verii am făcut naveta singură (pe tren). Acum, că au început şcolile, circumstanţele au devenit mai comunicative. Azi am intrat în gară şi m-am uitat în stânga, acolo unde amici de-ai mei stau de obicei. Nimeni cunoscut. Mă uit în dreapta şi...

                 Mă uit în dreapta şi văd un guguloi de oameni (cam 7-8) strânşi în jurul unui om vârstnic care sângera la cap şi pe obrazul drept (avea două răni). Lumea privea, se minuna şi discuta. Era precum un meci de fotbal la care asistau cuminţei din tribune. M-am uitat mai atent şi am văzut că cineva îl ţinea pe bătrân să nu cadă de pe scaun. În tot acest timp el cerea celor din jur câteva şerveţele pentru a-i şterge rănile omului căci sângele se tot rostogolea peste tâmplă şi pe obraz. Mi-am scos pachetul de şerveţele şi l-am întins către bărbatul care sprijinea bătrânul. În acel moment el a făcut un pas într-o parte şi mi-a dat mie "sarcina" de a-l şterge. Adică... eu cea care mă îngălbenesc la faţă numai când văd sânge. M-am apropiat şi mi-am imaginat că e orice altceva, că e ceva ireal, o glumă sau... orice numai sânge nu. Mi-a dispărut frica văzând omul clipind greoi. L-am şters puţin şi m-am oprit rugându-l să-mi spună dacă apăs prea tare pe cele două răni. Le-am curăţat cât am putut apoi m-am aşezat la câteva scaune distanţă. Voiam să mă rup de acel tablou.

                 Oamenii continuau să vorbească. Era un întreg radio şanţ din care am dedus că bătrânul era lovit în urma unei căzături. Cele două răni erau mici, nu foarte vizibile. Ceea ce a alarmat toată lumea a fost sângele care-i curgea pe tâmpla dreaptă şi pe obraz.

                 Câteva minute mai târziu în gară a oprit un tren. Fiind la câteva scaune distanţă, n-am observat că bătrânul se ridicase. M-am dezmeticit abia când trenul ce staţiona pornise iar el, bătrânul, vrând să-l prindă, era pe cale să cadă pe şine, moment în care a fost prins de o tânără. A făcut câţiva paşi apoi a călcat strâmb şi a căzut cu capul de cimentul peronului. Trei tineri au alergat spre el şi l-au ridicat. Au strigat "Sunaţi la salvare!". De data aceasta rănile erau mult mai mari şi jumătate din faţă îi era plină de sânge. Eu am sunat la salvare şi recunosc cu ruşine că habar nu aveam care este numărul (pentru că niciodată nu am avut nevoie). 112. Acum sigur o să-l ţin minte! Mi-au răspuns de la serviciul de intervenţii, i-am explicat circumstanţa, am aproximat o vârstă pentru persoana implicată (în jur de 80), mi-am spus numele şi apoi mi-au făcut legătura cu cei de la SMURD, care m-au rugat să rămân la faţa locului ca om de legătură. În 3-4 minute o echipă de intervenţii era în gară la Târgovişte. Bătrânul nu a putut fi convins să meargă la spital deşi medicii de pe ambulanţă au tot încercat să-l convingă că este grav şi rănile trebuiesc cusute. Fără acordul cetăţeanului nu se poate efectua nicio intervenţie (aşa spune legea), aşadar bătrânul a rămas în gară unde echipajul i-a oferit ajutor în funcţie de posibilităţi. Avea două hematoame (colecţie de sânge într-un ţesut, apărută ca urmare a unei hemoragii) însă nu a cedat insistenţelor medicilor de a merge la spital. În acest caz rănile i-au fost curăţate şi jumătate din zona feţei a fost pansată cu grijă. În cele din urmă un poliţist a aşteptat trenul şi l-a condus acasă pe bătrân, într-o localitate la peste 20km distanţă de Târgovişte. Declar asta în cunoştinţă de cauză, aflându-mă în acelaşi tren.

                 Ceea ce am reţinut astăzi este că oamenii sunt nişte mizerii care se uită la durerea altora şi nu fac nimic pentru a ajuta. Tabloul care m-a întâmpinat când am ajuns în gară a fost, practic, un spectacol ieftin. O adunătură de oameni care doar priveau.  

                 Pe de altă parte mă înclin în faţa celor de la SMURD pentru cât de repede au ajuns şi pentru cât de frumos l-au tratat pe bătrân. Îi vorbeau atât de frumos încât aveai senzaţia că victima este un copil care are toată viaţa înainte. Este dovada clară că orice viaţă, indiferent de vechime, este la fel de valoroasa ca a unui copil.
                 Jos pălăria pentru SMURD!