duminică, 31 octombrie 2010

Me to you!

                Nu mă mai joc! Vreau şi eu! Stai să-ţi explic...
                "Me to you" este o companie care produce ursuleţi la nivel global. Da, ai citit bine, ursuleţi. Totul a început în 1987 şi de-a lungul timpului ursuleţii au devenit mai buni atât din punct de vedere al calităţii cât şi al inovaţiei.
                De la prima apariţie şi până în prezent, Me To You şi-a schimbat subtil înfăţişarea însă căldura şi dragostea au rămas intacte.


                M-am îndrăgostit iremediabil de câteva dintre produsele lor. Admit că nu ştiu ce mi-au făcut dar am acea senzaţie din copilărie. Îmi vine să plâng cu lacrimi de crocodil până când mă învineţesc la faţă de ofticată... şi poate primesc măcar unul :D
                Lista mea:
                Au sute de produse, eu doar am făcut un top 3, cam acestea fiind cele care mie mi-au plăcut cel mai mult. Cel cu inima albastră e atât de pufos şi simpatic, plus că nu e inima roşie (veşnica inimă roşie de care ne-am săturat) şi nu scrie vreo tâmpenie pe ea. Simplă şi simpatică! Al doilea ursuleţ l-am ales pentru că are acel pantof iar persoanele apropiate mie îmi cunosc foarte bine mania pentru pantofi. Al treilea produs... ăăă... ce să specific aici? Oglinda trebuie să fie frumoasă, obligatoriu dublă (una normală şi una pentru mărire, fetele ştiu despre ce vorbesc) şi de mărime medie spre mică (practică). Cât despre breloc... am o grămadă momentan, le schimb periodic.
                Ciudat este faptul că eu când aud de jucării, mă răsucesc pe călcâie şi plec. Pur şi simplu nu mă atrag, le găsesc inutile. Chiar nu ştiu ce mi-a făcut compania "Me to you" de a reuşit să mă atragă. Are "acel ceva" greu de explicat. Ba chiar m-a făcut să caut produsele pe net. L-am găsit decât pe primul într-un magazin online din UK la preţul de 15 lire. Am dat de alţi ursuleţi "Me to you" pe Diverta Online dar n-am găsit niciunul din produsele selectate de mine... Au unul pufos cu un săculeţ şi încă unul (nepufos) cu un trandafir.
                Moşule, ştiu că mâine e abia 1 noiembrie, dar am preferat să-ţi scriu din timp :D

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Clătite cu miere (reţetă de post)

M-am săturat de clătitele clasice şi am luat atitudine. Cu puţin ajutor din partea prietenului Google, am găsit o reţetă de aluat care nu conţine ouă (deci sunt clătite de post).

Ingrediente:
4 linguri de zahăr
1 plic zahăr vanilat
o jumătate fiolă esenţă de rom
un praf de sare
3 căni apă minerală
400 gr. făină

Preparare:
Ce ciudat mi se pare să scriu modul de preparare la clătite. Se amestecă toate cele de mai sus. Făina se adaugă ultima. Mai departe ştiţi deja (aragaz, tigaie etc.)



Cercuri, cercuri...

               Vreau să mă uit în ochii multor indivizi pentru că au o culoarea frumoasă pe retină ori pentru că lumina bate dintr-un unghi favorabil, făcându-i sticloşi.
Mai frumos, doi cărbuni.
               Ce mă opreşte să privesc în ochi aceşti indivizi? Interpretarea greşită. Nu vreau să le dau de înţeles, privindu-i, că sunt interesată. NU sunt! Vreau doar, din când în când, să mă pierd în alţi ochi decât ai mei.

joi, 28 octombrie 2010

Despre oameni şi Facebook.

              Acum câteva zile vă spuneam despre oamenii pe care am avut plăcerea să-i cunosc prin intermediul blogului.
              Partea a doua se numeşte Facebook, unul dintre cele mai populare site-uri de socializare. După o serie de câteva mesaje ajungi să cunoşti persoanele respective în viaţa reală. Pare banal dar este departe de a fi aşa.

              Prima persoană cu care Facebook mi-a făcut cunoştinţă în viaţa de zi cu zi este Florian Ispas, cel căruia îi sunt recunoscătoare atât pentru ponturile oferite în materie de fotografie cât şi pentru faptul că m-a învăţat biliard. Tot el este "vinovat" pentru prima mea folosire a unui blit extern, Nikon SB-600. Mă simt datoare pentru încrederea acordată.

              A doua persoană cunoscută prin intermediul drogului comun (FB) este Răzvan Cioroba (Angel), cel care mi-a dăruit, atunci când ne-am cunoscut, un trandafir din hârtie (ingenioasă chestie!) pe care încă îl mai am :D

              A treia persoană pe care am avut plăcerea de a o cunoaşte este Cristian Niculescu. De altfel, cea mai recentă cunoştinţă (de ieri, 27.10.10). Am avut o fereastră la facultate şi m-am gândit să nu stau degeaba. Mi-a părut bine că am ales astfel. De asemenea am primit şi un cadou pe care mi-l doream de multă vreme (şi despre care menţionasem pe Facebook în urmă cu ceva timp).

marți, 26 octombrie 2010

Perpetuum Jazzile - Africa



luni, 25 octombrie 2010

De ce aiurea?

            Aiurea pentru că...
            Nu ştiu să explic, mă gândeam mai devreme că oboseala mi se trage din cauză că există două lumi paralele pe care le trăim simultan. Una mă extenuează şi îmi exteriorizez oboseala în cealaltă. Un fel de "planeta celor doi sori"... cu mici schimbări de cadru.           
           Cred că Terra "sună" ciudat azi.
           Simt că propria mea euforie se îmbată în aburi de alcool. Mă pierd în propriul meu gol. Alunec. Parcă ar fi o pârtie în capul meu. Dă-mi o palmă!



Aiurea

                Mă simt de parcă am aţipit câteva clipe şi imediat apoi m-am trezit în timp ce ne trăiam SF-ul. Toate cuvintele au antonime = toate obiectele au inversul lor într-o măsură sau alta = toate emoţiile au o linişte a lor = toate sentimentele au anti-sentimente = TOTUL are revers.

                Ceea ce înseamnă că...
                Atâta vreme cât în viziunea noastră există doar o lume, cea pe care o trăim, fără doar şi poate mai există încă una. Una din care vom putea face parte când vom atinge un anumit nivel. Ce fel de nivel, habar n-avem, altfel ne-am îngrămădi să ajungem acolo. Poate este un acord spiritual la care trebuie să ajungem, o linie de sosire pe care trebuie să o trecem, nu să o ocolim şi să mergem mai departe. Un level terminat este cel la care am adunat bonusurile necesare pentru a trece la următorul. Aşa percep eu viaţa fizică, o serie de bonusuri. Pentru ele trebuie să ne dăm peste cap, să sărim, să alergăm, să mergem încet, să lovim, să fim loviţi, să ne împiedicăm şi să ne julim singuri, să coborâm, să urcăm, să gustăm dulcele, amarul, săratul şi acrul, să ascultăm, să fim ascultaţi, să cerem, să ni se ceară, să oferim, să ni se ofere, să acceptăm, să refuzăm, să fim acceptaţi, să fim refuzaţi, să plângem, să râdem, să ne jucăm, să fim al naibi de serioşi, să glumim, să fim proşti, să ştim, apoi să înţelegem ceea ce ştim. Iar aici intervine problema existenţială. Există 4 tipuri de oameni:
1. cei care ştiu dar nu înţeleg 
2. cei care înţeleg dar nu ştiu
3. cei care nu ştiu şi nu înţeleg
4. cei care ştiu şi înţeleg

                1. Sunt oameni acizi, proşti în esenţă dar care au cunoştinţe multe. Se consumă precum pastilele efervescente într-o lume în care ar trebui, mai degrabă, să încerce să înţeleagă (pentru că înţelegerea este ceea ce le lipseşte). Sunt acei aşa-numiţi "Gică Contra". Ei nu ascultă ce ai de zis pentru că unicul adevăr este cel rostit de gura lor. Ei nu verifică veridicitatea cuvintelor cărora le dau naştere dar sunt crezul lor. Să nu te întorci împotriva lor, se vor răzbuna că nu te-ai supus, te vor numi prost că nu crezi adevărul pe care ei îl grăiesc. Aceşti oameni trăiesc în lumea lor în care ei sunt nişte super-porci care conduc lumea. Nu-i băga în seamă! Nu se vor trezi. Nu pentru că nu pot ci pentru că au incapacitatea de a vrea. Nu există această acţiune în comportamentul lor. Ei sunt oamenii care doar ştiu. Atât. Ştiu fără să înţeleagă.

                2. Cum poţi să înţelegi ceva ce nu ştii? Simţi.
Aceştia sunt oamenii blânzi, cei care au arta empatiei (formă de intuire a realităţii prin identificare afectivă). Sunt oamenii cărora le poţi spune ceva ce ei nu au trăit şi îşi pot imagina ce ai simţit, uneori încearcă atât de mult să te înţeleagă încât mai târziu vor avea impresia că au fost cu tine când s-a petrecut întâmplarea. Sunt puţini ca ei, puţini care într-adevăr empatizează. Sunt oameni simpli care au trecut de anumite praguri dar care au sărit unul important - acela de "a şti". Ei se lovesc mereu de acest lips. Aceştia, oamenii care înţeleg, sunt cei mai iubitori. Nu vor şti niciodată de ce iubesc, nu vor şti de ce îi doare, nu vor şti de ce lucrurile se întâmplă într-o anumită ordine sau, în cazul altora, într-o anumită dezordine. Ei vor înţelege că... aşa trebuie, că aşa sunt oamenii, aşa e normal. Adevărul pe care ei îl văd este adevărul pe care îl înţeleg iar adevărul pe care îl înţeleg, fără a şti, este adevărul pe care îl simt. Au şi ei defectele lor, nu sunt doar blânzi, iubitori şi capabili de a empatiza. Sunt de asemenea şi cerşetori (pentru că vor vrea ca toţi ceilalţi să îi trateze cu aceeaşi iubire pe care ei o oferă deşi ei înţeleg că NU se poate). Sunt oamenii care tânjesc după ceea ce nu pot avea şi nu vor avea curajul să ceară.

                3. Sunt cei de care trebuie să fugi pentru că nu va fi niciodată suficient să îi ocoleşti subtil. Prostie în stare brută. Oameni făcuţi dintr-o bucată din cea mai urâtă şi mai colţuroasă piatră, fără posibilitatea de a fi şlefuită. Vor încerca să intre in rândul celorlaţi, vor încerca să se amestece cu restul oamenilor dar figura nu le va ieşi niciodată. Chiar dacă se îmbracă altfel şi folosesc un parfum bun, când vor deschide gura vei şti că sunt aceia pe care nu-i vrei nici ca prieteni, nici ca duşmani, nici ca obiecte pe care să-ţi exersezi mila faţă de umanitate, nici ca nimic altceva. Paradoxal este că în jurul lor roiesc mulţi dar toţi aceia se vor alege cu nimic. Oamenii care nu ştiu şi nu înţeleg sunt... o specie care ar trebui să nu mai poarte titlulatura de "oameni". Animale? Nici atât! Gunoaie? Nici! Să îmi fie iertată neghiobia de a asemăna această specie drept "gunoaie". Hărtiile, plasticul, metalul şi resturile menajere nu merită un tratament atât de josnic încât să denumească o specie.

                4. Cei care ştiu şi înţeleg sunt precum pietrele preţioase. Se găsesc greu şi se întreţin foarte greu. Faptul că ei sunt nu e o greutate. Faptul că ei trebuie să trăiască mereu cu incertitudinile, cu înţelesurile largi ale cunoştinţelor, cu derutările, cu ramificarea multiplă a cunoştinţelor şi fiecare cale are valoarea ei de adevăr (producând erori de calcul)... Sunt oamenii aparent nemulţumiţi (pentru că ei vor mai mult, înţelegând procesul că umanitatea poate mai mult). Sunt oamenii care oscilează de la o stare la alta. Acum îi vezi buni ca mai târziu să-i vezi tratând totul cu răceală. Sunt oamenii pe care nu-i înţelegem, oamenii în postura cărora ne este imposibil să ne punem. Ceea ce fac ei ne pare ilogic, imoral şi neinteresant. De fapt ei sunt cei care se gândesc uneori să fugă de propria lor fiinţă. Când deschid cutia pandorei se îmbracă cu teamă, o teamă constantă la început, greu consumabilă. Mi-i imaginez gândindu-se că nu trebuie să-şi spună toate gândurile, că ele se pot întoarce împotriva lor, că oamenii îi pot cataloga nebuni, pot râde, le pot lua libertatea de a şti şi a gândi, îi pot       închide în clinici unde pot sfârşi asemeni unor genii de neînţeles. Tragic. Acesta le e sfârşitul de cele mai multe ori. Ei pleacă în nefiinţă înainte de a-şi face gândurile să fie auzite.

                Am creat cele 4 tipologii şi niciuna dintre ele nu se apropie de perfecţiune. În viziunea mea perfecţiunea nu îşi are locul. Eu nu o plac. Ea nu mă place. Uneori nu îmi plac nici oamenii dar mă adaptez ideii că trebuie să trăim împreună.
Nu sunt dezamagită. Nu îmi lipseşte nimic.
Pur şi simplu aşa sunt. Pur şi simplu aşa simt.
Pur. Simplu.
Om.

4 opţiuni

Această leapşă am primit-o de la Florentina.

Patru filme care mi-au plăcut:
Cruel intentions 1 (1999)
Pay it forward (2000)
American Psycho 2 (2002)
Tre metri sopra il cielo (2004)

Patru cărţi care mi-au plăcut:
"Dragostea durează 3 ani" de Frederic Beigbeder
"Sunt aiurită şi se ia!" de Caprice Crane
"Cum să nu dai chix ca femeie" de Carmen Rico Godoy
"Luni de fiere" de Pascal Bruckner

Patru lucruri pe care le-am făcut azi:
- Duş.
- M-am uitat la ştirile de la 7am.
- Mi-am cumpărat "Fascinaţia răului" de Florian Zeller şi "Oameni feroce" de Dirk Wittenborn.
- Am trecut de la Firefox la Google Chrome. Sunt câteva diferenţe care mă deranjează (precum lipsa extensiei multi-row toolbar şi opţiunea restrânsă de teme ale browser-ului) dar şi câteva aspecte care mă bucură (se încarcă mai repede decât Firefox şi are pagina de pornire mult mai atractivă din punct de vedere grafic).

Patru locuri unde am dormit:
Nu văd rostul unui răspuns aici.

Patru ţări pe care le-am vizitat:
-

Patru site-uri pe care le vizitez zilnic:
Yahoo.com (pentru că trebuie să-mi verific mail-ul în fiecare zi)
Facebook.com
Ziare.com
Google Reader

Patru lucruri care se află momentan pe biroul meu:
Nu pot să scriu doar 4, se vor supăra celelalte 20 de lucruri. Sunt obsedată (e cel mai potrivit termen) de articolele de papetărie.

Patru articole vestimentare pe care le-am purtat azi:
Neinteresant.

Patru profesori preferaţi:
Nu-i voi scrie pentru că există posibilitatea să aibă acea setare la Google care le trimite notificări de fiecare dată când numele lor apare pe net. Nu vreau să fiu înţeleasă greşit. Nu vreau să fiu văzută cu ochi mai buni doar pentru că îi apreciez şi respect în mod special. Cel mai probabil îi voi scrie după terminarea facultăţii.

Patru colegi de bancă de până acum:
Ioana
Larisa
Andreea
Andrei

Patru numere preferate:
4, 8, 13 şi 31.

Patru poeţi preferaţi:
Nichita Stănescu
Ştefan Augustin Doinaş

Patru persoane cu care am vorbit azi:
Mama, Alena, Tibi, Răzvan.

Patru instrumente la care aş vrea să cânt:
Pian şi harpă.

Patru regrete:
- Regret că nu citesc mai mult.
- Regret că mă pricep la multe... Că ştiu să-mi repar calculatorul când ceva nu e în regulă, că sunt capabilă să folosesc şurubelniţa, cleştele şi trafaletul. Da, regret!
- Regret că sunt calculată şi nu mă las luată de val. N-am curajul să mă pierd.
- Regret că las loc de regrete.

duminică, 24 octombrie 2010

Leapşă: ce se ascunde în geanta mea?

În urmă cu câteva zile am primit o leapşă de la Alina în care mi se cerea să arăt ce se ascunde în geanta mea. Poză plus explicaţii.


- şerveţele umede (antimicrobial & antibacterial) şi uscate (nu cred că există cineva care să nu aibă şerveţele în geantă)
- cheile alături de nelipsitul breloc cu Terra :) şi cel cu turnul Eiffel (primit de la un prieten bun);
- o cutiuţă cu plasturi (merg mult pe jos, tocuri aproape zilnic);
- un elastec de păr şi două agrafe (în orice moment al zilei părul îmi poate da bătăi de cap... cu două agrafe îl potolesc imediat);
- câteva pastile;
- oglinda;
- un pix (în celelalte genţi am câte două);
- cremă de mâini puternic hidratantă (pentru zilele în care bate vântul);
- rimelul, dermatograful, două rujuri (unul colorat şi unul nude); Astea sunt pentru zilele în care mă trezesc târziu, mă îmbrac şi ies ca un uragan pe uşă... ;
- buletinul, legitimaţia de student, permisele de intrare la două biblioteci;
- o carte ("199.000" de Frederic Beigbeder);
- telefonul şi bomboanele Orbit.

Lipseşte umbrela pentru că... la ultima ploaie am rămas fără ea din cauza vântului. Mi-a sucit-o de câteva ori până când am rămas cu scheletul în mână. Apoi am fost nevoită să o arunc la un coş de gunoi de pe stradă. Nu mi-am mai cumpărat alta, nu ştiu de ce (probabil de lene).

sâmbătă, 23 octombrie 2010

5 bloggeri pe care i-am cunoscut

              Mare parte din bloggerii pe care îi ştiu personal, i-am cunoscut înainte de a le citi blogurile ori înainte de a şti că au bloguri. Ei bine, mai sunt câţiva pe care am avut plăcerea să-i cunosc după ce ne-am citit şi susţinut reciproc blogurile.

              Primul blogger pe care l-am cunoscut a fost Gowi Novac. Cred că era iarnă ori cel puţin o toamnă târzie. De frig îmi aduc cel mai bine aminte. Înainte de a ne cunoaşte am descoperit că avem un prieten comun, ceea ce a făcut ca întrevederea să se petreacă în 3. În prezent am aceeaşi părere despre el pe care o aveam cu un an în urmă, atunci când l-am cunoscut. Este, fără dubii, una foarte bună.

              Al doilea blogger...
              Era primăvară şi ne strânsesem câţiva bloggeri la un pahar de vorbă. Câţiva înseamnă cam 5 fete şi Gowi. Fără să le menţionez, am tastat pe telefon un mesaj - "Suntem câţiva bloggeri la terasa X. Dacă vrei poţi să vii şi tu. Terra". Apoi am trimis mesajul către doi bloggeri pe care nu îi cunoscusem decât virtual. Unul din ei mi-a replicat că este plecat din oraş iar celălalt a venit. Aşa am cunoscut al doilea blogger - Florin Banu. Despre ziua cu pricina îmi aduc aminte că am plecat toţi de la terasă şi am mai petrecut câteva ore împreună. Mă bucur că şi în prezent am aceleaşi vorbe de bine la adresa lui Florin.

              De atunci şi până acum (echivalentul a câteva luni bune) m-am mai întâlnit atât cu Gowi cât şi cu Florin, ba chiar am fost şi la grătar împreună şi plănuim altele :D

              Al treilea blogger pe care l-am cunoscut - Răzvan Alexandru
              Îl ştiam de un an dar niciodată nu pusesem la cale vreo întrevedere. În primăvara acestui an s-a remediat situaţia în momentul în care ne-am întâlnit accidental în parc. De atunci nu ne-am mai văzut dar am rămas amici cu o pasiune comună - cărţile.

              Al patrulea blogger a fost cel care refuzase invitaţia de la terasă în urmă cu 2-3 luni (cea care a fost trimisă prin sms). Vorbesc aici de Sfântu` Simon, totodată cel a cărei ePistolară am fost vreme de câteva săptămâni. M-a prins în perioada în care aveam mult timp la dispoziţie, într-atât încât să scriu mail-uri cantitative (niciun mail nu era mai mic de o pagină în Word, scris cu mărimea 12). Întâmplarea a făcut să-l cunosc în aceeaşi circumstanţă în care l-am cunoscut şi pe Răzvan, adică accidental, tot în parc (doar că de data aceasta era vorba de alt parc).

              Al cincilea blogger am avut plăcerea de a-l cunoaşte azi. De data aceasta este vorba de o femeie - Darias. Ştiam că lucrează la un bar şi se întâmpla să mă grăbesc de fiecare dată când eram prin preajmă. Azi am mai avut la dispoziţie 30 de minute timp în care... m-am gândit să îmi iau inima în dinţi şi să o cunosc. Recunosc, eram timidă (da, sunt şi eu timidă uneori) :D. Am cerut o ciocolată caldă şi imediat apoi am întrebat dacă ea este autoarea unui blog. Am primit confirmarea pe care o aşteptam şi cred că m-am înroşit şi mai tare în obraji. Este mult mai frumoasă decât o ştiam de pe blog!
La plecare m-am împiedicat de pragul uşii (era imposibil să nu fac vreo gafă) :D

vineri, 22 octombrie 2010

Cea mai grea iarnă din ultimii 1000 de ani?

            Conform Institutului de Meteorologie din Polonia, aşa s-ar zice, anume că iarna dintre anii 2010 şi 2011 va fi mai geroasă decât în ultimii 1000 de ani.
Aici ridic nişte semne de întrebare.
            Prima dată când am auzit ştirea, m-a luat un fior rece pe şira spinării.
Conform ziarului Gândul, aceasta este "Ştirea care a isterizat mass-media fără a se preciza însă prea multe amănunte."

            A doua oară când am auzit ştirea, am devenit suspicioasă. Motivul este următorul: V-aţi întrebat vreodată dacă acum o mie de ani oamenii dispuneau de termometre ori alte instrumente cu care puteau măsura temperatura?

            Gândindu-mă că nu am de unde să ştiu cum se numea instrumentul de măsurare al temperaturii în anul 1000 d.Hr., am început să fac cercetări asupra unităţilor de măsură ale temperaturii. Astfel am aflat următoarele:
- măsurarea temperaturii pe scara Rømer a început în anul 1701
- măsurarea în grade Fahrenheit a început din anul 1724
- măsurarea pe scara Réaumur a început în 1730
- măsurarea pe scara Delisle a început în anul 1732
- măsurarea în Centigrade a început din anul 1742 (iar din 1954 şi-a schimbat denumirea în "Celsius")
- măsurarea în grade Rankine a început din anul 1859
- măsurarea pe scara Kelvin a început în sec. al XIX-lea

Din toate acestea rezultă că 1701 a fost cel mai depărtat an, informaţie care mă nemulţumeşte.

            Am început apoi să caut date despre instrumentele de măsură ale temperaturii (informaţia care ne interesează cel mai mult este anul apariţiei).
            În anul 2007 Sonia Gaiţă a realizat primul documentar în limba română care acoperă pe larg temele temperatură (riguros vorbind - temperatură termodinamică) şi termometrie (adică măsurarea temperaturii). În acest documentar am descoperit că "Prima încercare de a defini starea temperaturii a provenit de la un grup de savanţi italieni care lucrau împreună în jurul anului 1600. Medicul Santorio (1561-1636), care făcea parte din acest grup, a publicat în anul 1612 prima descriere care se cunoaşte a unui instrument conceput pentru măsurarea temperaturii (în lucrarea sa - Comentarii despre Galien)."
            Prin urmare nu se cunosc instrumentele de măsură ale temperaturii dinainte de anul 1612. În concluzie îmi manifest nedumerirea sub forma unei întrebări:
Pe baza căror rapoarte de măsurare ale temperaturii a lansat Institutului de Meteorologie din Polonia informaţia care spunea că iarna din acest an va fi cea mai grea din ultimii 1000 de ani?

            Voi cataloga informaţia transmisă de Institutului de Meteorologie din Polonia ca fiind eronată. Nu au date nici măcar despre temperaturile de acum 500 de ani (având în vedere că primul instrument de măsură al temperaturii a apărut în anul 1612), mai ales date de acum 1000 de ani.

Sweet memories (la propriu)

Ieri colega cu care am împărţit banca mi-a deschis apetitul pentru vechile plăceri. A avut o pungă de pufuleţi pe care am pus stăpânire împărţind-o cu jumătate din cei prezenţi în clasă.


Nici să nu îndrăzneşti să mi te opui! :))


Azi deja am avansat, am trecut la pufarine :D
Îmi era pofta de turtă dulce umplută cu marmeladă dar nu am mai găsit. Mă înarmez cu o carte şi punga de pufarine alături. Vă îmbrăţişez!


joi, 21 octombrie 2010

Bună dimineaţa (video)



miercuri, 20 octombrie 2010

Firea omului

                Adesea îmi scuz pornirile pe motiv că "asta e firea mea" iar de cele mai multe ori interlocutorul probabil că nu percepe firea ca pe un atribut atât de important al omului. Multora le-am spus, de-a lungul timpului, o povestioară despre fire, câteva propoziţii care să-i facă să înţeleagă valoarea pe care ar trebui să o acordăm acesteia. Dar sunt printre voi persoane cu care poate nu am avut posibilitatea de a sta de vorbă la un pahar sau la o plimbare. Pentru aceştia dintre voi am să relatez aici povestirea despre care menţionam mai sus.

                O broască ţestoasă şi un scorpion doreau să treacă râul. Înainte de a face asta, scorpionul a rugat-o pe broască să-l ia pe carapacea ei până la malul celălalt. Aceasta, cuprinsă de teamă, l-a întrebat "De unde ştiu eu că nu mă vei înţepa?" iar scorpionul a replicat "Dacă te înţep, vom muri amândoi scufundându-ne în acest râu." Convinsă de argument, broasca l-a luat pe scorpion pe carapacea ei. La mijlocul râului, acesta a înţepat-o. Cu câteva clipe înainte de a se îneca, broasca a întrebat "De ce ai făcut asta? Vom muri amândoi!"
Răspunsul scorpionului a fost "Pentru că e firea mea."

                Aşadar aceasta este povestioara firii care este perfect aplicabilă şi la oameni. Din cauza aceasta mi-am spus de multe ori că oamenii nu se schimbă, nu în această direcţie. Firea rămâne, cunoştinţele şi preferinţele sunt cele care se schimbă. Firea NU se schimbă! E în natura noastră.

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Forma apei...

             Noaptea trecută am ieşit din local. După terminarea apelului am mai stat câteva clipe afară. Era întuneric. Doar luminile stradale mai clipeau într-o adiere uşoară. Începuse să picure iar întunericul şi picăturile rare îmi dădeau o senzaţie de linişte. A ieşit şi el.
             Aveam pe mine un top, deci umerii goi. S-a apropiat şi mi-a prins umerii în podul palmelor lui. Şi-a lipit apoi pieptul de spatele meu, pentru a mă încălzi. M-a sărutat uşor pe umărul drept.
Momentan am primit doar un sărut pe umăr. Atât de delicat...

             Mă simt atât de bine datorită lui încât în acest moment amintirea celuilalt nu mai cauzează durere. Nu în acest moment. Am sufletul acoperit de un alt bărbat (cred că are potenţial dar îl ascunde în spatele unei măşti de băieţel).
             Clar are potenţial! Ştiu că nu mă manifest atât de mult (prea mult uneori) fără cauză precisă... asupra lui. Da, îmi este mai mult decât simpatic. Are acel "je ne sais quoi". M-a atins.

             Noaptea trecută n-am apucat prea mult. Bănuiam că va fi ceva sălbatic, pierdându-şi degetele prin părul meu, să simt că e acolo... Dar a fost atât de... beat. Da, beat. Mirosea a vodka. După sărutul plasat pe umărul drept, m-a luat în braţe tot aşa, eu stând cu spatele la el, nefăcând eforturi să mă întorc. Şi-a aplecat capul pe umărul meu şi atunci m-am sucit puţin. Avea privirea aia de cerşetor - "dă-mi un sărut, haide, dă-mi unul, te rog, Ioana". Nu scotea nicio vorbă dar ochii erau sticloşi de la alcool. Până la urmă şi-a lipit buzele de ale mele şi le-a apăsat uşor. Avea acea graţie de parcă se purta cu mine cu mănuşi. Nu am vrut să stric momentul aşa că am răspuns la fel, într-un mod finuţ, şi m-am bucurat de incident.

             Mă întrebam dacă mă va săruta vreodată cu adevărat sau dacă va trebui să mă mulţumesc cu gesturile astea de ursuleţ pufos. Dacă da, atunci nu-mi rămâne decât să plec. O scorpie n-are nevoie de tandreţe. Totul sau nimic devine, în acest caz, pasiune sau nimic.

             După ce m-a sărutat finuţ... Picăturile de ploaie deveneau din ce în ce mai mari şi l-am rugat să se-ntoarcă în local, apoi m-am întors cu spatele. Simţeam nevoia să mai stau acolo, să mă iubească cerul. Simţeam că el nu s-a mişcat din loc. M-am întors să verific dacă intuiţia îmi joacă feste şi... era tot acolo. Mă privea tăcut. Ca un om cu alcool la bord care nu pricepea ceea ce tocmai se petrecuse, faptul că avusesem parte de un sărut delicat. Şi îl "gustase" cu mine. Deşi era seară, întuneric, vedeam în ochii lui teama. O teamă ca nu cumva eu să-i cer să renunţe la libertinismul care îl caracterizează. Dar eu nu schimb oameni. Ca să-i redau calmul, să-i alung teama asta... mi-am plasat mâna pe gâtul lui, cu degetele atingându-i urechea şi obrazul. M-am apropiat şi l-am sărutat cu brutalitate. Când am simţit că îi place, l-am muşcat de buza inferioară şi m-am retras. Apoi m-am apropiat din nou, dându-i senzaţia că vreau să-l sărut. Dar când a închis ochii şi a deschis gura, m-am retras. L-am lăsat aşa, vrând să-şi dorească mai mult.
             Habar nu are că niciodată nu va primi mai mult.
Nu e genul meu dar mi-a făcut plăcere să-i ţin companie câteva minute.

             P.S.: acest text este pură ficţiune.





miercuri, 13 octombrie 2010

Invisible Yahoo - detector 100% real

             Ai păţit-o şi tu de câteva ori, recunoaşte, chiar ai avut nevoie de un site care să-ţi genereze statusul (online/offline/invisible) unui prieten. Fie că nu mai aveai minute/credit, fie că tovarăşul tău are obiceiul de a sta pe invizibil - din motive personale sau doar pentru că are treabă iar afişarea unui simplu "Busy" la status nu este suficientă de cele mai multe ori... ai vrut să ştii dacă e acolo, să-i poţi transmite ceva sau să-i poţi cere un sfat urgent.

             Ivisible Yahoo este unul dintre site-urile care îţi permit să-ţi depistezi camaradul, ba chiar singurul site care îţi pune la dispoziţie 3 detectoare de status. În plus este SINGURUL detector 100% Real care nu te lasă niciodată să aştepţi pe motiv că serverul este prea încărcat. Dar opţiunile nu se opresc aici. Ivisible îţi pune la dispoziţie descărcarea avatarului şi link către profilul de hi5 (în cazul în care dispune de pagină pe acest site de socializare). Vrei mai mult? În cazul acesta... ai mai mult! - o listă întreagă cu programe pentru Messenger.

             Dacă eşti bloger, ai chiar mai mult: posibilitatea de a câştiga bani. Vizitează pagina Concurs 50$ pentru mai multe detalii despre participare şi premii.

.

Imaginea zilei

Sursa: Sfântu' Simon (Facebook).

Terra FM

Terra FM este al patrulea post privat de radio din România.
A fost premiat în cadrul festivalului MediaFest ca fiind cel mai bun program radio de ştiri. De-a lungul anilor a realizat relatări pentru buletinele de ştiri ale BBC şi Europa Liberă.
Începând cu anul 2007, postul de radio are un program de producţie proprie 100%.

Mai multe detalii pe RadioTerra.ro.
.

luni, 11 octombrie 2010

"un" fistic

Stăteam la rând la magazin când copilul din faţa mea a întrebat-o pe vânzătoare:
- Aveţi fistic?
- Da.
- Cât costă unul?

Vânzătoarea se uita nedumerită la el. Văzând că puştiul nu adaugă nimic, îl întreabă:
- Tu ştii ce e fisticul sau te-a trimis cineva să cumperi?
- Ştiu. Uite, ăla de acolo! Dar am decât 1 leu şi voiam să ştiu cât pot să cumpăr...

Mi-a fost milă de el.
M-am gândit că... era mult probabil să fi văzut la cineva şi să poftească. Toţi am fost copii, ştim cum este :)

duminică, 10 octombrie 2010

Adevărul despre Noul ROM

                Au fost rafturi întregi în supermarketuri şi standuri în unele pieţe cu ciocolata în "noul" ambalaj (cu steagul Americii, vezi foto mai jos). După câteva zile şi-au dat seama că nemulţumirea consumatorilor este reală, ea manifestându-se în practică la fel cum a fost şi în teorie pe site-ul oficial despre care vă scriam ieri (clik aici pentru articolul de ieri).


                În urma scăderii vânzărilor, au revenit la ROM Autentic. Dar până aici au avut loc, într-un timp relativ scurt, o serie de proteste, acestea nemanifestându-se doar sub forma comentariilor pe site-ul oficial al produsului.
                Pe cel mai mare site de socializare, Facebook, a apărut o pagină "Vrem Ciocolata ROM Autentic Înapoi" + un caz de protest ("Vrem vechiul ROM înapoi!") la care s-au alăturat peste 5.000 de persoane (în doar 2-3 zile).


                Dar nemulţumirile nu s-au încheiat aici.
               Marius Gavril a realizat un video în care şi-a exprimat în mod clar nemulţumirea legată de noul ambalaj.




                A urmat apoi un mic protest ("Mic dar zgomotos" - aşa cum afirmă chiar persoanele implicate).




                Interviuri...







                Cred că nemulţumirea cumpărătorilor ce a dus la scăderea profitului i-a determinat pe producători să revină la vechiul ambalaj.
                Fie că a fost menită de la început a fi o reclamă ironică, multora nu le-a prins bine. Iar prin faptul în sine că s-a ajuns atât de departe încât au fost chiar produse ciocolate în noul ambalaj... privirile multora sunt dispreţuitoare acum faţă de brand-ul producător.

sâmbătă, 9 octombrie 2010

ROM Autentic se întoarce!

               Ciocolata ROM era una din lucrurile pur româneşti de care ne era drag (şi poftă). Personal devenisem pachet de nervi când am văzut noul ambalaj pe care fabrica de ciocolată urma să-l introducă pe piaţă. Batoanele noastre aveau să poarte în continuare numele "ROM" însă fundalul avea să fie altul - steagul americii. Nu avea nicio noimă, decât dacă i-ar fi schimbat cele 3 litere în "SUA", ceea ce ar fi fost şi mai revoltător.
               Am intrat pe site-ul NoulRom.ro unde am descoperit "vocea mulţimii" care era la fel de nemulţumită de noul ambalaj precum eram şi eu. Ba chiar cineva menţionase de pornirea unei petiţii online pentru revenirea la vechiul ambalaj - cel cu tricolorul.

               Câteva din mesajele de pe NoulRom.ro :





               Pe acelaşi site menţionat mai sus, în partea din dreapta jos a paginii, se afla un sondaj în care vizitatorii/consumatorii puteau vota daca le place noul ambalaj, dacă îl vor înapoi pe cel cu tricolorul sau dacă le este indiferent. Am dat să votez vechiul ambalaj şi am primit în schimb o bătaie de joc. Sondajul nu era funcţionabil. Indiferent de opţiunea pentru care votai, după clik, apărea o imagine gif (adică imagine în mişcare) ce arăta că se încarcă sondajul. Dar nu se încărca pentru că Mozilla îmi arătase deja că pagina este încărcată complet (vezi screenshot-ul de mai jos; partea din stânga jos arată "Gata", dovada clară că pagina era încărcată complet). Site-ul îşi bătea joc de noi cu acel sondaj. La propriu!



               Iniţial nu i-am judecat atât de drastic în ce priveşte sondajul însă am descoperit apoi că nu sunt singura ce a întâmpinat această problemă.


               În urma numărului mare de români care s-au revoltat cu privire la noul ambalaj (cel cu steagul Americii), producătorii au ajuns la concluzia că vechiul ambalaj este mult mai apreciat (sau s-au temut că le vor scădea considerabil vânzările). Sincer, mi-ar fi fost ruşine să cumpăr ROM cu steagul Americii, cred că m-aş fi dat pe Făgăraş cu rom şi stafide.
               În orice caz, gata cu vorbele de rău. Acum ne putem bucura că ambalajul va rămâne cel cu care ne-am obişnuit.

Actualul site, RomAutentic.ro,ne întâmpină cu mesajul următor:

Personal, nu mi-a mai rămas să spun decât:
Draga mea ciocolăţică, bine ai revenit!


joi, 7 octombrie 2010

Hurts - Wonderful life



On a bridge across the Severn on a saturday night,
Susie meets the man of her dreams.
He says that he got in trouble and if she doesn't mind
He doesn't want the company
But there's something in the air
They share a look in silence and everything is understood
Susie grabs her man and puts a grip on his hand as the rain puts a tear in his eye.

SHE SAYS:
Don't let go
Never give up, it's such a wonderful life
Don't let go
Never give up, it's such a wonderful life.

Driving through the city to the temple station,
Cries into the leather seat
And Susie knows the baby was a family man,
But the world has got him down on his knees

So she throws him at the wall and kisses burn like fire,
And suddenly he starts to believe
He takes her in his arms and he doesn't know why,
But he thinks that he begins to see


SHE SAYS:
Don't let go
Never give up, it's such a wonderful life
Don't let go
Never give up, it's such a wonderful life...

miercuri, 6 octombrie 2010

Ce fel de persoană eşti în funcţie de zodie

Berbec
           Berbecul este un semn zodiacal guvernat de trăsături precum curaj, dinamism şi un mod instinctiv de a acţiona.
           Recunoşti uşor un Berbec, căci puţini sunt cei atât de sinceri şi oneşti. Cu un Berbec lângă tine nu ai de ce să îţi faci griji. Nu are intenţii ascunse, nu posedă nici cea mai mică urmă de şiretenie, el este mereu fairplay.
           Acest semn zodiacal adoră joculeţele în interacţiunea cu ceilalţi, posedă un entuziasm molipsitor, vrea să atragă atenţia celorlalţi şi este mereu în căutarea emoţiilor puternice, pentru că se plictiseşte destul de repede şi nu suportă să stea degeaba.
           Este primul semn din zodiac, aşa că se spune că este un lider înnăscut, însă Berbecul ştie cum să lucreze în echipă, fără să işte conflicte de orgoliu. În niciun caz nu este necioplit sau agresiv, dar este condus de o mare pasiune pentru ceea ce face şi debordează de energie. În realitate este un idealist, un inocent, dar posedă şi o doză de egoism şi egocentrism. Se decide uşor şi vrea să primească pe loc ceea ce doreşte. L-am putea cataloga copilul zodiacului.
           Nu este însă aşa grăbit precum se spune. Când e vorba de evidenţe sau explicaţii se transformă într-un minuţios, ducând uneori lucrurile până în pânzele albe.

Taur
           Printre trăsăturile principale ale Taurului se numără febleţea pentru frumos, creativitatea şi senzualitatea. Taurul îşi ascultă simţurile mai mult decât orice alt semn zodiacal, motiv pentru care trăieşte sexul mai intens decât celelate zodii, inclusiv decât Scorpionul.
           Este adevărat, cu un Taur lângă tine te simţi în siguranţă, pentru că sunt statornici şi leagă uşor relaţii interdependente. Semnul zodiacal posedă un mare grad de determinare, care se transformă uşor în încăpăţânare. Totuşi, nu merg la extrem, aşa cum se spune, căci latura lor ascunsă, generozitatea, îi înmoaie, astfel că ştiu când să cedeze.
           Încă un lucru demn de menţionat este bunul simţ ce caracterizează Taurii, dar şi faptul că sunt foarte răbdători şi loiali. La fel de valabil este şi că posedă un calm aparte, pe care îl vezi în modul greoi cu care iau o decizie, dar şi în felul senzual în care se mişcă.
           Deşi Taurul pare să se priceapă mai mult la ascultat, nu este un introvertit şi nici nu are reţineri în a face dezvăluiri despre el, dacă acele detalii mai intime sunt relevante pentru conversaţie. În contextul potrivit sunt parteneri foarte buni de conversaţie.

Gemeni
           Gemenii sunt un semn zodiacal caracterizat de dualitate, ingeniozitate şi relaţionare. Sunt duali, în sensul că una spun şi alta fac. Mânuiesc vorbele ori cu fler, ori cu o inconştienţă teribilă, astfel că vorbele îi bagă în belele, dar îi şi scot din ele. Inteligent, are multe idei inspirate şi ştie cum să negocieze pentru a le vinde celorlalţi.
           Gemenii sunt un semn zodiacal cu o mare putere de adaptare la nou şi o poftă nestăvilită de relaţionare, astfel că ei au cei mai mulţi prieteni şi cunoscuţi în diverse domenii profesionale. Nu suportă să stagneze pe niciun plan, fiind într-o continuă evoluţie, mai ales intelectuală.
           Se spune că Gemenii sunt vicleni şi răutăcioşi, dar asta se întâmplă doar atunci când sunt provocaţi. Cei care nu i-au călcat pe coadă pot beneficia chiar de ajutorul lor necondiţionat, căci ei obişnuiesc să facă fapte bune, dar într-un mod tacit, nu publicitar.
           Nu posedă însă o libertate în gândire aşa de mare precum s-ar crede. Uneori se agaţă de o idee şi cu greu îi convingi contrariul, moment în care par chiar rigizi în gândire şi teriblişti. Totodată, în ciuda inteligenţei native, nu o sa vezi mulţi Gemeni că se aventurează pe căi filosofice, de exemplu.

Rac
           Racul este un semn zodiacal ce are ca trăsătură de bază sensibilitatea, trăsătură adesea greşit interpretată în descrierea personalităţii Racului. Adesea se spune că Racul este emotiv şi vulnerabil, lucru total eronat.
           Racul posedă o forţă interioară deosebită, are un instinct de a-i proteja pe cei din jurul lui, astfel că ceilalţi se simt mai buni şi mai iubiţi în preajma lui. Racul este un prieten de nădejde care ştie cum să îţi asculte problemele şi cum să intervină, simţind că ţi-a luat durerea cu mâna.
           O slăbiciune a Racului este însă aceea că nu se simte în apele lui decât atunci când îi este de folos cuiva. Tocmai de aceea, în relaţiile informale poate cerşi atenţie, în încercarea de a-şi dobândi liniştea interioară. Racul are nevoie de stabilitate emoţională, iar fără ea are schimbări bruşte de dispoziţie.
           Totuşi, în plan profesional Racul nu este un jucător fragil, dimpotrivă! Sensibilitatea lui vine la set cu o intuiţie desăvârşită, armă pe care nu-i este frică să o folosească pentru a avansa în carieră. Au şi un spirit de observaţie dezvoltat, sunt empatici aşa că sunt excelenţi oameni de afaceri, nicidecum emoţionali şi uşor de înlăturat.

Leu
           Leul este adevăratul lider al zodiacului, dar nu în sensul că îi place să deţină controlul, ci în sensul că vrea să fie respectat şi ascultat de ceilalţi. Dacă ceilalţi îi recunosc poziţia sa superioară, nu îl deranjează să lase pe altcineva să ţină frâiele. De fapt, Leul lucrează foarte bine în echipă. Este entuziast, are tact, dar îi este greu să împartă cu altcineva succesul.
           Unii spun că este foarte pretenţios, snob chiar, dar Leul doar pare aşa, pentru că îşi construieşte o imagine fără de cusur. În realitate, acest nativ preferă să ţină partea minorităţilor şi îi respectă pe cei care aleg să fie altfel, considerând că aceştia posedă un curaj aparte, la care el aspiră. Leul este însă uneori axat pe păstrarea aparenţelor. În plus, acest nativ iartă uşor şi tolerează multe lucruri.
           Leul este o persoană foarte încrezătoare în forţele proprii şi fiecare compliment primit îi confirmă ceea ce el deja ştie. Prea multe complimente îl fac să umble cu nasul pe sus, fiind foarte predispus să devină îngâmfat. Ar mai fi de menţionat latura romantică a Leului. Ea nu este chiar atât de mare, din nou, imaginea lui şi dorinţa de a păstra aparenţele induc în eroare. În dragoste, este mai degrabă prudent, iar gesturile măreţe nu-i sunt caracteristice.

Fecioară
           Fecioara este un semn zodiacal cerebral, care îşi ascultă mereu raţiunea, nu inima. Departe de a fi naiv, acest nativ tinde să analizeze în detalii lucrurile şi are un simţ practic ieşit din comun, astfel că, cu o Fecioară alături, vei fi mereu pe drumul cel mai scurt în rezolvarea unei probleme. Într-adevăr, Fecioara are ca trăsătură de bază perfecţionismul, dar are mereu intenţii onorabile, aşa că acţionează în direcţia cea bună. Totuşi ar fi bine dacă şi-ar mai coborî standardele.
           Aceşti nativi sunt mereu aprofundaţi în gândurile lor, ceea ce îi face să pară detaşaţi emoţional de mediul înconjurător. Totodată, Fecioara nu este genul care să vorbească despre sentimentele ei, nici când este fericită, nici când are o problemă, aşa că, per ansamblu, acest semn zodiacal emană mult mister.
           Un mit care circulă despre Fecioare este că sunt prudente şi acţionează cu moderaţie în aşternut. Este adevărat că au o preocupare faţă de igienă, dar atitudinea lor propriu-zisă faţă de sex nu este deloc inocentă. Dimpotrivă! Au o imaginaţie provocatoare şi le place să se joace cu limitele sexuale, etice şi culturale, aşa că te pot surprinde cu propunerile lor indecente. Când vine vorba de sex, au foarte puţine reţineri morale.

Balanţă
           Balanţa, după cum îi spune şi numele, tânjeşte după armonie, iar acesta este motorul tuturor acţiunilor ei. Are o înclinaţie pentru estetic, aşa că Balanţa se înconjoară numai cu lucruri frumoase, de la oameni până la vestimentaţie. De aceea, tinde să fie percepută superficială. Balanţa excelează la capitolul socializare, fapt care izvorăşte dintr-o mare frică de singurătate. Rareori vei vedea o Balanţă că stă singură în casă, asta dacă nu cumva socializează pe internet.
           Se spune că Balanţa este cel mai promiscuu semn zodiacal. Nimic mai fals. Da, adoră să flirteze şi să îşi pună şarmul la treabă, dar nu va călca strâmb, dacă primeşte aceeaşi atenţie şi din partea partenerului de cuplu. Totuşi, o Balanţă care se simte singură va comite lucruri pe care le va regreta mai apoi.
           Este foarte adevărat că Balanţa tinde să le facă tuturor pe plac şi îi ia mult timp să se supere pe cineva. Dacă se umple însă paharul vei cunoaşte o altă faţă a Balanţei care te va ignora cu eleganţă şi determinare.
           Un mit care mai circulă despre acest nativ este faptul că se decide extrem de greu. În realitate, Balanţa ştie ce vrea şi în ce direcţie să acţioneze, doar că ezită, pentru că nu este de fiecare dată sigură pe ea.

Scorpion
           O prezenţă enigmatică în zodiac, este dificil să trasezi trăsăturile Scorpionului de vreme ce el şi le ascunde atât de bine. Acest nativ este foarte secretos, dar acţionează cu violenţă, dacă întâlneşte pe cineva la fel de reţinut ca el. Scenele de gelozie nu îi sunt străine.
           Are reacţii vulcanice şi vrea să ştie că el deţine controlul. Deşi este foarte dificil să ai o relaţie armonioasă cu el, niciodată nu rămâne singur. Are puterea de atracţie a unui magnet şi cu greu te poţi sustrage farmecelor lui. Este sensibil, mai sensibil decât Racul, dar are o atitudine care maschează tot ce simte. Este ambiţios, termină tot ce a început şi nu se lasă doborât cu una, cu două. Cu el alături stai fără grijă, căci Scorpionul este foarte responsabil şi un bun organizator.
           Deşi este orgolios, trebuie să ştii că Scorpionul recunoaşte cu fruntea senină când greşeşte, dacă ştii să-i evidenţiezi cu calm greşeala. Este foarte receptiv la comparaţii şi, în general, la abordări rezonabile, aşa că o poţi scoate la capăt cu el destul de uşor.
           Un alt mit este că ar fi cel mai bun amant al zodiacului, însă află că Scorpionul nu este atât de generos în pat precum e Taurul. Scorpionul trăieşte şi el cu intensitate sexul, dar nu neapărat pentru plăcerea fizică, ci pentru scopurile sale ascunse. Da, foloseşte sexul ca armă de manipulare!

Săgetător
           Săgetătorul este petrecăreţul zodiacului, fiind recunoscut pentru dorinţa sa de a trăi în libertate. Aleargă după experienţe noi şi provocatoare, de aceea nu te poţi baza întotdeauna pe el. Totuşi, deşi nu îţi oferă stabilitate, este în stare să îţi ofere un ajutor nesperat, de mare amploare, exact când te aştepţi mai puţin, lucru mai puţin precizat despre Săgetători.
           Este adevărat, Săgetătorul este foarte competitiv şi adoră să îşi petreacă timpul în sânul naturii. Este atletic, dinamic şi greu de urmărit.
           Te binedispun cu glumele lor piperate care, de regulă, întrec o limită şi te fac chiar să roşeşti. Totodată, au simţul umorului şi în sensul că nu-i deranjează să fie luaţi peste picior, dacă gluma este făcută bine.
           Săgetătorii intră destul de des în discuţii aprinse şi ai putea spune că le place să se contrazică. Nu se simt bine, dacă nu stârnesc artificii ocazional. Deşi este un petrecăreţ, află că Săgetătorul nu este şi un pierde-vară. Are ţeluri bine trasate, pe care şi le îndeplineşte în mare parte, datorită spiritului său competitiv.
           Da, se simt foarte uşor îngrădiţi, de aceea le este greu să păstreze o relaţie, dar acest lucru nu înseamnă că nu îşi doresc o relaţie serioasă. Dimpotrivă, şi-ar dori să aibă alături un partener devotat, dar care să-i lase să fie liberi şi care să poată ţine pasul cu ei.

Capricorn
           Capricornul este caracterizat de disciplină, de aceea este perceput ca fiind matur şi calculat. Acţionează întotdeauna cu prudenţă şi preferă să îşi fixeze ţeluri înalte şi să investească mult timp şi energie în atingerea lor. Drept urmare, Capricornul îşi face multe planuri de viitor şi nu trăieşte de pe azi pe mâine în niciun aspect al vieţii sale.
           Unii i-ar reproşa că îi lipseşte spontaneitatea şi că este o fire temătoare, dar Capricornul nu este nici rigid, nici fricos. Pur şi simplu, preferă să o ia pe calea bine bătătorită. Nu înseamnă că nu ar răspunde provocării de a merge pe un drum sălbatic, nestrăbătut de nimeni.
           Printre trăsăturile importante ale Capricornului se numără eficienţa, care îi aduce câştiguri considerabile în cel mai scurt timp. În carieră sa este deosebit de productiv. Totuşi, a nu se trage imediat concluzia că atitudinea lor profesională este cea mai inspirată. Uneori ei sunt axaţi pe a-şi duce treaba la bun sfârşit într-un mod impersonal.
           Un mit despre Capricorni este că sunt introvertiţi. În realitate, Capricornul nu vrea să se dea în spectacol, dar nu îl deranjează să fie în centrul atenţiei, dacă acest lucru duce la îndeplinirea unuia dintre scopurile sale.
           Mai trebuie ştiut că acest nativ nu tânjeşte după complimente, ci doar după rezultate concrete.

Vărsător
           Vărsătorul poate fi descris în trei cuvinte: independent, original şi umanitar. Acest nativ este uşor de recunoscut după convingerile sale neconvenţionale pe care şi le exprimă în mod public, fără reţineri, poate şi cu o doză de umor negru - caracteristic Vărsătorului.
           În ciuda atitudinii reci, care nu te îmbie chiar de la început să te simţi în largul tău, află că Vărsătorul posedă multă consideraţie pentru nevoile celor din jurul lui şi răspunde cu multă compasiune celor care au mai puţin decât el. Acest nativ îi ajută pe cei nevoiaşi fără jenă şi fără amânări.
           Îi place să se inventeze şi să-i surprindă pe cei din jurul lui, chit că îşi schimbă des stilul vestimentar sau acceptă un loc de muncă atipic lui, doar pentru că este altceva, deci reprezintă o provocare mult mai mare. Mereu ţinteşte către unicitate şi neconvenţional, de aceea tinde să încalce regulile uneori doar de dragul de a fi încălcate.
           Adoră să fie înconjurat de oameni şi este un sfătuitor excelent pentru că ştie cum să găsească soluţii inspirate.

Peşti
           Peştii sunt nativi foarte spirituali, înzestraţi cu un şaselea simţ foarte dezvoltat şi cu un talent artistic desăvârşit. Aleg să îşi trăiască viaţa într-un stil boem, sentimental şi creativ, de aceea Peştii sunt inconfundabili.
           Sunt într-adevăr uşor de rănit, mai ales că se încred cu prea multă uşurinţă în oameni. Tind să îşi plângă de milă şi să exagereze unele probleme, de aceea le-ar face bine compania unei persoane afectuoase şi optimiste, căci sunt uşor de influenţat spre calea cea bună.
           Peştii sunt visători, drept urmare îşi pot imagina marea cu sarea, moment în care realitatea poate deveni prea dură, dar această trăsătură le hrăneşte creativitatea. Sunt emoţionali, în sensul că îşi exacerbează orice stare, indiferent că vorbim de fericire sau de tristeţe.
           Le este frică să nu fie respinşi şi posedă o bunătate ieşită din comun. Indiferent ce au de pierdut, Peştii nu vor face cuiva un rău intenţionat, chiar dacă este vorba de a-şi face dreptate.
           În ciuda sensibilităţii desăvârşite, trebuie însă menţionat că acest nativ nu îşi acceptă înfrângerile cu uşurinţă, ci găseşte căi subtile, atent calculate, la care nimeni nu s-ar fi gândit, de a ateriza la final în picioare. Aşadar, Peştii sunt adversari de temut, pentru că armele lor te surprind întotdeauna!

Sursa: Unica.ro

vineri, 1 octombrie 2010

Aberaţii

                Într-o mână cana cu ceai, într-o mână telefonul din care ştergeam ceva mesaje şi în boxe se auzea încet "Luniz - I Got 5 On It". Am văzut că, pentru a nu ştiu câta oară, uitând să-mi şterg glossul, am lăsat urme pe cana de ceai. Prost obicei!

                Mi-am verificat apoi inbox-ul şi aveam un mail de la Ea.
I-am scris cum mă simt în seara asta. Nu i-am scris oricum ci am făcut o viziune a unei seri frumoase, calmante...

                El să se uite la meci de fotbal sau la wresling, ca băieţii, şi eu să stau cu capul pe pieptul lui şi cu genunchii la piept. Să mănânc chipsuri, din când în când, şi să nu mă certe că îi las firimituri pe tricou. Una din mâinile lui să fie pe sticla de bere, cealaltă pe spatele meu, protector. Aşa, sub toată concentrarea pe care o are asupra tv-ului, să simtă că e măcar un pic alături de mine. Aşa vreau. Să nu mă sufoce. Să nu mi se dedice total. Nu vreau să fie al meu. Vreau doar ceva liber. Cred că asta e încrederea.

Cornettini cu broccoli, conopidă şi ardei.

Ingrediente:
paste (de preferat cornettini, conchiglie, tubetti sau oricare altele mici)
broccoli (tăiat bucheţele)
conopidă (tăiată bucheţele)
1 ardei kapia roşu (tâiat fâşii scurte)
unt (cam două linguri, dar depinde de câte porţii faceţi)
sare, piper
opţional: smântână şi mentă uscată

Preparare:
Se călesc (în unt) broccoli şi conopida.


După ce se rumenesc puţin, se adaugă ardeiul, sare şi piper. Lăsaţi 2-3 minute apoi puneţi un capac şi mai lăsaţi pe foc pentru alte 3 minute.


Se amestecă apoi cu pastele (fierte în prealabil).
Se serveşte (opţional) cu smântână şi mentă uscată.


Dacă sunteţi consumatori de carne, puteţi să renunţaţi la paste. Amestecul de broccoli, conopidă şi ardei să îl folosiţi ca garnitură la diferite fripturi.