Îmi aduc aminte că scria cineva, acum câteva zile, că are apartamentul pe partea unde apune soarele şi nu era nimic altceva care să taie din plăcerea vizualizării (adică niciun alt bloc şi niciun copac într-atât de înalt încât să acopere priveliştea unui apus perfect, de poveste).
Eu mă număr printre acei nefericiţi care au vedere spre răsărit. Cu tot cu draperiile trase, dimineaţa soarele îmi dă trezirea iar seara mă pedepseşte din nou, apunând de partea cealaltă a blocului. De parcă nu ar fi de ajuns, nici măcar nu mă pot bucura de o vedere frumoasă, plus că stau la ultimul etaj (şi de obicei de aici ar trebui să se vadă cel mai frumos). În schimb, tot ceea ce văd sunt câteva blocuri şi un ditamai bradul (ajunge până la ultimul etaj al blocului de vis-a-vis). Mi-au tăiat toată priveliştea, căci dincolo de elementele perturbatoare (d.p.d.v. vizual), se întind dealurile.
Era aproximativ 7:20 când am făcut pozele de mai jos. Nu le-am prelucrat, nu le-am făcut nimic. Nici măcar nu le-am semnat. M-am enervat (pentru a nu ştiu câta oară) că nu pot să văd apusul.
Dragul meu, cel care mă vei lua de soţie peste ani mulţi, să ştii că dacă nu ai geamul către apus, vinzi apartamentul şi cumpărăm altul. Capito? Dă-o-ncolo de treabă că am fost prea mulţi ani privată de frumuseţea apusului. Vreau să remediez situaţia.
joi, 30 septembrie 2010
Nebunul: geniul neînţeles?
Cred că ar trebui să se realizeze o împărţire a nebunilor pe categorii. Cei care înnebunesc de plictiseală, cei care înnebunesc din cauza temerilor şi cei care înnebunesc din cauza unei acumulări prea mari de informaţii (şi implicit înţelegerea acestora). Poate că ar trebui trataţi diferit.
"Cauză - Efect"
Efectele (simptomele) sunt aproximativ asemănătoare dar cauzele sunt cele care trebuiesc tratate. Răul netăiat din rădăcină va continua întotdeauna să se extindă.
Mă întreb uneori de ce nu se încearcă o terapie pe bază de hipnoză în cadrul spitalelor de psihiatrie. Astfel cauzele ar putea fi aflate şi tratate cu exactitate. Dar se merge de zeci de ani, poate chiar sute, pe ideea de etichetare. "Nebun"!
Nebunii: mai normali decât noi?
Dacă întâlneşti pe stradă un om care vorbeşte singur, ce vei crede despre el? Eu voi spune că gândeşte cu voce tare. Toţi ne gândim la o grămadă de lucruri când mergem pe stradă. Diferenţa este că majoritatea alegem să ţinem gândurile pentru noi. De multe ori, verbalizarea lor acţionează ca o autosugestie, astfel gândurile prind formă, devin substanţă. Să recunoaştem că atunci când suntem acasă uneori şi noi dăm grai gândurilor, dar asta nu ne face să fim nebuni. Iar cei a căror verbalizare se produce la un volum mai înalt, poate că au probleme cu auzul şi îşi spun propriile gânduri în aşa fel încât să le audă. Nu văd nimic greşit în asta.
Eticheta de "nebun" nu face altceva decât să-i ţină pe aceşti oameni departe de noi, departe de filtrul nostru empatic. Iar nebunii spun lucrurile amestecate şi trec fulgerător de repede de la un subiect la altul pentru că au prea multe idei şi nu se pot decide doar asupra uneia dintre ele.
Se spune că graniţa dintre geniu şi nebunie este forte subţire. Dar cine a pus cuvântul graniţă între cele două cuvinte? Dacă, în cele mai multe cazuri, sunt unul şi acelaşi cuvânt? Dacă nebunia este forma pură a geniului?
"Cauză - Efect"
Efectele (simptomele) sunt aproximativ asemănătoare dar cauzele sunt cele care trebuiesc tratate. Răul netăiat din rădăcină va continua întotdeauna să se extindă.
Mă întreb uneori de ce nu se încearcă o terapie pe bază de hipnoză în cadrul spitalelor de psihiatrie. Astfel cauzele ar putea fi aflate şi tratate cu exactitate. Dar se merge de zeci de ani, poate chiar sute, pe ideea de etichetare. "Nebun"!
Nebunii: mai normali decât noi?
Dacă întâlneşti pe stradă un om care vorbeşte singur, ce vei crede despre el? Eu voi spune că gândeşte cu voce tare. Toţi ne gândim la o grămadă de lucruri când mergem pe stradă. Diferenţa este că majoritatea alegem să ţinem gândurile pentru noi. De multe ori, verbalizarea lor acţionează ca o autosugestie, astfel gândurile prind formă, devin substanţă. Să recunoaştem că atunci când suntem acasă uneori şi noi dăm grai gândurilor, dar asta nu ne face să fim nebuni. Iar cei a căror verbalizare se produce la un volum mai înalt, poate că au probleme cu auzul şi îşi spun propriile gânduri în aşa fel încât să le audă. Nu văd nimic greşit în asta.
Eticheta de "nebun" nu face altceva decât să-i ţină pe aceşti oameni departe de noi, departe de filtrul nostru empatic. Iar nebunii spun lucrurile amestecate şi trec fulgerător de repede de la un subiect la altul pentru că au prea multe idei şi nu se pot decide doar asupra uneia dintre ele.
Se spune că graniţa dintre geniu şi nebunie este forte subţire. Dar cine a pus cuvântul graniţă între cele două cuvinte? Dacă, în cele mai multe cazuri, sunt unul şi acelaşi cuvânt? Dacă nebunia este forma pură a geniului?
Tag:
Întrebări
miercuri, 29 septembrie 2010
Oferta săptămânii la editura Nemira: 40% reducere + transport gratuit

După cum spune şi afişul promoţiei, oferta de 40% reducere ce include transport gratuit (adică taxele poştale sunt suportate de editură) este doar la autorii de top. Cred că această reducere nu este de trecut cu vederea şi am să vă spun câteva dintre titlurile ce aparţin autorilor de top de la Nemira.
Stephen King - Ţinuturile pustii
Preţ vechi: 69.90 RON
Preţ nou: 41.94 RON
Orson Scott Card - Chemarea Pământului
Preţ vechi: 22.90 RON
Preţ nou: 13.74 RON
George R.R. Martin - Regii nisipurilor
Preţ vechi: 27.90 RON
Preţ nou: 16.74 RON
Stephen King - La asfinţit
Preţ vechi: 49.90 RON
Preţ nou: 29.94 RON
Stephen King - Blaze
Preţ vechi: 45.90 RON
Preţ nou: 27.54 RON
Stephen King - Dolores Claiborne
Preţ vechi: 49.90 RON
Preţ nou: 29.94 RON
Philip K. Dick - Jucatorii de pe Titan
Preţ vechi: 23.90 RON
Preţ nou: 14.34 RON
Julian Barnes - Nimicul de temut
Preţ vechi: 39.90 RON
Preţ nou: 23.94 RON
Stephen King - Misery
Preţ vechi: 45.90 RON
Preţ nou: 27.54 RON
Frank Herbert - Copiii Dunei
Preţ vechi: 29.50 RON
Preţ nou: 17.70 RON
Rodica Ojog-Brasoveanu - Barbaţii sunt nişte porci
Preţ vechi: 19.90 RON
Preţ nou: 11.94 RON
Julian Barnes - Trois
Preţ vechi: 18.90 RON
Preţ nou: 11.34 RON
Orson Scott Card - Umbra lui Ender
Preţ vechi: 24.90 RON
Preţ nou: 14.94 RON
ATENŢIE ! Oferta este valabilă doar în săptămâna 27 septembrie - 4 octombrie!
Pentru a vizualiza toate cărţile din cadrul ofertei, clik aici.
Tag:
Cărţi
marți, 28 septembrie 2010
luni, 27 septembrie 2010
Toast cu piersici caramelizate
Ca să începem săptămâna într-un zâmbet, vă ofer o reţetă pe care am probat-o în urmă cu ceva timp la îndemnul unei verişoare (e ajutor de bucătar la un restaurant).
Reţeta se realizează foarte usor.
Ingrediente:
pâine feliată (câteva felii, în funcţie de câte porţii doriţi să faceţi)
o piersică
zahăr
cremă de brânză cu verdeaţă (Almette, Rama Creme Bonjour, Hochland Creme) - eu recomand Almette
Preparare:
Prăjiţi câteva felii de pâine, după care tăiaţi-le pe jumătate (vezi imaginile mai jos) şi adăugaţi crema de brânză.
Separat tăiaţi piersica în rondele subţiri. Pentru a face asta cât mai uşor, tăiaţi piersica făcând un cerc în jurul axei sale, apoi rotiţi cele două jumătăţi în sensuri opuse (aşa cum rotiţi un dop la sticlă) astfel încât să se desprindă de pe sâmbure. La final decojiţi fiecare rondea de piersică (personal urăsc coaja piersicilor!).
Pe fiecare felie de pâine, peste crema de brânză adăugaţi o felie de piersică. Puteţi să serviţi aşa sau, în cazul în care nu aveţi probleme cu cantitatea de zahăr consumată, puneţi la topit într-o crăticioară câteva linguriţe de zahăr. Acesta se va carameliza şi când este suficient de lichid îl puteţi adăuga peste feliile de piersică, uşor, cu linguriţa.
Eu am făcut jumătate fără caramel şi jumătate cu :D
Reţeta se realizează foarte usor.
Ingrediente:
pâine feliată (câteva felii, în funcţie de câte porţii doriţi să faceţi)
o piersică
zahăr
cremă de brânză cu verdeaţă (Almette, Rama Creme Bonjour, Hochland Creme) - eu recomand Almette
Preparare:
Prăjiţi câteva felii de pâine, după care tăiaţi-le pe jumătate (vezi imaginile mai jos) şi adăugaţi crema de brânză.
Separat tăiaţi piersica în rondele subţiri. Pentru a face asta cât mai uşor, tăiaţi piersica făcând un cerc în jurul axei sale, apoi rotiţi cele două jumătăţi în sensuri opuse (aşa cum rotiţi un dop la sticlă) astfel încât să se desprindă de pe sâmbure. La final decojiţi fiecare rondea de piersică (personal urăsc coaja piersicilor!).
Pe fiecare felie de pâine, peste crema de brânză adăugaţi o felie de piersică. Puteţi să serviţi aşa sau, în cazul în care nu aveţi probleme cu cantitatea de zahăr consumată, puneţi la topit într-o crăticioară câteva linguriţe de zahăr. Acesta se va carameliza şi când este suficient de lichid îl puteţi adăuga peste feliile de piersică, uşor, cu linguriţa.
Eu am făcut jumătate fără caramel şi jumătate cu :D
Tag:
Reţete
sâmbătă, 25 septembrie 2010
Kings Age
Din lipsă de timp... renunţ la contul de pe KingsAge.ro, joc online de strategie. Eram membră din ziua în care a fost lansat jocul :), adică de pe 22.04.2009 (aproape un an jumate de atunci şi până acum).
Am rupt suficiente capete pe câmpul de luptă. Cu alte cuvinte am învins aproape 3 milioane de inamici (2.820.734 mai exact). I'm...pretty good f***ing great! 
Am rupt suficiente capete pe câmpul de luptă. Cu alte cuvinte am învins aproape 3 milioane de inamici (2.820.734 mai exact). I'm...
Tag:
File din zile
vineri, 24 septembrie 2010
La mulţi ani, Elle Gabriev!
Elle Gabriev este femeia care scrie în culori, cea care pictează în nuanţele simţirii şi care simte în nuanţele curajului. Ne este uşor să descriem un creion alb în 3 pagini dar ne vine atât de greu când avem ca subiect de studiu un om. Niciodată nu m-am priceput aici. În frica asta de a vorbi despre cineva mă ghidează gândul că oamenii nu se cunosc pe sine, cu atât mai puţin să avem pretenţia să-i cunoască alţii. Dar de voi greşi în tot ce scriu despre Elle Gabriev, îmi asum răspunderea.
Nu ştiu de unde şi-a achiziţionat încrederea dar uneori pare-se că sacul în care o ţine nu are fund. E femeie! N-am niciun dubiu. Iar pentru mine femeie înseamnă mult. Bănuiesc uneori că arta e cea care-i deschide uşi către o lume mai bună, una în care îşi permite să simtă fără judecata altora. De fapt, îşi permite să simtă oricum. Ştie că timpul e un nemernic pungaş dar uneori îl joacă pe degete ca pe un băieţel naiv. E genul de persoană despre care multe fete ar trebui să spună "Când o să fiu mare vreau să fiu ca ea!"
Şi cu asta cred că am spus multe. Jos pălăria şi... La mulţi ani!
Nu ştiu de unde şi-a achiziţionat încrederea dar uneori pare-se că sacul în care o ţine nu are fund. E femeie! N-am niciun dubiu. Iar pentru mine femeie înseamnă mult. Bănuiesc uneori că arta e cea care-i deschide uşi către o lume mai bună, una în care îşi permite să simtă fără judecata altora. De fapt, îşi permite să simtă oricum. Ştie că timpul e un nemernic pungaş dar uneori îl joacă pe degete ca pe un băieţel naiv. E genul de persoană despre care multe fete ar trebui să spună "Când o să fiu mare vreau să fiu ca ea!"
Şi cu asta cred că am spus multe. Jos pălăria şi... La mulţi ani!
Tag:
File din zile
joi, 23 septembrie 2010
Sufletul e matematică
Nu ştiu dacă într-adevăr sufletul se regenerează, cred că cea mai potrivită explicaţie este că "se face mare". E paradoxal că deşi frecvent se rup bucăţi din suflet, el cu fiecare pierdere devine tot mai mare. Sufletul e matematică (una greu de înţeles). E o scădere pe plus.
Am ascultat mulţi oameni numind acest proces drept "experienţă". Personal n-o numesc aşa căci la fel de mulţi sunt cei care nu învaţă nimic. Să dai o dată cu capul de pragul uşii înseamnă nimic. Înjuri, verifici dacă ai vreun cucui şi mergi mai departe. Să dai de două ori cu capul de pragul uşii înseamnă puţin mai mult decât nimic. Nu mai înjuri (ai învăţat să îţi temperezi ieşirile impulsive) dar verifici totuşi posibila existenţă a unui cucui. Nimic suspect. Apoi mergi mai departe. Să dai de trei ori cu capul de pragul uşii înseamnă câţiva paşi peste nimic. Mergi mai departe dar înainte de a face asta descoperi un cucui în mijlocul frunţii. Ţi-e ruşine să mergi aşa în văzul lumii. Ţi-e ruşine că te doare sufletul (de parcă ai fi singura persoană care simte asta). Nu eşti. Dar aşa îţi place să crezi. Încă eşti la stadiul în care crezi că durerea ta este mai mare decât a cel puţin jumătate din populaţia globului.
Astea fiind spuse, repet ideea cu care am început al doilea paragraf. Am ascultat mulţi oameni numind acest proces drept "experienţă". Ei bine, eu nu o numesc aşa. Experienţa nu este "ceva" ce câştigi după un efort. După o lovitură nu înseamnă că ai experienţă, de aceea este nevoie de mai multe. Experienţa nu este nici măcar o destinaţie. Este, mai degrabă, o prietenă care călătoreşte alături de noi şi se maturizează alături de noi (atât cât îi dăm voie).
Mi-am permis, în urma unor dureri, să nu asimilez nimic. Răspunsul e simplu. Pentru că nu am vrut. Pentru că rebeliunea îmi părea mai la-ndemână. Din acele dureri n-am învăţat nimic.
Mi-am permis, în faţa unor lovituri, să fiu critică. Mi-am permis să înţeleg. Mi-am permis să văd că nu sunt buricul pământului şi că indiferent de durerea mea, lumea nu se va opri în loc. Mi-am permis să merg, să-mi continui evoluţia.
Târziu mi-am dat seama că durerea, asemeni fericirii, este creaţia mea. Sufletul, de asemenea. Eroarea de calcul este că sufletul e un animal încă sălbatic. Nu asta m-a deranjat foarte mult. Nu mai mult decât să înţeleg că sufletul generează durerea la fel cum un gol generează strigăte în tribună. Şi dacă durerea depinde în mod direct de un animal sălbatic atunci rezultă că ea este necontrolabilă. Nu este, însă, ceva cu care să mă conformez. Trebuie să îmblânzim sufletul. Nu ştiu ce o să scădem din el, ce o să adăugăm sau câte table vom albi cu sulfat de calciu uzitat sub formă de cretă. Ştiu doar că voi porni creând o ecuaţie în care sufletul este prima necunoscută. Următoarele... apar pe parcurs.





Am ascultat mulţi oameni numind acest proces drept "experienţă". Personal n-o numesc aşa căci la fel de mulţi sunt cei care nu învaţă nimic. Să dai o dată cu capul de pragul uşii înseamnă nimic. Înjuri, verifici dacă ai vreun cucui şi mergi mai departe. Să dai de două ori cu capul de pragul uşii înseamnă puţin mai mult decât nimic. Nu mai înjuri (ai învăţat să îţi temperezi ieşirile impulsive) dar verifici totuşi posibila existenţă a unui cucui. Nimic suspect. Apoi mergi mai departe. Să dai de trei ori cu capul de pragul uşii înseamnă câţiva paşi peste nimic. Mergi mai departe dar înainte de a face asta descoperi un cucui în mijlocul frunţii. Ţi-e ruşine să mergi aşa în văzul lumii. Ţi-e ruşine că te doare sufletul (de parcă ai fi singura persoană care simte asta). Nu eşti. Dar aşa îţi place să crezi. Încă eşti la stadiul în care crezi că durerea ta este mai mare decât a cel puţin jumătate din populaţia globului.
Astea fiind spuse, repet ideea cu care am început al doilea paragraf. Am ascultat mulţi oameni numind acest proces drept "experienţă". Ei bine, eu nu o numesc aşa. Experienţa nu este "ceva" ce câştigi după un efort. După o lovitură nu înseamnă că ai experienţă, de aceea este nevoie de mai multe. Experienţa nu este nici măcar o destinaţie. Este, mai degrabă, o prietenă care călătoreşte alături de noi şi se maturizează alături de noi (atât cât îi dăm voie).
Mi-am permis, în urma unor dureri, să nu asimilez nimic. Răspunsul e simplu. Pentru că nu am vrut. Pentru că rebeliunea îmi părea mai la-ndemână. Din acele dureri n-am învăţat nimic.
Mi-am permis, în faţa unor lovituri, să fiu critică. Mi-am permis să înţeleg. Mi-am permis să văd că nu sunt buricul pământului şi că indiferent de durerea mea, lumea nu se va opri în loc. Mi-am permis să merg, să-mi continui evoluţia.
Târziu mi-am dat seama că durerea, asemeni fericirii, este creaţia mea. Sufletul, de asemenea. Eroarea de calcul este că sufletul e un animal încă sălbatic. Nu asta m-a deranjat foarte mult. Nu mai mult decât să înţeleg că sufletul generează durerea la fel cum un gol generează strigăte în tribună. Şi dacă durerea depinde în mod direct de un animal sălbatic atunci rezultă că ea este necontrolabilă. Nu este, însă, ceva cu care să mă conformez. Trebuie să îmblânzim sufletul. Nu ştiu ce o să scădem din el, ce o să adăugăm sau câte table vom albi cu sulfat de calciu uzitat sub formă de cretă. Ştiu doar că voi porni creând o ecuaţie în care sufletul este prima necunoscută. Următoarele... apar pe parcurs.





Tag:
Din suflet,
Fotografii
miercuri, 22 septembrie 2010
Viaţa: un spectacol?
Pe timpul verii am făcut naveta singură (pe tren). Acum, că au început şcolile, circumstanţele au devenit mai comunicative. Azi am intrat în gară şi m-am uitat în stânga, acolo unde amici de-ai mei stau de obicei. Nimeni cunoscut. Mă uit în dreapta şi...
Mă uit în dreapta şi văd un guguloi de oameni (cam 7-8) strânşi în jurul unui om vârstnic care sângera la cap şi pe obrazul drept (avea două răni). Lumea privea, se minuna şi discuta. Era precum un meci de fotbal la care asistau cuminţei din tribune. M-am uitat mai atent şi am văzut că cineva îl ţinea pe bătrân să nu cadă de pe scaun. În tot acest timp el cerea celor din jur câteva şerveţele pentru a-i şterge rănile omului căci sângele se tot rostogolea peste tâmplă şi pe obraz. Mi-am scos pachetul de şerveţele şi l-am întins către bărbatul care sprijinea bătrânul. În acel moment el a făcut un pas într-o parte şi mi-a dat mie "sarcina" de a-l şterge. Adică... eu cea care mă îngălbenesc la faţă numai când văd sânge. M-am apropiat şi mi-am imaginat că e orice altceva, că e ceva ireal, o glumă sau... orice numai sânge nu. Mi-a dispărut frica văzând omul clipind greoi. L-am şters puţin şi m-am oprit rugându-l să-mi spună dacă apăs prea tare pe cele două răni. Le-am curăţat cât am putut apoi m-am aşezat la câteva scaune distanţă. Voiam să mă rup de acel tablou.
Oamenii continuau să vorbească. Era un întreg radio şanţ din care am dedus că bătrânul era lovit în urma unei căzături. Cele două răni erau mici, nu foarte vizibile. Ceea ce a alarmat toată lumea a fost sângele care-i curgea pe tâmpla dreaptă şi pe obraz.
Câteva minute mai târziu în gară a oprit un tren. Fiind la câteva scaune distanţă, n-am observat că bătrânul se ridicase. M-am dezmeticit abia când trenul ce staţiona pornise iar el, bătrânul, vrând să-l prindă, era pe cale să cadă pe şine, moment în care a fost prins de o tânără. A făcut câţiva paşi apoi a călcat strâmb şi a căzut cu capul de cimentul peronului. Trei tineri au alergat spre el şi l-au ridicat. Au strigat "Sunaţi la salvare!". De data aceasta rănile erau mult mai mari şi jumătate din faţă îi era plină de sânge. Eu am sunat la salvare şi recunosc cu ruşine că habar nu aveam care este numărul (pentru că niciodată nu am avut nevoie). 112. Acum sigur o să-l ţin minte! Mi-au răspuns de la serviciul de intervenţii, i-am explicat circumstanţa, am aproximat o vârstă pentru persoana implicată (în jur de 80), mi-am spus numele şi apoi mi-au făcut legătura cu cei de la SMURD, care m-au rugat să rămân la faţa locului ca om de legătură. În 3-4 minute o echipă de intervenţii era în gară la Târgovişte. Bătrânul nu a putut fi convins să meargă la spital deşi medicii de pe ambulanţă au tot încercat să-l convingă că este grav şi rănile trebuiesc cusute. Fără acordul cetăţeanului nu se poate efectua nicio intervenţie (aşa spune legea), aşadar bătrânul a rămas în gară unde echipajul i-a oferit ajutor în funcţie de posibilităţi. Avea două hematoame (colecţie de sânge într-un ţesut, apărută ca urmare a unei hemoragii) însă nu a cedat insistenţelor medicilor de a merge la spital. În acest caz rănile i-au fost curăţate şi jumătate din zona feţei a fost pansată cu grijă. În cele din urmă un poliţist a aşteptat trenul şi l-a condus acasă pe bătrân, într-o localitate la peste 20km distanţă de Târgovişte. Declar asta în cunoştinţă de cauză, aflându-mă în acelaşi tren.
Ceea ce am reţinut astăzi este că oamenii sunt nişte mizerii care se uită la durerea altora şi nu fac nimic pentru a ajuta. Tabloul care m-a întâmpinat când am ajuns în gară a fost, practic, un spectacol ieftin. O adunătură de oameni care doar priveau.
Pe de altă parte mă înclin în faţa celor de la SMURD pentru cât de repede au ajuns şi pentru cât de frumos l-au tratat pe bătrân. Îi vorbeau atât de frumos încât aveai senzaţia că victima este un copil care are toată viaţa înainte. Este dovada clară că orice viaţă, indiferent de vechime, este la fel de valoroasa ca a unui copil.
Jos pălăria pentru SMURD!
Mă uit în dreapta şi văd un guguloi de oameni (cam 7-8) strânşi în jurul unui om vârstnic care sângera la cap şi pe obrazul drept (avea două răni). Lumea privea, se minuna şi discuta. Era precum un meci de fotbal la care asistau cuminţei din tribune. M-am uitat mai atent şi am văzut că cineva îl ţinea pe bătrân să nu cadă de pe scaun. În tot acest timp el cerea celor din jur câteva şerveţele pentru a-i şterge rănile omului căci sângele se tot rostogolea peste tâmplă şi pe obraz. Mi-am scos pachetul de şerveţele şi l-am întins către bărbatul care sprijinea bătrânul. În acel moment el a făcut un pas într-o parte şi mi-a dat mie "sarcina" de a-l şterge. Adică... eu cea care mă îngălbenesc la faţă numai când văd sânge. M-am apropiat şi mi-am imaginat că e orice altceva, că e ceva ireal, o glumă sau... orice numai sânge nu. Mi-a dispărut frica văzând omul clipind greoi. L-am şters puţin şi m-am oprit rugându-l să-mi spună dacă apăs prea tare pe cele două răni. Le-am curăţat cât am putut apoi m-am aşezat la câteva scaune distanţă. Voiam să mă rup de acel tablou.
Oamenii continuau să vorbească. Era un întreg radio şanţ din care am dedus că bătrânul era lovit în urma unei căzături. Cele două răni erau mici, nu foarte vizibile. Ceea ce a alarmat toată lumea a fost sângele care-i curgea pe tâmpla dreaptă şi pe obraz.
Câteva minute mai târziu în gară a oprit un tren. Fiind la câteva scaune distanţă, n-am observat că bătrânul se ridicase. M-am dezmeticit abia când trenul ce staţiona pornise iar el, bătrânul, vrând să-l prindă, era pe cale să cadă pe şine, moment în care a fost prins de o tânără. A făcut câţiva paşi apoi a călcat strâmb şi a căzut cu capul de cimentul peronului. Trei tineri au alergat spre el şi l-au ridicat. Au strigat "Sunaţi la salvare!". De data aceasta rănile erau mult mai mari şi jumătate din faţă îi era plină de sânge. Eu am sunat la salvare şi recunosc cu ruşine că habar nu aveam care este numărul (pentru că niciodată nu am avut nevoie). 112. Acum sigur o să-l ţin minte! Mi-au răspuns de la serviciul de intervenţii, i-am explicat circumstanţa, am aproximat o vârstă pentru persoana implicată (în jur de 80), mi-am spus numele şi apoi mi-au făcut legătura cu cei de la SMURD, care m-au rugat să rămân la faţa locului ca om de legătură. În 3-4 minute o echipă de intervenţii era în gară la Târgovişte. Bătrânul nu a putut fi convins să meargă la spital deşi medicii de pe ambulanţă au tot încercat să-l convingă că este grav şi rănile trebuiesc cusute. Fără acordul cetăţeanului nu se poate efectua nicio intervenţie (aşa spune legea), aşadar bătrânul a rămas în gară unde echipajul i-a oferit ajutor în funcţie de posibilităţi. Avea două hematoame (colecţie de sânge într-un ţesut, apărută ca urmare a unei hemoragii) însă nu a cedat insistenţelor medicilor de a merge la spital. În acest caz rănile i-au fost curăţate şi jumătate din zona feţei a fost pansată cu grijă. În cele din urmă un poliţist a aşteptat trenul şi l-a condus acasă pe bătrân, într-o localitate la peste 20km distanţă de Târgovişte. Declar asta în cunoştinţă de cauză, aflându-mă în acelaşi tren.
Ceea ce am reţinut astăzi este că oamenii sunt nişte mizerii care se uită la durerea altora şi nu fac nimic pentru a ajuta. Tabloul care m-a întâmpinat când am ajuns în gară a fost, practic, un spectacol ieftin. O adunătură de oameni care doar priveau.
Pe de altă parte mă înclin în faţa celor de la SMURD pentru cât de repede au ajuns şi pentru cât de frumos l-au tratat pe bătrân. Îi vorbeau atât de frumos încât aveai senzaţia că victima este un copil care are toată viaţa înainte. Este dovada clară că orice viaţă, indiferent de vechime, este la fel de valoroasa ca a unui copil.
Jos pălăria pentru SMURD!
Tag:
Info
duminică, 19 septembrie 2010
Mulţumiri celor ce au donat pentru copii
Pe data de 23 iulie 2010 vă informam despre iniţiativa Asociaţiei M.A.M.E. (Mamă Alinare Mângâiere Emoţie) care consta în strângerea de fonduri pentru cumpărarea unui ecograf la secţia de pediatrie a Spitalului Fundeni.
Datorită vouă, celor care aţi donat bani pentru achiziţionarea ecografului, din data de 17 septembrie 2010 copiii de la Spitalul Fundeni beneficiază de un ecograf performant, în valoare de aproximativ 40.000 euro.
Dr. Bogdan Niculescu, Director general MEDIST Imaging & P.O.C. a declarat următoarele:
Mulţumesc din nou, prin intermediul acestei postări, tuturor celor ce au dat o mână de ajutor la strângerea banilor necesari pentru ecograful de care copiii aveau atât de mare nevoie. A fost un gest minunat din partea fiecăruia dintre voi şi mă bucur enorm că demersul pornit de Asociaţia M.A.M.E. a fost un succes.
Datorită vouă, celor care aţi donat bani pentru achiziţionarea ecografului, din data de 17 septembrie 2010 copiii de la Spitalul Fundeni beneficiază de un ecograf performant, în valoare de aproximativ 40.000 euro.
Dr. Bogdan Niculescu, Director general MEDIST Imaging & P.O.C. a declarat următoarele:
„Alături de partenerul nostru, GE Healthcare, sprijinim demersul Asociaţiei M.A.M.E.
Răspundem acestei nevoi din dorinţa de a contribui la o diagnosticare cât mai precisă. Din păcate, România deţine un record negativ la capitolul mortalitate infantilă, iar acest lucru nu poate fi schimbat decât prin investiţie în tehnologie de ultimă generaţie. Sperăm că noul ecograf îi va ajuta pe specialiştii Clinicii de Pediatrie să salveze cât mai multe vieţi!”
Mulţumesc din nou, prin intermediul acestei postări, tuturor celor ce au dat o mână de ajutor la strângerea banilor necesari pentru ecograful de care copiii aveau atât de mare nevoie. A fost un gest minunat din partea fiecăruia dintre voi şi mă bucur enorm că demersul pornit de Asociaţia M.A.M.E. a fost un succes.
Tag:
Info
vineri, 17 septembrie 2010
The Man Rules
Please note.. these are all numbered '1 '
ON PURPOSE!
...
1. Men are NOT mind readers.
1. Learn to work the toilet seat.
You're a big girl. If it's up, put it down.
We need it up, you need it down.
You don't hear us complaining about you leaving it down.
1. Sunday sports It's like the full moon
or the changing of the tides.
Let it be.
1. Crying is blackmail.
1. Ask for what you want.Let us be clear on this one:
Subtle hints do not work!
Strong hints do not work!
Obvious hints do not work!
Just say it!
1. Yes and No are perfectly acceptable answers to almost every question.
1. Come to us with a problem only if you want help solving it. That's what we do.Sympathy is what your girlfriends are for.
1. Anything we said 6 months ago is inadmissible in an argument.
In fact, all comments become Null and void after 7 Days.
1. If you think you're fat, you probably are.Don't ask us.
1. If something we said can be interpreted two ways and one of the ways makes you sad or angry, we meant the other one
1. You can either ask us to do something Or tell us how you want it done. Not both. If you already know best how to do it, just do it yourself.
1. Whenever possible, Please say whatever you have to say during commercials..
1. Christopher Columbus did NOT need directions and neither do we.
1. ALL men see in only 16 colors, like Windows default settings.
Peach, for example, is a fruit, not A color. Pumpkin is also a fruit. We have no idea what mauve is.
1. If it itches, it will be scratched.We do that.
1. If we ask what is wrong and you say 'nothing,' We will act like nothing's wrong. We know you are lying, but it is just not worth the hassle.
1. If you ask a question you don't want an answer to, Expect an answer you don't want to hear.
1. When we have to go somewhere, absolutely anything you wear is fine... Really .
1. Don't ask us what we're thinking about unless you are prepared to discuss such topics as Football or FORMULA ONE .
1. You have enough clothes.
1. You have too many shoes.
1. I am in shape. Round IS a shape!
1. Thank you for reading this.
Yes, I know, I have to sleep on the couch tonight; But did you know men really don't mind that? It's like camping.
Sursa: pagina de Facebook a lui Sorin Sîrbu.
.
ON PURPOSE!
...
1. Men are NOT mind readers.
1. Learn to work the toilet seat.
You're a big girl. If it's up, put it down.
We need it up, you need it down.
You don't hear us complaining about you leaving it down.
1. Sunday sports It's like the full moon
or the changing of the tides.
Let it be.
1. Crying is blackmail.
1. Ask for what you want.Let us be clear on this one:
Subtle hints do not work!
Strong hints do not work!
Obvious hints do not work!
Just say it!
1. Yes and No are perfectly acceptable answers to almost every question.
1. Come to us with a problem only if you want help solving it. That's what we do.Sympathy is what your girlfriends are for.
1. Anything we said 6 months ago is inadmissible in an argument.
In fact, all comments become Null and void after 7 Days.
1. If you think you're fat, you probably are.Don't ask us.
1. If something we said can be interpreted two ways and one of the ways makes you sad or angry, we meant the other one
1. You can either ask us to do something Or tell us how you want it done. Not both. If you already know best how to do it, just do it yourself.
1. Whenever possible, Please say whatever you have to say during commercials..
1. Christopher Columbus did NOT need directions and neither do we.
1. ALL men see in only 16 colors, like Windows default settings.
Peach, for example, is a fruit, not A color. Pumpkin is also a fruit. We have no idea what mauve is.
1. If it itches, it will be scratched.We do that.
1. If we ask what is wrong and you say 'nothing,' We will act like nothing's wrong. We know you are lying, but it is just not worth the hassle.
1. If you ask a question you don't want an answer to, Expect an answer you don't want to hear.
1. When we have to go somewhere, absolutely anything you wear is fine... Really .
1. Don't ask us what we're thinking about unless you are prepared to discuss such topics as Football or FORMULA ONE .
1. You have enough clothes.
1. You have too many shoes.
1. I am in shape. Round IS a shape!
1. Thank you for reading this.
Yes, I know, I have to sleep on the couch tonight; But did you know men really don't mind that? It's like camping.
Sursa: pagina de Facebook a lui Sorin Sîrbu.
.
Tag:
Info
joi, 16 septembrie 2010
Skizzo Skillz - România e ghetou
Videoclipul piesei "România e ghetou" a fost lansat ieri. Din punctul meu de vedere, piesa promite mult iar clipul, deşi pare low buget, e de nota 10!
Tag:
Muzică
Fără titlu.
Azi îmi vine să plâng, să ţip, să sparg cuvinte în atâtea mii de bucăţi încât să nu se mai poată descompune mai mult. Subconştientul e un nemernic, un tiran al secolului XXI a cărui pasionată muncă este să aprindă lumina acolo unde cu greu am strins-o, acolo unde ne-au trebuit milioane de clipe ca să apăsăm întrerupătorul, să stricăm instalaţia... Vine cu o ditamai nonşalanţa şi doar aprinde lumina în aşa durere încât să vezi tot ce ai vrut să nu mai vezi vreodată.
Sunt într-un tunel la capătul căruia văd lumina. Dar m-ai întrebat dacă aia e lumina pe care vreau să o văd? Ai ştiut sau ai bănuit vreodată că singura lumină pe care voiam să o văd era cea reflectată de retina ta?
Subconştient nemernic.
Sunt într-un tunel la capătul căruia văd lumina. Dar m-ai întrebat dacă aia e lumina pe care vreau să o văd? Ai ştiut sau ai bănuit vreodată că singura lumină pe care voiam să o văd era cea reflectată de retina ta?
Subconştient nemernic.
Tag:
Din suflet
miercuri, 15 septembrie 2010
Altfel de trandafir
Trebăluiam ceva prin bucătărie când mi-am adus aminte că nu v-am arătat ce-am primit acum aproximativ două săptămâni. Un trandafir altfel decât ne-am obişnuit...
Răzvan mi l-a făcut dintr-un şerveţel. Mulţumesc!

Răzvan mi l-a făcut dintr-un şerveţel. Mulţumesc!

Tag:
File din zile
marți, 14 septembrie 2010
România - lucrări de 2 bani
În urmă cu ceva vreme în zona gării din Târgovişte au fost efectuate câteva lucrări la ţevi. Pentru asta a fost nevoie de săpături în mare parte din zonă. Toate bune şi frumoase până când lucrarea a fost terminată iar muncitorii au fost nevoiţi să acopere gropile şi să repună pavajul. Ei bine, ori cârciuma din apropiere le-a făcut cu ochiul, ori salariile nu i-au mulţumit. Munca a fost făcută de mântuială. Ne sună cunoscut, într-adevăr, e România.
La câteva săptămâni după terminarea lucrărilor, vrând să parcheze, un şofer a "scăpat" cu una din roţile din faţă ale autovehicolului într-o groapă care nu exista. Vina aparţine în totalitate muncitorilor care n-au dat prea mare importanţă lucrărilor din zona respectivă şi nu au astupat serios groapa săpată pentru lucrările efectuate în acea zonă.
Şoferul a fost ajutat de câţiva cetăţeni din zonă să scoată maşina. Nu am apucat să fotografiez şi în partea din faţă însă bănuiesc că daunele nu au fost foarte mari. Sunt totuşi curioasă cine o să suporte costul reparaţiilor.



La câteva săptămâni după terminarea lucrărilor, vrând să parcheze, un şofer a "scăpat" cu una din roţile din faţă ale autovehicolului într-o groapă care nu exista. Vina aparţine în totalitate muncitorilor care n-au dat prea mare importanţă lucrărilor din zona respectivă şi nu au astupat serios groapa săpată pentru lucrările efectuate în acea zonă.
Şoferul a fost ajutat de câţiva cetăţeni din zonă să scoată maşina. Nu am apucat să fotografiez şi în partea din faţă însă bănuiesc că daunele nu au fost foarte mari. Sunt totuşi curioasă cine o să suporte costul reparaţiilor.



Tag:
Diverse
luni, 13 septembrie 2010
Sandviş la tigaie - rapid şi uşor!
Azi m-am trezit târziu şi mă gândeam cam ce mâncăruri ar putea fi preparate pe fugă. Iar chestia asta se întâmplă multora dintre noi, nu doar mie. Cu un search pe YouTube am găsit un video interesant care prezenta lucrurile destul de simplu.
După vizionarea reţetei m-am gândit cam ce tip de brânză de la noi se topeşte asemeni caşcavalului. Nu pot folosi caşcaval pentru că nu e sănătos (stomacul meu se ceartă cu el, la fel şi fierea). M-am gândit apoi la parmezan, mozzarella, brânza cu mucegai (dar cam greu de folosit la acest sandviş) şi brânza topită feliată. Am ales-o pe ultima pentru că îmi era cel mai la-ndemână şi am schimbat puţin reţeta (nu am mai adăugat şi la exterior). Hai să vedem ce mi-a ieşit...
Sandviş la tigaie - rapid şi uşor!
Am luat 4 felii de pâine şi 2 felii de brânză topită feliată. Le-am combinat în două sandvişuri ale căror felii de pâine, la exterior, le-am dat cu unt. Prima e uşor, a doua e mai greu pentru că trebuie să ţineţi sandvişul invers în aşa fel încât să nu vă murdăriţi.
Le aruncaţi în tigaie şi le lăsaţi puţin, cât să se topească felia de brânză topită de la mijloc, apoi le întoarceţi să se rumenească puţin şi pe partea cealaltă. Şi... gata sandvişurile!

După vizionarea reţetei m-am gândit cam ce tip de brânză de la noi se topeşte asemeni caşcavalului. Nu pot folosi caşcaval pentru că nu e sănătos (stomacul meu se ceartă cu el, la fel şi fierea). M-am gândit apoi la parmezan, mozzarella, brânza cu mucegai (dar cam greu de folosit la acest sandviş) şi brânza topită feliată. Am ales-o pe ultima pentru că îmi era cel mai la-ndemână şi am schimbat puţin reţeta (nu am mai adăugat şi la exterior). Hai să vedem ce mi-a ieşit...
Sandviş la tigaie - rapid şi uşor!
Am luat 4 felii de pâine şi 2 felii de brânză topită feliată. Le-am combinat în două sandvişuri ale căror felii de pâine, la exterior, le-am dat cu unt. Prima e uşor, a doua e mai greu pentru că trebuie să ţineţi sandvişul invers în aşa fel încât să nu vă murdăriţi.
Le aruncaţi în tigaie şi le lăsaţi puţin, cât să se topească felia de brânză topită de la mijloc, apoi le întoarceţi să se rumenească puţin şi pe partea cealaltă. Şi... gata sandvişurile!

Tag:
Reţete
duminică, 12 septembrie 2010
Zodiile, cuvintele si tăcerea.
Berbec
Verb caracteristic: „a fi”Berbecul vorbeşte despre ceea ce face.
Berbecul vorbeşte mult şi repezit sau din contră poate fi omul acţiunilor, preferând să facă mai înainte de a spune. Pe berbec trebuie să îl asculţi când vrea el să spună ceva pentru că altfel s-ar putea să fie prea târziu şi să nu mai aibă chef să îţi mai spună nimic. Dacă ai pierdut trenul comuncării cu un berbec, nu se ştie când mai vine în gară, căci berbecul pleacă mereu spre o nouă destinaţie necunoscută. Despre ce poţi vorbi cu un berbec? Despre orice dar să presupună acţiune, competiţie, lucruri noi şi nemaifăcute de nimeni. Poţi vorbi despre sporturi şi mişcare în general, intreţinerea formei fizice şi antrenarea corpului şi a minţii, căci contrar aşteptărilor berbecii au o minte tot atât de puternică pe cât le este trupul. Poţi vorbi despre orice, dar trebuie să le laşi spaţiu de exprimare. Dacă te angajezi într-o conversaţie cu un berbec să nu te surprindă faptul că nu prea are răbdare să te asculte, are în schimb mare nevoie să fie ascultat. Uneori vorbeşte foarte energic şi pare că se ceartă sau că vrea să provoace o ceartă. Marte acela care îl guvernează este de vină. Când se ceartă, Berbecul este ca o ploaie de vară, aruncă în dreapta şi stânga cu tot felul de cuvinte, ba chiar mai scapă şi câte o înjurătură de gust, dar totul trece foarte repede fără ca berbecul să păstreze ranchiuna sau să vrea să se răzbune. Nu îi cereţi cuvinte de iubire şi declaraţii, căci la capitolul ăsta nu stă prea bine. De fapt ar fi corect să precizăm că le va spune doar când va crede el de cuviinţă şi mai ales cui crede el de cuviinţă. Pe berbec este bine să nu îl forţezi să spună ceva căci se va simţi controlat şi constrâns şi asta îl va face să fugă. Dar îi place să i se spună că este iubit şi să fie lăudat. Cui nu îi place? Cât despre tăcere…ei bine un berbec tăcut nu este o veste prea bună pentru interlocutor, pentru că fie coace ceva ce va răbufni neaşteptat, fie l-ai plictisit şi în următoarele minute se ridică şi pleacă. Însă să ştiţi că şi berbecii tac totuşi, tac când admiră, când iubesc şi mai ales când fac ceea ce le place. Tac după un efort susţinut şi mai ales pe vârful unui munte abia cucerit!
Taur
Verb caracteristic: „a avea”Taurul vorbeşte despre ce are.
Este interesantă conversaţia cu un taur, mai întâi ai senzaţia că nu îl interesează ce spui, ba chiar că îl plictiseşti, dar mai târziu îţi dai seama că a ascultat cu mare atenţie tot ce ai spus şi că şi-a pregătit cu mare atenţie fiecare replică, apoi nu îl mai poţi opri din vorbit căci da, taurului îi place să vorbească, îi place chiar şi timbrul plăcut al vocii sale (cine a auzit vreodată taur care să nu aibă voce frumoasă să ne spună şi nouă, caci noi nu am întâlnit aşa ceva). La el vorbitul este important pentru că el trebuie să povestească despre ceea ce are şi i-ar plăcea să aibă, despre munca lui, despre familia lui, banii şi proprietăţile lui. Deci dacă vrei să îl inciţi la o discuţie, alege un cadru plăcut, căci asta sigur îi va stârni cheful de stat la taclale. Caută subiecte pe placul lui variind de la ce se mai întâmplă pe piaţa financiară, la ce parfumuri au mai apărut sau ce mai găteşte. Este bine să ştim că taurului îi place mult să gătească şi despre asta poate vorbi ore în şir. Un alt subiect pe placul său este natura şi mai ales plantele care par că îi cresc de sub mâini ca prin farmec. Întreabă-l ce îi mai fac florile, cât a mai crescut ficusul, cât de des le udă, ce a mai plantat şi aşa mai departe. Legătura puternică pe care o are taurul cu pământul este cea care îl face să vorbească ore în şir despre natură. Taurul va folosi cuvinte destul de serioase şi aşezate pentru că îi place să facă impresie bună. Când se ceartă este destul de brutal şi de violent, dar o face rar pentru că se urneşte greu până şi la ceartă. Odată pornit însă este bine să nu îi stai în cale, căci te poate spulbera cu o vorbă şi la propriu şi la figurat. La cuvintele de iubire este mare maestru căci Venus, cea care îl guvernează, nu stă degeaba şi îl ajută să spună cuvinte frumoase care în cazul lui nu sunt doar un flirt, ci preludiul unor clipe senzuale fierbinţi căci nu-i aşa taurul este unul dintre cele mai senzuale semne, care trăieşte pentru a iubi şi iubeşte pentru a trăi. Îi place sa fie lăudat pentru ce are mai ales. Cât despre tăcere… taurul tace de multe ori fiind prea preocupat să asculte fiecare sunet, sau să adulmece aroma vocii celui care vorbeşte. Uneori pare distant şi la distanţă de conversaţie, dar nu vă luaţi după aparenţe căci imediat ce începe să vorbească îţi dai seama că era cât pe ce să vă înşelaţi.
Gemeni
Verb caracteristic: „a ştii”Gemenii vorbesc despre tot şi despre toate.
Gemenii adevăraţi vorbesc chiar şi când ai senzaţia că tac, pentru că în mintea lor se desfăşoară în paralel şi concomitent cel puţin încă două discursuri. Ei sunt nativii care au mereu ceva de spus despre orice căci orice îi interesează. Nu te întreba cum să iniţiezi discuţia cu un geamăn ci mai degrabă cum să îi captezi atenţia, cum să îl faci să tacă şi să te asculte, căci asta este adevarata provocare. Da, este greu de oprit un geamăn din discursul său căci de fapt el când vorbeşte mult vrea să îţi comunice care sunt domeniile lui de interes şi să te incite şi pe tine la discuţie ca să mai afle şi el ceva nou. Aşa că nu uitaţi acest amănunt, dacă vreţi să opriţi mintea unui geamăn şi să îl faceţi să vă asculte, ascultaţi-l câteva minunte ca să vedeţi ce îl interesează şi apoi veniţi cu ceva nou. Orice, fie chiar şi opinie surprinzătoare. Dacă el va spune că soarele e galben, spuneţi-i că asta ştie toată lumea, dar că se pare că soarele are altă culoare şi că doar de pe pământ se vede aşa. Este doar o metaforă, dar merită luată în seamă. Geamănului îi place mult să vorbească, să schimbe păreri, să cunoască cât mai mulţi oameni, să scrie, să citească, să petreacă timp pe chaturi. Ei vorbesc cu şarm şi mare dar de a lega cuvintele şi i-ai asculta ore în şir. Le place să fie ascultaţi, lăudaţi, apreciaţi, răsfăţaţi... Spun foarte repede “te iubesc” şi nu doar într-un singur fel, căci Mercur cel degrabă vorbitor le dă acces la cea mai variată paletă de declaraţii de dragoste. Unii spun să nu ne încredem în cuvintele dulci ca mierea ale gemenilor. Totuşi ei nu sunt mereu fiinţele acelea superficiale de care vorbeşte toată lumea, adică din când în când au şi ei sentimente. Dacă le spuneţi “te iubesc” se poate să nu vă audă, aşa că mai bine faceţi un gest care să le comunice asta, sau spuneţi-le aşa cum nu a mai făcut-o nimeni, cu o poezie, o scrisoare mai specială sau invitându-i la teatru sau la o conferinţă. Tăcerea le este gemenilor refugiu uneori, chiar şi ei obosesc să acumuleze informaţie, atunci preferă să tacă şi să proceseze, dar să nu credeţi că asta ţine mult, doar gemenii se hrănesc cu cuvinte.
Rac
Verbul caracteristic: „a simţi”Racul vorbeşte despre ceea ce simte, dar mai ales despre ceea ce simţi.
Racii sunt reflexivi şi mult mai meditativi. Am putea spune că sunt la polul opus faţă de gemeni. Pentru ei orice gând începe cu un sentiment şi sentimentul acela poate fi pus într-o mie de cuvinte şi tot nu li se pare că reuşesc să spună exact ce simt cu adevărat. Pentru rac contează foarte mult tot ceea ce are legatură cu trecutul şi cu familia, cu emoţiile sale şi cu stările pe care le trăieşte de la o clipă la alta şi de la o zi la alta. Pentru raci lucrurile acestea sunt de maxim interes şi ar vorbi despre ele ani de zile. Aşa că dacă vrei să demarezi o discuţie cu racul nu îl întreba cum se simte, întreabă-l mai degrabă ce mai fac ai lui, căci nu îi place să vorbească despre sine, cât mai ales despre cei dragi. Racul este un excepţional ascultător, o fiinţă empatică foarte interesată să afle cum se simt ceilalţi, prin ce trec ei, ce îi supără şi ce îi bucură, din această cauză ei pot să tacă ore în şir, ascultând cu atenţie tot ce aveţi de spus. Nu încercaţi să îl faceţi să vă răspundă cu aceeaşi monedă, căci racului nu îi place deloc să se destănuie celor din jur, dacă nu îi consideră din familie. Lui nu îi place să vorbească despre sine decât la trecut, va începe cu părinţii săi, mai ales cu mama, apoi cu fraţii şi persoanele iubite şi nu va obosi povestindu-vă totul cu lux de amănunte, arătând poze şi mici suveniruri pe care le are mereu la îndemână. Îi place de asemenea foarte mult şi istoria şi tot ce ţine de aceasta. Când vă certaţi cu un rac aveţi grijă să nu ziceţi nimic de ai lui căci devine foc şi pară. Ar trebui să vă atenţionăm că racul se poate schimba de la o clipă la alta şi de la fiinţa deschisă şi plină de atenţie şi empatie, poate să se retraga în carapacea sa aparent fără niciun motiv, ceea ce poate să-i sperie pe unii. Să nu uităm cât de schimbătoare este Luna, cea care îi guvernează pe raci, aşa se explică stările lor, trecerile de la dorinţa de a comunica, la dorinţa de a fi lăsaţi în pace, de a tăcea ore în şir. În asemenea momente nu încercaţi să îl faceţi pe rac să vorbească. Nu va înţelege ce vreţi de la el. Îşi declară des iubirea şi îi place mult să audă acelaşi lucru, dar cel mai uşor este nu doar să îi spuneţi ci să îl faceţi să se simtă ocrotit.
Leu
Verbul caracteristic: „a voi”Leul vorbeşte despre voia sa.
Leul vorbeşte cu emfază şi e plin de sine. Adevărul este că nu am întâlnit până acum un leu care să nu aibă ce să spună. Până şi cei care nu au ce spune, articulează atât de frumos nimicurile debitate încât ai senzaţia că ai avut onoarea să asişti la un discurs ce va fi reţinut de toţi cei care l-au ascultat. Este şi acesta un dar. Poate de aceea magnetismul său este atât de puternic încat deşi ai vrea să îl întrebi multe, cand îl vezi faţă în faţă, orice întrebare dispare şi nu îţi mai rămâne decât să îl asculţi. Leul va vorbi despre el, va povesti ce a făcut şi ce are de gând să facă, ce ar mai vrea să se mai întâmple cu el şi viaţa lui, dar să nu fiţi surprinşi dacă veţi auzi şi ce vrea să se întâmple cu viaţa voastră, cum crede el că v-ar fi mai bine. Leul are meteahna de a crede că ştie ce este mai bine pentru cei “din subordine”, dar când depăşeşte asta, grija lui adevărată şi generoasă bucură pe oricine, căci leul ştie să aibă grijă fie doar şi din cuvinte, de toţi cei pe care îi iubeşte.Leul vorbeşte cursiv, îi place să vorbească în public şi chiar caută aceste momente care să îi scoată în evidenţă talentul oratoric, totuşi sunt şi lei care nu sunt atât de vorbăreţi pentru că deşi au Soarele în Leu, Mercur, planeta comunicării, este fie prea aproape de Soare, fie se află în Rac sau Fecioară şi asta înseamnă că nu se poate exprima plenar, ca şi cei care au şi Mercur tot în Leu. Am explicat asta pentru că unii Lei nu se regăsesc deloc în descrierea de mai sus, şi acest lucru are o explicaţie astrologică ce merită ştiută. Este bine să nu te cerţi cu un leu pentru că nu ai sorţi de izbâdă şi te va face să te simţi mic şi neînsemnat. Este foarte interesant că Leul ştie să te facă din cuvinte, să te simţi vinovat pentru micile lui greşeli şi scăpări. Cu alte cuvinte el greşeşte şi tu îţi ceri scuze, dar acesta este şarmul lor, nu-i aşa? Leul ştie să spună te iubesc, dar nu o va face primul decât dacă voieşte să te cucerească considerându-te un trofeu pe măsura sa. In general este bine să i se spună că este iubit nu doar cu cuvinte, dar şi cu mici cadouri la care este extrem de sensibil. Vă întrebaţi dacă leul tace vreodată. Ei bine da., tace, pentru că leul guvernat de soare are capacitatea de a-şi depăşi egoul şi de a deveni extrem de atent la ceilalţi şi nevoile lor, lăsându-se pe sine deoparte pentru ca celorlalţi să le fie bine.
Fecioară
Verb caracteristic: „a analiza”Fecioara vorbeşte despre lumea ei perfectă.
Fecioara are un discurs elevat şi îşi caută mult cuvintele. Vocabularul său este extrem de vast, căci îi place să vorbească frumos şi mai ales corect. Va vrea să epateze cu felul ales în care vorbeşte şi adevărul este că poate fi o adevărată încântare să o asculţi deşi uneori devine obositoare prin mulţimea de cuvinte complicate şi structurile alambicate pe care le foloseşte. Să nu credeţi că fecioara este o vorbitoare în public sau vreo vorbăreaţă, dar îi place să îşi spună părerea şi când îi este cerută şi mai ales când nu îi este cerută, când simte că nu mai poate şi că trebuie să pună lucrurile la punct, să corecteze ceva sau pe cineva. Fecioara munceşte foarte mult la abilităţile sale de comunicare şi este conştientă că dacă exersează poate ajunge la performanţă aşa că nu se dă în lături de la a citi, a vorbi cu oameni de la care consideră că are ce învăţa. De fapt, doar pe aceştia îi ascultă cu mare atenţie, celorlalţi plăcându-i să le vorbească, puţin pe un ton superior şi a toate ştiutor. Mercurul acela neastâmpărat le dă totuşi un dar aparte care este greu de suportat după o vreme. Darul criticii şi al cicălelii. Dacă te înveţi să nu îţi mai pese că nimic din ce faci şi spui nu este suficient de bun pentru o fecioară, atunci este bine. Oricum trebuie să ştiţi că de cele mai multe ori fecioarele au dreptate cu ceea ce spun, doar felul în care spun este nepotrivit şi nu prea ţine cont de ceea ce simt ceilalţi. Cicăleala fecioarei ar putea uşor să fie luată drept ceartă, dar să ştiţi că nu e, căci nu îi place să se certe şi mai ales să audă cuvinte grele. Fecioara va spune foarte greu “te iubesc” sau chiar niciodată, pentru că nu consideră că asta este relevant. Când spune aşa ceva înseamnă că ai trecut cu bine toate testele şi că eşti o persoană potrivită, în schimb îi place să audă cuvinte frumoase şi afectuoase, deşi nu va fi prea grăbită să le spună la rândul ei. O fecioară tace cu uşurinţă pentru că în timp ce analizează sau migăleşte la nu ştiu ce proiect preferă să nu scoată niciun cuvânt. Atunci tăcerea vorbeşte în locul ei şi trebuie să o lăsaţi în pace până îşi termină treaba şi are în sfârşit chef să comunice.
Balanţă
Verb caracteristic : „a echilibra”Balanţei îi place să vorbească despre relaţiile sale şi arta sa.
Da, în sfârşit am dat peste un comunicator care are şi tact şi diplomaţie, ştie când să tacă şi când să vorbească şi mai ales cu cine să vorbească pentru că obţine efectul scontat. Vorbeşte în public foarte frumos, deşi preferă să vorbească rar unei audienţe numeroase, fiindu-i mai la îndemână să vorbească prietenilor, colaboratorilor, partenerilor şi apropiaţilor. Este darul lui incotenstabil de a ştii ce să spună, cui, în ce mod şi cu ce cuvinte, pentru a evita un conflict sau a-l stinge, pentru a lămuri interlocutorul ce are de făcut. Fiind zodie de aer şi guvernat de Venus, vă daţi seama ce încântare este să o asculţi şi să îi sorbi cuvintele unul câte unul. Balanţa vorbeşte frumos, dar nu preţios ca o fecioară ci prieteneşte, deschis şi la obiect. Uneori sub aparenta prietenie se află o distanţă pe care balanţa ştie să o pună din tonul vocii şi din postura adoptată, căci deşi pare “căsătorită” cu toată lumea, balanţei îi place să simtă un minim de respect din partea interlocutorului său. Foloseşte cuvinte frumoase şi asocieri surprinzătoare căci îi place să vadă pe chipul celor din jur efectele cuvintelor sale. Urăşte sincer să se certe şi dacă o balanţă a ajuns să ridice tonul să ştiţi că situaţia e gravă şi că e de rău, căci sunt foarte puţine lucruri pe lumea aceasta care să facă o balanţă să ţipe şi să îşi piardă cumpătul. Dacă vreţi să supăraţi o balanţă folosiţi cuvinte vulgare şi veţi vedea cum fuge, căci nu îi place nici să le spună, nici să fie expusă la ele. Cu balanţa poţi vorbi despre orice căci are orizonturi largi ca şi Gemenii, dar se centrează pe relaţiile dintre oameni, pe tehnici de comunicare, pe lucruri ce ţin de artă şi de frumos. Balanţa nu este nici ea prea darnică cu “te iubesc” dar ajunge să îl spună mai ales partenerului de viaţă, însă lasă impresia că ar spune mai des dacă nu ar şti că o simplă declaraţie o poate angaja. Dar îi place să audă des că este iubită şi asta o face să înflorească şi să vrea să se depăşească pe sine. Sunt balanţe şi balanţe, unele care nu riscă să spună cuvinte care să genereze conflicte şi altele care cu asta se ocupă pentru ca pe urmă să intervină şi să calmeze apele. De tăcut să ştiţi că unei balanţe chiar îi place să tacă, să asculte, să se reculeagă mai ales când scrie sau face lucruri frumoase cu propriile ei mâini.
Scorpion
Verbul caracteristic: „a dori”Scorpionul vorbeşte despre lucruri secrete, oculte, şi fireşte despre sex.
Şi scorpionului îi place să ştie cât mai multe, doar că el pe langa faptul că acumulează informaţie ca un geamăn (căci nu se ştie niciodată când îi poate fi de folos), el este interesat de cu totul şi cu totul alte lucruri, care nu sunt la îndemâna oricui. De aceea conversaţiile cu un scorpion se termină mereu în cu totul şi cu totul alt loc decât cel în care au început. Dacă mai întâi te studiază şi apoi începe să îţi vorbească, trebuie ca pe urmă să te aştepţi la momente de monolog pătimaş, căci uneori scorpionului îi place muzica propriei voci, de care se foloseşte precum un instrument muzical şi cu care te poate ridica pe culmile extazului sau te poate adânci în neagra deznădejde. El spune lucruri cu greutate şi de multe ori nu prea contează ce spune, ci mai ales tonul, căci te poate ucide cu un cuvânt aparent nevinovat spus pe un ton ce sperie şi lasă fără replică. Scorpionul ştie întotdeauna mult mai multe decât ştie şi de multe ori mimează incompetent şi lipsa de informaţie, tocmai pentru a vedea la ce nivel se află interlocutorul şi ce ştie acesta. Lui nu îi place să pozeze în atotştiutor, ştiind că o asemena atitudine poate fi o barieră în comunicare aşa că stă în expectativă. Este greu să surprinzi într-o conversaţie un scorpion pentru că ştie cam totul despre tine, altfel nu ţi-ar vorbi. Lui îi place să îşi facă lecţiile înainte de a iniţia o conversaţie şi te scanează ca să ştie cât mai multe despre tine fără a spune vreun cuvânt. Tema sa preferată, sexul, este doar o cortină pentru a ascunde celelalte cortine în spatele cărora se află de fapt sufletul scorpionului. Dacă treci de aparenta vulgaritate şi agresivitate verbală, de cinism şi răutate, vei descoperi un partener de discuţii savuros şi de la care ai ce afla, dacă vrea el să îţi permită accesul. Lumile şi ştiinţele secrete nu au pentru el niciun secret şi dacă va vorbi despre ele vei avea ce învăţa. Să nu te cerţi însă cu un scorpion, căci nu iartă şi nu uită, asta fiind una din metehnele lui. Va spune cuvinte grele căci Plutonul care îl guvernează îi dă darul acesta, dar să vă fie mai teamă de un scorpion care tace, căci acela este mult mai supărat şi mai periculos. Scorpionul care răbufneşte înseamnă că a adunat multe până la momentul respectiv, căci el nu reacţionează imediat ca un berbec. Cât despre “te iubesc”, vă lăsăm să aflaţi cât de uşor îl spune, s-ar putea să vă trebuiască mai multe vieţi... şi nici prea ahtiat nu este să îl audă, pentru că ştie valoarea unor cuvinte pe care le ia vântul şi care nu prea înseamnă mare lucru decât încercarea cuiva de a-l face să le repete. Tăcerea este însă haina lui preferată. Îmbrăcat în tăcere poate să observe zile si luni…dar şi când vorbeşte…
Săgetător
Verb caracteristic: „a înţelege”Săgetătorul vorbeşte despre viaţă şi îi place să spună poveşti.
Nici cu un săgetător nu te plictiseşti. El are o vorbă bună pentru oricine şi ştie să vorbească oricui. Jupiterul care îl guvernează îi dă o dispoziţie veselă şi deschisă faţă de orice om şi o jovialitate care îl face unul dintre cei mai fermecători parteneri de discuţie. El vorbeşte mult căci este o zodie de foc şi arde de nerăbdare să afle lucruri noi, să le înţeleagă şi să le integreze în sistemul său de valori. Discuţiile cu un săgetător sunt oarecum filosofice şi destul de rupte de realitate, căci îi place să pună în ordine mentală lumea în care trăieşte, oamenii pe care îi ştie dar şi lucrurile ce i se întampla. Săgetătorul ar sta zile şi luni de vorbă cu prietenii sau fiinţa iubită, sau pur şi simplu cu necunoscuţi. Pe el chiar nu îl sperie persoanele pe care nu le cunoaşte, fiind extrem de deschis. Va fi totuşi greu dacă nu imposibil să îi impui un subiect anume, căci săgetătorului nu îi place să vorbească despre ce îţi place ţie ci despre ce are el chef. Dacă se simte limitat şi condiţionat de o conversaţie, el fuge, sau se ascunde în tăcere, lăsând impresia că te ascultă, când de fapt mintea lui este în cu totul şi cu totul altă direcţie. Îi place să vorbească despre călătorii, despre străinătate, despre studiile şi micile sale descoperiri, despre cum funcţionează lumea, despre filosofia lui de viaţă şi despre marile lui bucurii, care sunt atat de multe. Îi place chiar să vorbească despre mâncare şi vinuri, despre cabane şi drumeţii. Dacă vrei să îi atragi atenţia cere-i să îţi spună o poveste, sau să te lase să îi spui o poveste. Să vezi cât de atent te va asculta, căci este fascinat de orice începe cu „a fost odată”. Îi place să spună te iubesc şi poate ca o spune mai des decât îi place partenerului, dar nu prea îi pasă de asta. Nici un "te iubesc" spus sau auzit nu este de prisos, toate îl fac să se simtă bine. Cearta cu un săgetător este un deliciu şi mereu te va uimi spiritul lui justiţiar şi pus pe făcut ordine în lume. Dar îi trece repede supărarea sau pur şi simplu te lasă vorbind şi pleacă undeva unde nu este obligat să îţi suporte nervii. Tăcerea îl învăluie de multe ori căci filosofiile lui despre lume şi viaţă se cristalizează foarte bine doar în tăcere.
Capricorn
Verbul caracteristic: „a folosi”Capricornul vorbeste despre nevoia de ordine şi autoritate.
Pentru capricorn cuvintele şi comunicarea au doar o strictă şi austeră aplicabilitate practică. De când s-a inventat telefonia mobilă şi internetul, capricornii preferă aceste căi de comunicare în locul discuţiilor şi conversaţiilor faţă în faţă. Asta îi scuteşte de pierdere de vreme, căci ei au mereu atât de multe lucruri de făcut. Nu le prea place să vorbească despre ceea ce fac pentru că vor mai întâi să facă şi apoi să spună, preferă însă să spună alţii că ceea ce fac ei este nemaipomenit şi nemaivăzut. Capricornii fac economie la orice inclusiv la cuvinte, ei sunt introverţi şi îi poţi acuza de multe, dar nu şi de faptul că sunt nişte vorbăreţi care aruncă cu vorbele în stânga şi în dreapta fără să le pese. Nici vorbitori în public nu prea sunt, dar când sunt puşi în această postură, se achită cu brio de această sarcină. Vor învăţa pe cont propriu chiar să vorbească corect, îşi vor pregăti discursul pentru că sunt nişte autodidacţi perfecţionişti, meticuloşi şi care au tot timpul din lume pentru a se desăvârsi în tot şi toate. Saturnul acela care îi guvernează ne dă tuturor senzaţia că vorbim cu nişte înţelepţi, cu oameni mai în vârstă decât vârsta lor, care ştiu şi fac mai multe decât spun. Ei se folosesc de comunicare pentru a obţine ce vor, pentru a-şi atinge obiectivele şi nu doar ca să se afle în treabă sau ca să le treacă timpul mai uşor, aşa cum o facem noi ceilalţi. Nu prea ştim să vă spunem ce anume îi interesează pe capricorni căci ei ştiu multe şi ştiu foarte bine. Atenţia le-o atragi dacă te exprimi frumos şi eficient adică fără cuvinte în plus, direct şi la obiect fără să le insulţi auzul şi inteligenţa cu scuze, aprecieri personale sau comentarii inutile. "Te iubesc" nu ştim dacă veţi auzi vreodată. Demiurgii numiţi capricorni aflaţi în lumea lor rece nu cer afecţiunea nimănui în cuvinte, dar asta nu înseamnă că nu au nevoie de iubire şi că nu le face bine să audă că sunt iubiţi. Cearta cu un capricorn este o luptă pierdută înainte de a începe aşa că economisiţi-vă energia căci ei au întotdeauna dreptate. Tăcerea este a doua lor natură şi cu tăcere întâmpină pe oricine. Dacă reuşeşti să faci un capricorn să vorbească şi mai ales să te asculte înseamnă că eşti un comunicator desăvârşit.
Vărsător
Verb caracteristic: „a cunoaşte”Vărsătorul vorbeşte despre viziunea sa asupra lumii.
Nici cu vărsătorul nu este rost de plictiseală, doar că din 5 în 5 minute vei avea senzaţia că vorbeşti cu un extraterestru. Paradoxal este că foloseşte aceleaşi cuvinte, ca noi toţi ceilalţi, dar rostite sau scrise de el parcă sună altfel şi capătă noi semnificaţii la care nu ne-am fi gândit niciodată. Este fantastic cât de bogat ştiu să comunice, încât până şi o înjurătură sună metaforic şi capătă altă nuanţă. Poate de aceea este atât de greu să te superi pe un vărsător, mai ales că el ştie să fie atât de prieten cu toată lumea. Nu ştim ce să vă spunem că ar face un Vărsător să vă asculte. Poate dacă sunteţi îmbrăcat mai extravagant decât el, sau dacă veniţi cu cele mai trăznite amintiri despre viitor, căci la el orice noutate este ştire de ieri. Totuşi are un respect mare pentru orice om şi mai ales pentru libertatea sa de expresie, aşa că va lăsa pe oricine să îşi spună părerea şi chiar va avea grijă ca toţi să aibă această ocazie. Vărsătorului îi place să vorbească despre computere şi despre tehnologie, despre cele mai noi descoperiri ştiinţifice, despre ceea ce altora pare science fiction şi lui îi pare ceva obişnuit şi de zi cu zi, care deja s-a întâmplat. Are o viziune total aparte despre comunicare şi nu se foloseşte doar de cuvinte pentru a-şi spune părerea. Discursul său este mai mult decât original şi nu prea ţine cont de nicio regulă, de aceea atrage oricui atenţia. Ceea ce este fascinant la discuţia cu un Vărsător este concluzia concisă şi genială pe care o trage el în orice situaţie, spunând în extrem de puţine cuvinte ceea ce alţii au spus în cărţi întregi. "Te iubesc" face parte din vocabularul vărsătorului dar îl spune des şi oricui, când însă auzi un vărsător spunând cu drag „azi arăţi ca naiba” să ştiţi că vă aflaţi pe calea cea bună. Cearta cu un vărsător este o experienţă de învăţare căci Uranus, planeta care îl guvernează, nu îl face prea răbdător şi nici prea zgârcit cu epitetele. Dar şi lui îi trece repede deşi dacă simte că nu faci parte din lumea lui şi nu i-o înţelegi, după ce va încerca să te facă să te simţi mai bine, te va lăsa cu ale tale şi el îşi va vedea de ale lui. Tăcerea este de multe ori o unealtă dragă vărsătorului căci se retrage în lumea lui în care meditează şi care îl încarcă de energie.
Peşti
Verb caracteristic: „a crede”Peştii vorbesc despre lumile de vis, dar şi despre lucrurile în care cred.
Am ajuns la nativii care reuşesc să pună laolaltă multe din modalităţile de comunicare specifice celorlalte zodii, doar că fac asta altfel. Adică sunt curioşi şi vor să ştie multe, dar ştiu să tacă ore în şir. Cu cât tac mai mult cu atât îi interesează mai mult subiectul discuţiei. Să nu uităm că sunt zodie de apă şi că emoţiile sunt cele care fac regulile şi în comunicarea lor, dar nu sunt atât de schimbătoare ca la rac şi nici atât de pasionale ca la scorpion. Peştii vor fi cei care tac şi fac, ai impresia că nu fac prea multe, căci de multe ori nu se prea vede vreun rezultat palpabil, dar este bine de ştiut că lucrarea lor nu este neapărat din lumea aceasta. Lor li se potriveşte acel „ora et labora” („roagă-te şi lucrează”). Este greu să îţi dai seama ce anume îl interesează pe un nativ, căci pare ca îl interesează totul pentru ca peste un minut să simţi că nimic din ceea ce spui nu îi poate atrage atenţia, căci el a plonjat în adâncurile minţii şi imaginaţiei sale, unde nu îl ajunge nimeni. Sunt lucruri care îl interesează mai mult decât altele, dar nu ştim să vă spunem care sunt acestea pentru că ei ştiu cel mai bine. Le pasă de ceilalţi, îi doare când pe ceilalţi îi doare, vrea să le fie de folos şi face asta cu vorba. Peştii sunt cei cu care dacă vorbeşti simţi că te descarci, simţi că îţi iei o piatră de pe suflet. Terapia prin cuvânt este ceva natural pentru peşti, însă sunt puţini oameni în faţa cărora să îşi deschidă sufletul. Ei trăiesc într-o lume aparte şi nu reuşesc prea bine să o pună în cuvinte. Nu le prea place să vorbească despre ei sau în public, dar când au de vorbit mai multor oameni poţi avea senzaţia că nu vorbesc ei, ci se vorbeşte prin ei. Dacă vrei să înţelegi ce spune un peşte citeşte ceea ce scrie, căci sunt puţini cei care nu scriu măcar în secret. "Te iubesc" spun des dar mai mult divinităţii decât oamenilor, dar când o fac poţi să fii sigur sau sigură că te divinizează. Le place să li se spuna „te iubesc” dar nu sunt chiar impresionaţi, căci ştiu că în lumea asta cuvintele vin şi pleacă. Cearta cu un peşte nu prea are sens căci el este blând şi dacă a ajuns să se supere înseamnă că are motive mai mult decât întemeiate să o facă. Nu îi plac cuvintele urâte, dar la o adică le poate folosi mai ales atunci când vrea să pună capăt unei discuţii fără rost. Tăcerea este felul în care peştii se rup de realitate pentru a ajunge cât mai aproape de Dumnezeu. În tăcerea lor îi poţi auzi rugându-se chiar dacă nici macăr ei nu sunt conştienţi de asta.
Sursa: Astromagia.RadioLynx.ro
Tag:
Totul despre zodii
vineri, 10 septembrie 2010
Veste bună
Vine mama... "Să-ţi dau o veste bună?"
Aprob din priviri.
"Mai avem un apartament gol pe scară. Se mută Lenuţa de la 3. Ieri a pus apartamentul în vânzare."
Veste mai bună de atât nu se putea :D
Femeia asta mi-a mâncat zilele.
Am scăpat de Leana de la 3, gata! Arrivederci! Au revoir! Auf Wiedersehen! PAAAAA!
Aprob din priviri.
"Mai avem un apartament gol pe scară. Se mută Lenuţa de la 3. Ieri a pus apartamentul în vânzare."
Veste mai bună de atât nu se putea :D
Femeia asta mi-a mâncat zilele.
Am scăpat de Leana de la 3, gata! Arrivederci! Au revoir! Auf Wiedersehen! PAAAAA!
Tag:
File din zile
Întrebare cu răspuns multiplu
De ce în toate filmele cu exorcizări, persoanele posedate sunt de sex feminin?
Prima dată m-am gândit că femeile sunt mai puternice (din cauza asta ele poartă sarcina) şi, automat, rezistă mai mult.
Dar posedarea nu este numai de natură fizică, ea afectând şi psihicul. E adevărat că femeile sunt mai slabe de înger şi poate asta constituie un alt motiv pentru care ele sunt "prada". Dar de ce de fiecare dată? Asta nu-mi explic.
Mai există şi posibilitatea ca-n femei să se ascundă mai mult rău decât în bărbaţi. Iar răul la rău trage. Este o variantă posibilă, nu neg asta. Dar chiar şi aşa, asta nu e o scuză pentru care scenariştii şi/sau regizorii aleg de fiecare dată femeile drept "pradă" a răului.
Alte idei?
Prima dată m-am gândit că femeile sunt mai puternice (din cauza asta ele poartă sarcina) şi, automat, rezistă mai mult.
Dar posedarea nu este numai de natură fizică, ea afectând şi psihicul. E adevărat că femeile sunt mai slabe de înger şi poate asta constituie un alt motiv pentru care ele sunt "prada". Dar de ce de fiecare dată? Asta nu-mi explic.
Mai există şi posibilitatea ca-n femei să se ascundă mai mult rău decât în bărbaţi. Iar răul la rău trage. Este o variantă posibilă, nu neg asta. Dar chiar şi aşa, asta nu e o scuză pentru care scenariştii şi/sau regizorii aleg de fiecare dată femeile drept "pradă" a răului.
Alte idei?
Tag:
Întrebări
joi, 9 septembrie 2010
miercuri, 8 septembrie 2010
Tartă cu mere şi nuci coapte
Reţeta pe care o voi împărtăşi cu voi nu plănuiam să ajungă pe blog însă câteva persoane de pe Facebook, martore ale statusului la care scriam că sunt în bucătărie meşterind "papa bun", mi-au solicitat poze. Pentru persoanele pofticioase am să postez şi reţeta.
Am preluat-o din ultimul număr al revistei Cosmopolitan (septembrie 2010, pagina 128) însă am modificat-o pe alocuri (după preferinţele mele). Reţeta era iniţial tartă cu prune. Eu am optat pentru mere (combinate cu scorţişoară).
Ingrediente:
Pentru aluat: 250g făină, 150g margarină şi 100g zahăr pudră.
Restul ingredientelor: 3 linguri griş, 3 linguri zahăr, 4-5 mere curăţate şi tăiate cubuleţe, scorţişoară (nu e obligatorie), 40g margarină, 50g nuci.
Preparare:
Margarina (150g) se pune la topit (astfel este mai uşor de amestecat cu restul ingredientelor). După ce se topeşte se adaugă 100g zahăr pudră. Lăsaţi această compoziţie să se răcească puţin înainte de a adăuga făina. După ce se amestecă toate ingredientele pentru aluat, acesta se dă la rece pentru 30 minute.
Ungeţi o tavă cu margarină şi tapetaţi cu făină, apoi scoateţi aluatul de la frigider şi întindeţi-l în tavă. Presăraţi 3 linguri de griş, apoi merele tăiate cubuleţe, puţină scorţişoară (nu este obligatorie) şi cele 50g nuci. La final presăraţi 3 linguri de zahăr şi cele 40g margarină (eu am tăiat-o cubuleţe mici ca să o pot distribui pe toată tarta).
Daţi la cuptor pentru 40-50 de minute.
Margarina şi zahărul de deasupra se caramelizează iar nucile coapte sunt un deliciu :D
În plus reţeta nu conţine ou (ceea ce o face să fie consumabilă şi de persoanele cu probleme la stomac, fiere şi pancreas). Nucile se digeră mai greu... dar merită! (şi conţin acizi omega 3, foarte indicaţi!)


Am preluat-o din ultimul număr al revistei Cosmopolitan (septembrie 2010, pagina 128) însă am modificat-o pe alocuri (după preferinţele mele). Reţeta era iniţial tartă cu prune. Eu am optat pentru mere (combinate cu scorţişoară).
Ingrediente:
Pentru aluat: 250g făină, 150g margarină şi 100g zahăr pudră.
Restul ingredientelor: 3 linguri griş, 3 linguri zahăr, 4-5 mere curăţate şi tăiate cubuleţe, scorţişoară (nu e obligatorie), 40g margarină, 50g nuci.
Preparare:
Margarina (150g) se pune la topit (astfel este mai uşor de amestecat cu restul ingredientelor). După ce se topeşte se adaugă 100g zahăr pudră. Lăsaţi această compoziţie să se răcească puţin înainte de a adăuga făina. După ce se amestecă toate ingredientele pentru aluat, acesta se dă la rece pentru 30 minute.
Ungeţi o tavă cu margarină şi tapetaţi cu făină, apoi scoateţi aluatul de la frigider şi întindeţi-l în tavă. Presăraţi 3 linguri de griş, apoi merele tăiate cubuleţe, puţină scorţişoară (nu este obligatorie) şi cele 50g nuci. La final presăraţi 3 linguri de zahăr şi cele 40g margarină (eu am tăiat-o cubuleţe mici ca să o pot distribui pe toată tarta).
Daţi la cuptor pentru 40-50 de minute.
Margarina şi zahărul de deasupra se caramelizează iar nucile coapte sunt un deliciu :D
În plus reţeta nu conţine ou (ceea ce o face să fie consumabilă şi de persoanele cu probleme la stomac, fiere şi pancreas). Nucile se digeră mai greu... dar merită! (şi conţin acizi omega 3, foarte indicaţi!)


Tag:
Reţete
Ce tip de femeie preferă în pat în funcţie de zodie
Berbecul preferă femeia spontană
Impulsiv şi pasional în pat, Berbecul se va plictisi teribil lângă o femeie care îşi calculează partidele de sex sau investeşte timp în pregătirea atmosferei. El are nevoie în primul şi primul rând de o femeie spontană, care să ţină pasul cu el.
Taurul preferă femeia senzuală
Taurul este un seducător care îşi tratează cu fineţe şi rafinament iubita în pat. Tocmai de aceea, ea trebuie să lase experimentele sau spontaneitatea deoparte şi să îşi îmbrăţişeze latura senzuală. Taurul este genul de bărbat incitat de feminitate şi candoare, nu de indecenţa ostentativă.
Gemenii preferă femeia inteligentă
Se poate spune că Gemenii sunt cei mai inteligenţi bărbaţi din zodiac. În pat sunt deosebit de cerebrali, aşa că preferă femeile inteligente, capabile să îi stimuleze mental cu partide de sex pline de fantezie. Dacă cea de lângă ei nu are prezenţă de spirit, nu le oferă plăcerea dorită.
Racul preferă femeia romantică
Tandru, atent, contemplativ, Racul obişnuieşte să ofere clipe pline de romantism celei cu care împarte acelaşi pat. El îşi doreşte ca ea să-i aprecieze eforturile şi să îi ofere la fel de multă afecţiune, tocmai de aceea Racul are nevoie de o femeie la fel de romantică ca el.
Leul preferă femeia creativă
Leul este un bărbat jucăuş şi inventiv în pat, dar vrea ca partenera lui să vină cu la fel de multe idei năstruşnice, pentru a trăi cu exuberanţa caracteristică fiecare partidă de sex. Totodată, îşi doreşte să primească complimente şi să fie răsfăţat, aşa că nu strică un strop de altruism.
Fecioara preferă femeia virginală
Bărbatul Fecioară va strâmba din nas la vederea unei femei care aplică cu el tactici prea îndrăzneţe în pat. În timpul sexului vrea ca partenera lui să aibă o doză de puritate şi reţinere, la care să renunţe abia spre sfârşitul partidei, sub mrejele lui.
Balanţa preferă femeia cu iniţiativă
Bărbatul Balanţă caută armonia în pat, dar nu o va găsi decât atunci când întâlneşte o femeie dinamică şi cu iniţiativă. Acest nativ tinde să devină pasiv în pat, dacă nu este în permanenţă împins de la spate. Drept urmare, preferă femeile gata de acţiune.
Scorpionul preferă femeia supusă
Bărbatul Scorpion are nevoie în pat de o parteneră gata să i se dăruiască cu totul în pat. Extrem de pasional, Scorpionul preferă să ia el toate deciziile şi să o manipuleze pe cea de lângă el cu uşurinţă. Aşadar, vrea în pat o femeie gata să i se supună.
Săgetătorul preferă femeia cu imaginaţie
Săgetătorul este bărbatul care se plictiseşte cel mai uşor în pat, aşa că, dacă vorbim de o parteneră stabilă, ea trebuie să aibă neapărat o imaginaţie bogată, dar şi o atitudine deschisă experimentelor de orice fel, pe care Săgetătorul inevitabil le va propune.
Capricornul preferă femeia independentă
Capricornul este un bărbat lucid şi uşor convenţional în pat. De aceea i se par extrem de puerile femeile romantice, care se agaţă cu disperare de el. Cel mai mult este incitat de femeile puternice, care îi arată că ştiu cum să se simtă bine în pat, fără multă atenţie din partea lui.
Vărsătorul preferă femeia nonconformistă
Vărsătorul are un stil neconvenţional de a face sex, aşa că are nevoie de o femeie capabilă să-i înţeleagă propunerile, nu neapărat să i le şi accepte. În pat, preferă femeile nonconformiste, care sunt gata să exploreze cu el feţele ascunse ale sexului.
Peştii preferă femeia misterioasă
Acest nativ vede sexul ca pe o artă, motiv pentru care doar o femeie suficient de misterioasă îi va trezi simţurile. În pat trăieşte sexul tridimensional, analizându-l fizic, psihic şi spiritual. Drept urmare, femeia de lângă el trebuie să posede o anumită complexitate ca să îl incite.
Sursa: Unica.ro
Impulsiv şi pasional în pat, Berbecul se va plictisi teribil lângă o femeie care îşi calculează partidele de sex sau investeşte timp în pregătirea atmosferei. El are nevoie în primul şi primul rând de o femeie spontană, care să ţină pasul cu el.
Taurul preferă femeia senzuală
Taurul este un seducător care îşi tratează cu fineţe şi rafinament iubita în pat. Tocmai de aceea, ea trebuie să lase experimentele sau spontaneitatea deoparte şi să îşi îmbrăţişeze latura senzuală. Taurul este genul de bărbat incitat de feminitate şi candoare, nu de indecenţa ostentativă.
Gemenii preferă femeia inteligentă
Se poate spune că Gemenii sunt cei mai inteligenţi bărbaţi din zodiac. În pat sunt deosebit de cerebrali, aşa că preferă femeile inteligente, capabile să îi stimuleze mental cu partide de sex pline de fantezie. Dacă cea de lângă ei nu are prezenţă de spirit, nu le oferă plăcerea dorită.
Racul preferă femeia romantică
Tandru, atent, contemplativ, Racul obişnuieşte să ofere clipe pline de romantism celei cu care împarte acelaşi pat. El îşi doreşte ca ea să-i aprecieze eforturile şi să îi ofere la fel de multă afecţiune, tocmai de aceea Racul are nevoie de o femeie la fel de romantică ca el.
Leul preferă femeia creativă
Leul este un bărbat jucăuş şi inventiv în pat, dar vrea ca partenera lui să vină cu la fel de multe idei năstruşnice, pentru a trăi cu exuberanţa caracteristică fiecare partidă de sex. Totodată, îşi doreşte să primească complimente şi să fie răsfăţat, aşa că nu strică un strop de altruism.
Fecioara preferă femeia virginală
Bărbatul Fecioară va strâmba din nas la vederea unei femei care aplică cu el tactici prea îndrăzneţe în pat. În timpul sexului vrea ca partenera lui să aibă o doză de puritate şi reţinere, la care să renunţe abia spre sfârşitul partidei, sub mrejele lui.
Balanţa preferă femeia cu iniţiativă
Bărbatul Balanţă caută armonia în pat, dar nu o va găsi decât atunci când întâlneşte o femeie dinamică şi cu iniţiativă. Acest nativ tinde să devină pasiv în pat, dacă nu este în permanenţă împins de la spate. Drept urmare, preferă femeile gata de acţiune.
Scorpionul preferă femeia supusă
Bărbatul Scorpion are nevoie în pat de o parteneră gata să i se dăruiască cu totul în pat. Extrem de pasional, Scorpionul preferă să ia el toate deciziile şi să o manipuleze pe cea de lângă el cu uşurinţă. Aşadar, vrea în pat o femeie gata să i se supună.
Săgetătorul preferă femeia cu imaginaţie
Săgetătorul este bărbatul care se plictiseşte cel mai uşor în pat, aşa că, dacă vorbim de o parteneră stabilă, ea trebuie să aibă neapărat o imaginaţie bogată, dar şi o atitudine deschisă experimentelor de orice fel, pe care Săgetătorul inevitabil le va propune.
Capricornul preferă femeia independentă
Capricornul este un bărbat lucid şi uşor convenţional în pat. De aceea i se par extrem de puerile femeile romantice, care se agaţă cu disperare de el. Cel mai mult este incitat de femeile puternice, care îi arată că ştiu cum să se simtă bine în pat, fără multă atenţie din partea lui.
Vărsătorul preferă femeia nonconformistă
Vărsătorul are un stil neconvenţional de a face sex, aşa că are nevoie de o femeie capabilă să-i înţeleagă propunerile, nu neapărat să i le şi accepte. În pat, preferă femeile nonconformiste, care sunt gata să exploreze cu el feţele ascunse ale sexului.
Peştii preferă femeia misterioasă
Acest nativ vede sexul ca pe o artă, motiv pentru care doar o femeie suficient de misterioasă îi va trezi simţurile. În pat trăieşte sexul tridimensional, analizându-l fizic, psihic şi spiritual. Drept urmare, femeia de lângă el trebuie să posede o anumită complexitate ca să îl incite.
Sursa: Unica.ro
Tag:
Totul despre zodii
În pădurea cu alune - Remember?
În pădurea cu alune
Aveau casă doi pitici
Vine pupăza şi spune
Vreau să stau şi eu aici
Pu-pu-pu, pu-pu-pu
Vreau să stau şi eu aici
Pu-pu-pu, pu-pu-pu
Vreau să stau şi eu aici
Iată vine şi-o broscuţă
Ţop, ţop, ţop sărind mereu
Dacă e loc în căsuţă
Tare-aş vrea să stau şi eu
Ţop-ţop-ţop, ţop-ţop-ţop
Tare-aş vrea să stau şi eu - bis
Şoricelul strigă-ndată
Iată şi eu am venit
Casa voastră e curată
Noroc, bine v-am găsit
Chiţ-chiţ-chiţ, chiţ-chiţ-chiţ
Noroc, bine v-am găsit - bis
Şi-n căsuţa cea drăguţă
Stau vreo cinci prieteni mici
Şoricelul şi-o broscuţă
Pupăza şi doi pitici
Tra-la-la, tra-la-la
Stau vreo cinci prieteni mici - bis.
Aveau casă doi pitici
Vine pupăza şi spune
Vreau să stau şi eu aici
Pu-pu-pu, pu-pu-pu
Vreau să stau şi eu aici
Pu-pu-pu, pu-pu-pu
Vreau să stau şi eu aici
Iată vine şi-o broscuţă
Ţop, ţop, ţop sărind mereu
Dacă e loc în căsuţă
Tare-aş vrea să stau şi eu
Ţop-ţop-ţop, ţop-ţop-ţop
Tare-aş vrea să stau şi eu - bis
Şoricelul strigă-ndată
Iată şi eu am venit
Casa voastră e curată
Noroc, bine v-am găsit
Chiţ-chiţ-chiţ, chiţ-chiţ-chiţ
Noroc, bine v-am găsit - bis
Şi-n căsuţa cea drăguţă
Stau vreo cinci prieteni mici
Şoricelul şi-o broscuţă
Pupăza şi doi pitici
Tra-la-la, tra-la-la
Stau vreo cinci prieteni mici - bis.
Tag:
Diverse
marți, 7 septembrie 2010
Glucide-pereche. Mail exchange.
"Lângă tine pot tăcea şi să mă simt foarte bine. Am constatat asta când ne-am văzut şi parcă nu mai era nevoie de nimic... Putem vorbi muuuuult, dar putem tăcea stând pe bancă. A comunica înseamnă a dărui sens, dar există atât de multe moduri de a comunica!"
Nu pot decât să fiu de acord aici. Tăcerea noastră vorbeşte. E "crema", "miezul conversaţiilor interminabile"...
Ah, trebuie să-ţi spun "una dulce". Am descoperit în Cosmo o reţetă de tartă cu fructe (şi se face fără ou, deci nu ne face rău la fiere).
Când mâncăm dulciuri împreună, nu mai e nevoie de cuvinte sau de "păreri" despre acel ceva. Un "mmmmmm" e suficient, apoi tăcerea noastră spune totul. Savurăm glucidele cu fiecare por... aşa cum facem cu dragostea (nu arătăm asta, dar chiar o savurăm).
P.S.: sper să nu te superi că am publicat asta.
Nu pot decât să fiu de acord aici. Tăcerea noastră vorbeşte. E "crema", "miezul conversaţiilor interminabile"...
Ah, trebuie să-ţi spun "una dulce". Am descoperit în Cosmo o reţetă de tartă cu fructe (şi se face fără ou, deci nu ne face rău la fiere).
Când mâncăm dulciuri împreună, nu mai e nevoie de cuvinte sau de "păreri" despre acel ceva. Un "mmmmmm" e suficient, apoi tăcerea noastră spune totul. Savurăm glucidele cu fiecare por... aşa cum facem cu dragostea (nu arătăm asta, dar chiar o savurăm).
P.S.: sper să nu te superi că am publicat asta.
Tag:
Din suflet
Unul mă sperie. Alţi doi mă fac să zâmbesc.
M-am speriat de un bărbat iar alţi doi m-au făcut să zâmbesc.
Stăteam singură pe bancă... aveam de stat vreo două ore. Am avut ceva treaba ce necesita rezolvare la oră fixă (10) iar apoi o ditamai fereastra (două ore) până la întâlnirea cu o gagică. Citeam o revistă şi subliniam cu pixul pe ea ideile care îmi păreau "de reţinut". Un bărbat la vreo 30 de ani se aşează lângă mine pe bancă. Zice "dă-mi pixul!". Am crezut că mi se pare. A mai zis o dată. M-am făcut că nu aud. A zis şi a treia oară şi m-am întors către el foarte nervoasă, mai să mă iau de tupeul pe care-l avea. Fără "te rog frumos", fără altă formulă de adresare... Ce-i asta?... Când m-am întors spre el mi-am înghiţit cuvintele. Era oarecum cu probleme. Cred că avea un handicap mental. Dădea puţin din cap şi se vedea că e "altfel" faţă de restul lumii. Dar fizic era ca toţi ceilalţi oameni. I-am întins pixul. Avea o revistă cu reţete (cred că "Practic în bucătărie") şi a început să mâzgălească pe ea circular. Mi-a înapoiat pixul şi a pornit o conversaţie...
EL: Mai vii pe aici prin parc dacă te plictiseşti?
TERRA: -
EL: Mai vii pe aici?
TERRA: Nu.
EL: Ai copii?
TERRA: Nu.
EL: Vrei să mă ajuţi?
TERRA: [?!?!]
EL: Vrei să mă ajuţi?
TERRA: Cu ce să te ajut?
EL: Vrei? Ai zis că n-ai copii.
TERRA: [?!?!] Cu ce anume să te ajut?
EL: Păi nu vrei copii?
TERRA: (încruntată şi speriată simultan) NU!
Apoi mi-a aruncat o privire urâtă (am simţit asta în ceafă deşi nu mă uitam la el în timpul conversaţiei...). A bolborosit ceva şi a plecat.
Acesta a fost omul care m-a speriat. Cel care dorea să-l ajut să "facem" copii.
Stând pe bancă, în decursul celor două ore... tot patrulau doi jandarmi pe acolo... pentru că se fac pregătirile pentru zilele cetăţii. Erau simpatici amândoi, tinerei, până-n 35.
La un moment dat s-au oprit în faţa mea şi unul din ei...
Jandarmul: Ne scuzaţi dacă vă deranjăm... avem să vă punem o întrebare. Dar ne scuzaţi, nu vrem să fie un deranj. Ăăă... ne scuzaţi, chiar nu vrem sa ne înţelegeţi greşit...
(!!!) - îmi venea să îi zic "treci la subiect, omule!"... dar l-am lăsat să se fâstâcească (era amuzant făcând asta).
Jandarmul: Ne spuneţi şi nouă câţi ani aveţi? Am făcut un pariu cu colegul şi am vrea să ştim :D
I-am răspuns scurt, spunându-i doar anii, fără alte cuvinte. N-aveam chef de nimic, voiam doar să-mi termin de citit revista şi atât.
Jandarmul: Mulţi înainte! Mulţumim şi ne scuzaţi dacă v-am deranjat. O zi frumoasă în continuare.
Şi au plecat. Dar erau aşa simpatici, mai ales cel care a vorbit că se tot fâstâcea în timp ce îşi pregatea cuvintele (şi repetiţiile)...
Au reuşit să îmi distragă atenţia de la păţania întâmplată cu câteva minute înainte.
Stăteam singură pe bancă... aveam de stat vreo două ore. Am avut ceva treaba ce necesita rezolvare la oră fixă (10) iar apoi o ditamai fereastra (două ore) până la întâlnirea cu o gagică. Citeam o revistă şi subliniam cu pixul pe ea ideile care îmi păreau "de reţinut". Un bărbat la vreo 30 de ani se aşează lângă mine pe bancă. Zice "dă-mi pixul!". Am crezut că mi se pare. A mai zis o dată. M-am făcut că nu aud. A zis şi a treia oară şi m-am întors către el foarte nervoasă, mai să mă iau de tupeul pe care-l avea. Fără "te rog frumos", fără altă formulă de adresare... Ce-i asta?... Când m-am întors spre el mi-am înghiţit cuvintele. Era oarecum cu probleme. Cred că avea un handicap mental. Dădea puţin din cap şi se vedea că e "altfel" faţă de restul lumii. Dar fizic era ca toţi ceilalţi oameni. I-am întins pixul. Avea o revistă cu reţete (cred că "Practic în bucătărie") şi a început să mâzgălească pe ea circular. Mi-a înapoiat pixul şi a pornit o conversaţie...
EL: Mai vii pe aici prin parc dacă te plictiseşti?
TERRA: -
EL: Mai vii pe aici?
TERRA: Nu.
EL: Ai copii?
TERRA: Nu.
EL: Vrei să mă ajuţi?
TERRA: [?!?!]
EL: Vrei să mă ajuţi?
TERRA: Cu ce să te ajut?
EL: Vrei? Ai zis că n-ai copii.
TERRA: [?!?!] Cu ce anume să te ajut?
EL: Păi nu vrei copii?
TERRA: (încruntată şi speriată simultan) NU!
Apoi mi-a aruncat o privire urâtă (am simţit asta în ceafă deşi nu mă uitam la el în timpul conversaţiei...). A bolborosit ceva şi a plecat.
Acesta a fost omul care m-a speriat. Cel care dorea să-l ajut să "facem" copii.
Stând pe bancă, în decursul celor două ore... tot patrulau doi jandarmi pe acolo... pentru că se fac pregătirile pentru zilele cetăţii. Erau simpatici amândoi, tinerei, până-n 35.
La un moment dat s-au oprit în faţa mea şi unul din ei...
Jandarmul: Ne scuzaţi dacă vă deranjăm... avem să vă punem o întrebare. Dar ne scuzaţi, nu vrem să fie un deranj. Ăăă... ne scuzaţi, chiar nu vrem sa ne înţelegeţi greşit...
(!!!) - îmi venea să îi zic "treci la subiect, omule!"... dar l-am lăsat să se fâstâcească (era amuzant făcând asta).
Jandarmul: Ne spuneţi şi nouă câţi ani aveţi? Am făcut un pariu cu colegul şi am vrea să ştim :D
I-am răspuns scurt, spunându-i doar anii, fără alte cuvinte. N-aveam chef de nimic, voiam doar să-mi termin de citit revista şi atât.
Jandarmul: Mulţi înainte! Mulţumim şi ne scuzaţi dacă v-am deranjat. O zi frumoasă în continuare.
Şi au plecat. Dar erau aşa simpatici, mai ales cel care a vorbit că se tot fâstâcea în timp ce îşi pregatea cuvintele (şi repetiţiile)...
Au reuşit să îmi distragă atenţia de la păţania întâmplată cu câteva minute înainte.
Tag:
File din zile
duminică, 5 septembrie 2010
sâmbătă, 4 septembrie 2010
Cum se comportă zodiile când sunt plictisite
Berbec: Tu n-ai timp să te plictiseşti. Găseşti mereu ceva de făcut şi te miri cum pot alţii să picotească.
Taur: Te plictiseşti cu o eleganţă… aşa că n-ai numi-o plictiseală, ci relaxare. Care, crezi tu, este oricând binevenită.
Gemeni: Cum să te plictiseşti când există oricând la îndemână telefonul sau messengerul? Pentru tine a te plictisi echivalează doar cu a suna pe cineva cu care n-ai mai vorbit de mult…
Rac: Dacă te plictiseşti, te laşi absorbită de aminiri şi retrăieşti emoţii sau senzaţii din trecutul mai mult sau mai puţin apropiat. Iar şeful n-are decât să vorbească…
Leu: Nu te plictiseşti niciodată când este vorba de tine. Altfel, dacă subiectul nu te priveşte, te plictiseşti imediat. Singur fiind, leneveşti cu eleganţa unei feline…
Fecioară: Ai putea avea perioade lungi de plictiseală… zile întregi. Aşa că te obişnuieşti. Punctual, găseşti totuşi ceva de migălit, reparat, cusut sau poţi, la o adică, să dai cu mopul a patra oară…
Balanţă: Pentru ce altceva decât pentru astfel de momente se fac tonele de filme romantice, telenovelele sau romanele siropoase? Sau îţi poţi invita prietenele la o şuetă, fie ea chiar şi pe un site de socializare.
Scorpion: Nu ştie nimeni când te plictiseşti şi când nu. Uneori ai o mină plictisită chiar dacă (sau mai ales dacă!) subiectul te interesează. Ai întotdeauna o rezervă de lucruri la care să te gândeşti.
Săgetător: Ce plictiseală?! Inventezi imediat o treabă de făcut, un loc de vizitat sau o glumă de spus. Dar dacă vreun şef te ţine închis între patru ziduri s-ar putea să te plictiseşti mai rău decât un leu în cuşcă.
Capricorn: Cum pentru tine timpul este extrem de preţios, nu îţi permiţi luxul de a te plictisi. N-ai ceva interesant de făcut? Îţi exersezi abilităţile, înveţi o limbă străină sau analizezi situaţia.
Vărsător: Te plictiseşti numai dacă n-ai la dispoziţie internet, un calculator sau un alt device inteligent. Altfel, te mai pot plictisi oamenii banali sau stupizi cu care eşti nevoită să stai uneori.
Peşti: Ai la dispoziţie o gama largă de lumi imaginare pe unde să vagabondezi, în gând, în caz că situaţia reală devine neinteresantă.
Sursa: Unica.ro
Taur: Te plictiseşti cu o eleganţă… aşa că n-ai numi-o plictiseală, ci relaxare. Care, crezi tu, este oricând binevenită.
Gemeni: Cum să te plictiseşti când există oricând la îndemână telefonul sau messengerul? Pentru tine a te plictisi echivalează doar cu a suna pe cineva cu care n-ai mai vorbit de mult…
Rac: Dacă te plictiseşti, te laşi absorbită de aminiri şi retrăieşti emoţii sau senzaţii din trecutul mai mult sau mai puţin apropiat. Iar şeful n-are decât să vorbească…
Leu: Nu te plictiseşti niciodată când este vorba de tine. Altfel, dacă subiectul nu te priveşte, te plictiseşti imediat. Singur fiind, leneveşti cu eleganţa unei feline…
Fecioară: Ai putea avea perioade lungi de plictiseală… zile întregi. Aşa că te obişnuieşti. Punctual, găseşti totuşi ceva de migălit, reparat, cusut sau poţi, la o adică, să dai cu mopul a patra oară…
Balanţă: Pentru ce altceva decât pentru astfel de momente se fac tonele de filme romantice, telenovelele sau romanele siropoase? Sau îţi poţi invita prietenele la o şuetă, fie ea chiar şi pe un site de socializare.
Scorpion: Nu ştie nimeni când te plictiseşti şi când nu. Uneori ai o mină plictisită chiar dacă (sau mai ales dacă!) subiectul te interesează. Ai întotdeauna o rezervă de lucruri la care să te gândeşti.
Săgetător: Ce plictiseală?! Inventezi imediat o treabă de făcut, un loc de vizitat sau o glumă de spus. Dar dacă vreun şef te ţine închis între patru ziduri s-ar putea să te plictiseşti mai rău decât un leu în cuşcă.
Capricorn: Cum pentru tine timpul este extrem de preţios, nu îţi permiţi luxul de a te plictisi. N-ai ceva interesant de făcut? Îţi exersezi abilităţile, înveţi o limbă străină sau analizezi situaţia.
Vărsător: Te plictiseşti numai dacă n-ai la dispoziţie internet, un calculator sau un alt device inteligent. Altfel, te mai pot plictisi oamenii banali sau stupizi cu care eşti nevoită să stai uneori.
Peşti: Ai la dispoziţie o gama largă de lumi imaginare pe unde să vagabondezi, în gând, în caz că situaţia reală devine neinteresantă.
Sursa: Unica.ro
Tag:
Totul despre zodii
vineri, 3 septembrie 2010
Leapşă
Am primit o leapşă de la Alina, una dintre prezenţele mele preferate din blogosferă. Şi am să trec la treabă...
1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine?
Mama e mereu mândră de mine. Iar eu încerc de fiecare dată să depăşesc aşteptările. Am scris asta apoi m-am dus în camera cealaltă şi am întrebat-o "Cât de des eşti mândră de mine?". Mi-a zis, zâmbind, "Nu foarte des." apoi am întrebat nedumerită "De ce?!".
"Nu-mi place când ţipi la mine sau când mă dai afară din camera ta. Şi nici când ţipi la Edi nu-mi place."
Sunt o fire vulcanică, greu de stăpânit de cineva şi cel mai mult detest când o persoană încearcă să mă schimbe, să mă "domesticească". Iar mama, uneori, chiar încearcă să facă asta. Ştiu de ce se supără mereu pe mine - pentru că orice-ar face nu mă schimb. Îi place să deţină controlul în acelaşi timp în care eu sunt gata să zbor.
2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?
Le-am pierdut numărul... E greşit că recunosc? :)
3. La ce eşti cea mai bună, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?
"Cea mai bună" este un atribut relativ.
4. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi?
Faptul că am mereu ultimul cuvânt.
5. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?
Nu vorbesc în necunoştinţă de cauză.
6. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tăi?
Tăria.
7. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta?
De multe ori simt asta. Am zile în care nu mă trezesc foarte bine însă am şi zile în care iubesc să-mi valorific atuurile.
8. Care e cel mai prost om pe care-l cunoşti?
Nu stau să fac ierarhia proştilor.
9. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?
Plescăitul.
10. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionată?
La majorat. Eram plină de bube (aveam varicelă) şi mătuşa mea a venit să mă scoată să mâncăm ceva. Cică "lasă că nu ştie lumea că ai varicelă. Îţi iei o bluză cu mânecă lungă şi nu se vede. Ce e pe faţă zici că e acnee."
M-am îmbrăcat şi am plecat. Somnoroasă, bolnăvicioasă... am intrat în local... şi am descoperit că era închiriat pentru mine. Atunci am descoperit că bucuriile vin când nu le aştepţi.
11. Care ar fi singurul lucru pe care ţi-ar plăcea să-l furi (fiind singura şansă de a-l avea…)?
Sănătatea.
12. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?
Cred că prima (şi ultima) dată când m-am îmbătat.
13. În faţa cui te simţi cel mai pierdut, emoţionat, blocat?
Chiar crezi că-ţi spun? :)
14. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?
La întrebarea asta nu vreau să răspund.
15. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta?
De la a vrea până la a schimba e cale lungă.
16. Cu cine vorbeşti cel mai des despre sex?
Cred că nu prea vorbesc despre sex.
17. Care e cea mai proastă scuză pe care ai folosit-o vreodată?
Chiar crezi că ţin minte chestiile astea? :p
18. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti?
Celui pe care-l iubeşti, îi ierţi tot.
19. Ce calitate a jumătăţii tale de viaţă îţi este cea mai dragă?
D.p.d.v. fizic sau spiritual? Barba (scurtă) şi fidelitatea.
20. Care a fost jucăria ta preferată în copilărie?
Memoria pe termen lung e slabă la mine. Am întrebat-o pe mama "Care era jucăria mea preferată în copilărie?". Fără să ezite... a răspuns fulger "Mingea şi maşinile! Dacă apărea vreuna nouă, p-aia o voiai."
De o chestie îmi aduc aminte apropo de subiectul acesta... colecţionam abţipilduri cu maşini de la gumele Turbo. Le lipeam pe frigider şi pe mobila de bucătărie :))
21. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?
În primul rând mă bazez pe cele două mame. Adică mama mea şi mătuşa care m-a crescut până la 8 ani.
În al doilea rând apelez cu încredere la Evgenia Plushenka şi Florin.
22. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi?
Prefer să nu răspund la această întrebare.
23. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult?
Medicină şi astrologie.
24. Cine-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment?
25. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înţeleasă?
Nu mă interesează. Ceea ce fac mă priveşte doar pe mine. Nu contează dacă sunt sau nu înţeleasă. N-o să mă opresc din drum doar pentru că X sau Y or să se împiedice de nedumeriri legate de deciziile mele.
26. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?
Pasiune.
27. Unde te simţi cel mai în siguranţă?
Acasă.
28. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi-a fost făcut vreodată?
Nu ţin minte complimentele pentru că majoritatea sunt făcute atunci când oamenii au nevoie de ceva. Însă o dovadă sinceră de complimente sunt cuvintele frumoase pe care le-am primit de la o parte dintre cititorii acestui blog la secţiunea "Părerea ta despre Terra". Pentru toate cuvintele pe care le-am primit acolo, mă simt datoare. M-au emoţionat... iar emoţia persistă.
29. Care e persoana care te face să râzi, să te simţi relaxată?
Sunt multe persoane care mă fac să mă simt bine în compania lor.
30. Care a fost primul tău vis împlinit?
Nu ştiu care a fost primul. Ştiu că am muncit ca multe din ele să se împlinească.
31. În ce an al vieţii tale ai simţit că te-ai schimbat cel mai mult?
La 16 ani. Când am rămas cu unul dintre părinţi.
32. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?
Greu să mă decid...
33. Care a fost cel mai îndrăzneţ lucru pe care l-ai făcut cu o persoană de acelaşi sex cu tine?
Sărut.
1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine?
Mama e mereu mândră de mine. Iar eu încerc de fiecare dată să depăşesc aşteptările. Am scris asta apoi m-am dus în camera cealaltă şi am întrebat-o "Cât de des eşti mândră de mine?". Mi-a zis, zâmbind, "Nu foarte des." apoi am întrebat nedumerită "De ce?!".
"Nu-mi place când ţipi la mine sau când mă dai afară din camera ta. Şi nici când ţipi la Edi nu-mi place."
Sunt o fire vulcanică, greu de stăpânit de cineva şi cel mai mult detest când o persoană încearcă să mă schimbe, să mă "domesticească". Iar mama, uneori, chiar încearcă să facă asta. Ştiu de ce se supără mereu pe mine - pentru că orice-ar face nu mă schimb. Îi place să deţină controlul în acelaşi timp în care eu sunt gata să zbor.
2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?
Le-am pierdut numărul... E greşit că recunosc? :)
3. La ce eşti cea mai bună, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?
"Cea mai bună" este un atribut relativ.
4. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi?
Faptul că am mereu ultimul cuvânt.
5. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?
Nu vorbesc în necunoştinţă de cauză.
6. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tăi?
Tăria.
7. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta?
De multe ori simt asta. Am zile în care nu mă trezesc foarte bine însă am şi zile în care iubesc să-mi valorific atuurile.
8. Care e cel mai prost om pe care-l cunoşti?
Nu stau să fac ierarhia proştilor.
9. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?
Plescăitul.
10. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionată?
La majorat. Eram plină de bube (aveam varicelă) şi mătuşa mea a venit să mă scoată să mâncăm ceva. Cică "lasă că nu ştie lumea că ai varicelă. Îţi iei o bluză cu mânecă lungă şi nu se vede. Ce e pe faţă zici că e acnee."
M-am îmbrăcat şi am plecat. Somnoroasă, bolnăvicioasă... am intrat în local... şi am descoperit că era închiriat pentru mine. Atunci am descoperit că bucuriile vin când nu le aştepţi.
11. Care ar fi singurul lucru pe care ţi-ar plăcea să-l furi (fiind singura şansă de a-l avea…)?
Sănătatea.
12. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?
Cred că prima (şi ultima) dată când m-am îmbătat.
13. În faţa cui te simţi cel mai pierdut, emoţionat, blocat?
Chiar crezi că-ţi spun? :)
14. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?
La întrebarea asta nu vreau să răspund.
15. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta?
De la a vrea până la a schimba e cale lungă.
16. Cu cine vorbeşti cel mai des despre sex?
Cred că nu prea vorbesc despre sex.
17. Care e cea mai proastă scuză pe care ai folosit-o vreodată?
Chiar crezi că ţin minte chestiile astea? :p
18. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti?
Celui pe care-l iubeşti, îi ierţi tot.
19. Ce calitate a jumătăţii tale de viaţă îţi este cea mai dragă?
D.p.d.v. fizic sau spiritual? Barba (scurtă) şi fidelitatea.
20. Care a fost jucăria ta preferată în copilărie?
Memoria pe termen lung e slabă la mine. Am întrebat-o pe mama "Care era jucăria mea preferată în copilărie?". Fără să ezite... a răspuns fulger "Mingea şi maşinile! Dacă apărea vreuna nouă, p-aia o voiai."
De o chestie îmi aduc aminte apropo de subiectul acesta... colecţionam abţipilduri cu maşini de la gumele Turbo. Le lipeam pe frigider şi pe mobila de bucătărie :))
21. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?
În primul rând mă bazez pe cele două mame. Adică mama mea şi mătuşa care m-a crescut până la 8 ani.
În al doilea rând apelez cu încredere la Evgenia Plushenka şi Florin.
22. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi?
Prefer să nu răspund la această întrebare.
23. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult?
Medicină şi astrologie.
24. Cine-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment?
25. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înţeleasă?
Nu mă interesează. Ceea ce fac mă priveşte doar pe mine. Nu contează dacă sunt sau nu înţeleasă. N-o să mă opresc din drum doar pentru că X sau Y or să se împiedice de nedumeriri legate de deciziile mele.
26. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?
Pasiune.
27. Unde te simţi cel mai în siguranţă?
Acasă.
28. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi-a fost făcut vreodată?
Nu ţin minte complimentele pentru că majoritatea sunt făcute atunci când oamenii au nevoie de ceva. Însă o dovadă sinceră de complimente sunt cuvintele frumoase pe care le-am primit de la o parte dintre cititorii acestui blog la secţiunea "Părerea ta despre Terra". Pentru toate cuvintele pe care le-am primit acolo, mă simt datoare. M-au emoţionat... iar emoţia persistă.
29. Care e persoana care te face să râzi, să te simţi relaxată?
Sunt multe persoane care mă fac să mă simt bine în compania lor.
30. Care a fost primul tău vis împlinit?
Nu ştiu care a fost primul. Ştiu că am muncit ca multe din ele să se împlinească.
31. În ce an al vieţii tale ai simţit că te-ai schimbat cel mai mult?
La 16 ani. Când am rămas cu unul dintre părinţi.
32. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?
Greu să mă decid...
33. Care a fost cel mai îndrăzneţ lucru pe care l-ai făcut cu o persoană de acelaşi sex cu tine?
Sărut.
Tag:
Leapşă
joi, 2 septembrie 2010
miercuri, 1 septembrie 2010
Let's shop! Tendinţe toamnă iarnă 2010-2011.
Trecând cu vederea numărul mare de zile în care facem cumpărături, sunt anumite zile pe an în care Trebuie să facem asta. Una din acele zile este chiar începutul unui nou sezon. Multe persoane sfătuiesc să ne abţinem acum şi să pornim la "vânătoare" prin magazine abia după ce trece o lună de la începerea sezonului pentru că atunci preţurile încep să se micşoreze (nu mult, dar scad totuşi). Eu sar peste regula asta şi cercetez ofertele. Mă bucur, mai ales, de ediţiile limitate dintr-o anumită piesă vestimentară. Da, sunt complet de acord cu ideea de a da mai mulţi bani pe ceva doar pentru a mă convinge că alte 500 de persoane n-or să apară pe stradă îmbrăcate cu aceeaşi chestie. Urăsc efectul de turmă. Îmi pare rău de tricoul meu în dungi care zace în şifonier de la începutul verii. Când toată lumea avea tricouri marinăreşti cu fundiţă roşie, eu alergam prin buticuri din alte oraşe doar ca să găsesc cu fundă mare. Am găsit! Dar după o lună s-a umplut Târgoviştea de tricouri cu fundă mare. Singurul lucru de care mă mai pot bucura în legătură cu acest tricou este că... de unde l-am luat eu am avut opţiunea de a-mi alege nuanţa de albastru a dungilor şi am optat pentru albastru deschis. Mă bucur de alegerea făcută în circumstanţa în care toată lumea poartă dungile închise la culoare.
Pentru a evita să am o piesă vestimentară la fel ca restul, şi ideea asta o puteţi lua ca pe un pont, uneori apelez la "artificii": ajustări sau adăugări. Adesea optez pentru piese vestimentare cât mai simple pentru că sunt cel mai uşor de modificat.
Dacă mă aflu în situaţia în care îmi place foarte mult o cămaşă care se întâmplă să fie în garderoba multor persoane, nu ezit să o cumpăr însă am grijă să o accesorizez diferit sau să o modific (dacă are mânecile lungi, le transform în mâneci trei sferturi... şi devine "tres chic"). Încă un obicei de-al meu (născut în urma nervilor că majoritatea rochiţelor cu model frumos sunt lungi...) este să cumpăr rochii lungi şi să le tai... cât mai mult :D. Ori devin rochiţe deasupra genunchilor, ori rochiţe scurte ori... bluze. Poate că sună a risipă să cumpăr o rochie şi să o transform în bluză însă preţurile sunt cam la fel (la rochii şi la bluze) aşa că nu pierd şansa de a mă bucura de ceva în ediţie "upgradată". Este opţiunea mea. La începutul verii îmi aduc aminte că am făcut o chestie cu regulă inversă: am luat o bluză lungă şi am transformat-o în rochiţă. I-am tăiat mânecile iar lungimea a fost suficientă pentru că... ei bine, pentru că înălţimea îmi permite. Sunt minionă şi mă bucur de asta!
De azi, oficial a început un nou sezon. Am să împărtăşesc câteva dintre "must"-urile toamnă-iarnă 2010/2011.
- Dantela. Da, a fost în topul preferinţelor sezonului trecut însă a îmbrăcat şi podiumurile acestui sezon. Singura schimbare este culoarea: se trece de la deschis la închis (în ton cu anotimpul).
- Penele. Recunosc că nu mi-au plăcut nici sezonul trecut şi nu-mi voi schimba părerea. Îmi par mult prea kitchoase. Abia dacă accept o broşă cu pene. Dar nu! Le exclud total din opţiunile mele. Pur şi simplu nu mă definesc şi nu am să port ceva doar pentru că este în trend. Port doar ceea ce mă defineşte. Iar trendurile au fost atât de largi de fiecare dată încât am avut de unde alege.
- Animal Print. Iniţial nu am fost de acord însă cred că aş opta cu uşurinţă (şi plăcere) pentru o pereche de botine cu animal print (care ar scoate din anonimat o ţinută într-o singură nuanţă... pentru zile "pe fugă"). Nici o eşarfă nu m-ar deranja.
- Tricot. Da, se poartă şi încă mult. Acest curent a îmbrăcat manechinele multor case de modă celebre şi promite să facă furori. Din partea mea, bun venit. Nu doar sună ci şi este confortabil. Gândeşte-te la un top extra size din tricot, o pereche de skinny jeans şi nişte botine cu toc stiletto de 10cm. Pentru mine asta înseamnă casual chic.
- Blana. Cred că singura chestie de blană pe care aş accepta-o ar fi... o vestă simpatică.
- Grafisme. Detaliile futuriste devin obligatorii! Fie că vorbim de o rochiţă cu imprimeu futurist ori fie că e vorba de o eşarfă, important este să ai aşa ceva în garderobă. Pentru cele care se scuză cu ideea că "nu e genul lor", aşa cum şi eu afirm despre unele curente din modă, ei bine acelea dintre voi pot apela cu uşurinţă la o broşă cu grafisme. E mică şi promit că n-o să vă deranjeze :D
- Fuste de inspiraţie anii '60. Din partea mea... Yack! În plus, mă bucur că această lungime nu mă avantajează. Cele care sunt asemeni mie, adică minione, e bine să evite lungimea de fustă care "taie gambele". Această lungime crează iluzia de picioare mai scurte.
- Culorile. Aveţi liber la toate culorile! Unele case de modă optează doar pentru culori reci (negru, kaki, bleumarin, gri închis), altele pentru culori de pământ (maro, bej, crem) iar altele se bazează pe cele tari (roşu, portocaliu, galben, verde, roz, lila etc.) pentru a da un plus de culoare toamnei ce bate la uşă.
- Accesorii. Curele înguste, genţi cu aplicaţii metalice, botine cu toc subţire (stiletto), pălării din materiale cu ţesătură deasă (stofă, jeans etc., adică renunţăm la pălăriile prin care trec razele soarelui), bijuterii xxl.
Pentru a evita să am o piesă vestimentară la fel ca restul, şi ideea asta o puteţi lua ca pe un pont, uneori apelez la "artificii": ajustări sau adăugări. Adesea optez pentru piese vestimentare cât mai simple pentru că sunt cel mai uşor de modificat.
Dacă mă aflu în situaţia în care îmi place foarte mult o cămaşă care se întâmplă să fie în garderoba multor persoane, nu ezit să o cumpăr însă am grijă să o accesorizez diferit sau să o modific (dacă are mânecile lungi, le transform în mâneci trei sferturi... şi devine "tres chic"). Încă un obicei de-al meu (născut în urma nervilor că majoritatea rochiţelor cu model frumos sunt lungi...) este să cumpăr rochii lungi şi să le tai... cât mai mult :D. Ori devin rochiţe deasupra genunchilor, ori rochiţe scurte ori... bluze. Poate că sună a risipă să cumpăr o rochie şi să o transform în bluză însă preţurile sunt cam la fel (la rochii şi la bluze) aşa că nu pierd şansa de a mă bucura de ceva în ediţie "upgradată". Este opţiunea mea. La începutul verii îmi aduc aminte că am făcut o chestie cu regulă inversă: am luat o bluză lungă şi am transformat-o în rochiţă. I-am tăiat mânecile iar lungimea a fost suficientă pentru că... ei bine, pentru că înălţimea îmi permite. Sunt minionă şi mă bucur de asta!
De azi, oficial a început un nou sezon. Am să împărtăşesc câteva dintre "must"-urile toamnă-iarnă 2010/2011.
- Dantela. Da, a fost în topul preferinţelor sezonului trecut însă a îmbrăcat şi podiumurile acestui sezon. Singura schimbare este culoarea: se trece de la deschis la închis (în ton cu anotimpul).
- Penele. Recunosc că nu mi-au plăcut nici sezonul trecut şi nu-mi voi schimba părerea. Îmi par mult prea kitchoase. Abia dacă accept o broşă cu pene. Dar nu! Le exclud total din opţiunile mele. Pur şi simplu nu mă definesc şi nu am să port ceva doar pentru că este în trend. Port doar ceea ce mă defineşte. Iar trendurile au fost atât de largi de fiecare dată încât am avut de unde alege.
- Animal Print. Iniţial nu am fost de acord însă cred că aş opta cu uşurinţă (şi plăcere) pentru o pereche de botine cu animal print (care ar scoate din anonimat o ţinută într-o singură nuanţă... pentru zile "pe fugă"). Nici o eşarfă nu m-ar deranja.
- Tricot. Da, se poartă şi încă mult. Acest curent a îmbrăcat manechinele multor case de modă celebre şi promite să facă furori. Din partea mea, bun venit. Nu doar sună ci şi este confortabil. Gândeşte-te la un top extra size din tricot, o pereche de skinny jeans şi nişte botine cu toc stiletto de 10cm. Pentru mine asta înseamnă casual chic.
- Blana. Cred că singura chestie de blană pe care aş accepta-o ar fi... o vestă simpatică.
- Grafisme. Detaliile futuriste devin obligatorii! Fie că vorbim de o rochiţă cu imprimeu futurist ori fie că e vorba de o eşarfă, important este să ai aşa ceva în garderobă. Pentru cele care se scuză cu ideea că "nu e genul lor", aşa cum şi eu afirm despre unele curente din modă, ei bine acelea dintre voi pot apela cu uşurinţă la o broşă cu grafisme. E mică şi promit că n-o să vă deranjeze :D
- Fuste de inspiraţie anii '60. Din partea mea... Yack! În plus, mă bucur că această lungime nu mă avantajează. Cele care sunt asemeni mie, adică minione, e bine să evite lungimea de fustă care "taie gambele". Această lungime crează iluzia de picioare mai scurte.
- Culorile. Aveţi liber la toate culorile! Unele case de modă optează doar pentru culori reci (negru, kaki, bleumarin, gri închis), altele pentru culori de pământ (maro, bej, crem) iar altele se bazează pe cele tari (roşu, portocaliu, galben, verde, roz, lila etc.) pentru a da un plus de culoare toamnei ce bate la uşă.
- Accesorii. Curele înguste, genţi cu aplicaţii metalice, botine cu toc subţire (stiletto), pălării din materiale cu ţesătură deasă (stofă, jeans etc., adică renunţăm la pălăriile prin care trec razele soarelui), bijuterii xxl.
Tag:
Women's World
Abonați-vă la:
Postări (Atom)










